Comentariu The Spectator: JD Vance are dreptate. Europa e în pericol

Articol de opinie din publicația The Spectator care prezintă o poziție anti-migrație, în linie cu politica noii administrații din SUA. Articolul nu reprezintă poziția G4Media:

Într-o seară de miercuri, un bărbat a aruncat o grenadă cu fragmentare într-o cafenea din Grenoble. 15 oameni au fost răniți. A doua zi un afgan a intrat cu mașina – în timp ce striga „Allahu Akbar” – într-o mulțime din Munchen, rănind peste 20 de oameni [din care doi au murit între timp la spital – n.trad.].

Cu o săptămână mai înainte, la Bruxelles, doi indivizi se plimbau printr-o stație de metrou trăgând rafale de kalașnikov – doar una dintre multiplele incidente cu împușcături ale acelei zile în capitala belgiană, soldate cu trei răniți.

Atacul de la Grenoble pare a fi ultimul incident dintr-un război mai amplu al drogurilor care se poartă pe teritoriul întregii Franțe de către carteluri rivale nord-africane. Anul trecut calificam Grenoble drept „unul dintre cele mai periculoase locuri din Franța”, deși nu duce lipsă de concurență.

Marsilia, de pildă, unde numai în ultimii doi ani cartelurile au omorât o mulțime de oameni. Sau Paris, unde un băiat de 14 ani a fost omorât în ianuarie pentru un telefon.

Inițial o parte a presei a relatat că Elias fusese înjunghiat cu un cuțit fiindcă refuzase să-și predea telefonului unui individ de 17 ani. Săptămâna aceasta familia lui a publicat un comunicat de presă în care acuză de dezinformare agenția de presă care diseminase în premieră materialul. Fiul lor, „terifiat”, își predase de fapt telefonul, dar agresorul l-a omorât oricum – dar nu cu cuțitul, ci cu o macetă. „Dificultatea reală este aceea de a înțelege societatea în care trăim acum”, afirmă părinții. „E cu totul peste puterea noastră de înțelegere.”

Dezintegrarea continuă a societății europene în cursul acestui secol e mai presus de puterea de înțelegere a majorității oamenilor. O minoritate continuă să rămână într-o stare de negare a realității, repetând până la greață că diversitatea e marele atu al Europei.

Serios? Ia să le spuneți lucrul acesta celor patru oameni înjunghiați de un egiptean de Anul Nou în orașul italian Rimini – sau tinerei atacate în aceeași noapte în Piazza del Duomo din Milano. Una dintre femei a relatat presei că în timp ce o gloată de vreo 40 de bărbați non-europeni împresura victimele aceștia strigau „vaffanculo Italia” (o înjurătură îndemnând la sodomizarea țării).

Dar acești oameni nu urăsc doar Italia – urăsc Vestul în general. Sunt occidentalo-fobi.

Axel Rudakubana a omorât trei fetițe în Southport în 2024, după care s-a lăudat în fața polițiștilor care-l arestau că e „foarte bucuros că copiii ăia sunt morți […] mă face fericit”.

Ni se spune că Rudakubana nu e un islamist, cum chipurile n-ar fi nici Taleb al-Abdulmohsen, sauditul care a intrat în decembrie cu mașina în oameni la Târgul de Crăciun din Magdeburg, omorând șase și rănind 300. Înainte de atentat Al-Abdulmohsen a postat online: „Dacă Germania vrea un război, noi îl vom lupta […] Dacă Germania vrea să ne omoare, noi îi vom măcelări, vom muri sau vom merge la închisoare cu mândrie.”

Reiese că a ucis pentru că ura Germania, ura poporul german și ura modul de viață german.

Celula teroristă ISIS care a masacrat 130 de parizieni în 2015 a făcut-o fiindcă victimele trăiau în „capitala abominațiunilor și perversiunii” – după cum a explicat însăși ISIS în comunicatul publicat după atrocitate. Au atacat mai multe baruri și un concert de rock din cauză că pentru ei aceste lucruri reprezintă simbolul decadenței occidentale.

La o lună după atacul de la Paris nenumărate femei care celebrau Anul Nou la Koln au suferit atacuri sexuale din partea unor bărbați recent sosiți în Germania la invitația directă a cancelarului Angela Merkel.

O parte dintre acești bărbați consideră că toate femeile germane sunt niște nulități – aceeași atitudine pe care o au și acei bărbați pakistanezi din Anglia care de decenii întregi abuzează sexual fete și femei albe, întrucât pentru ei sunt „gunoaie”.

Drept răspuns la recentul atentat din Munchen, Alice Weidel, șefa AfD, a întrebat: „Va continua așa la nesfârșit?”

Cu siguranță putem observa la unii lideri europeni un aer de resemnare. Într-o singură săptămână sângeroasă din octombrie 2023 un islamist a asasinat un dascăl francez la Arras, iar un altul a împușcat mortal doi suedezi la Bruxelles. Emmanuel Macron a reacționat prin următoarea declarație: „Toate statele europene sunt vulnerabile. […] E acea vulnerabilitate care vine la pachet cu democrația, cu țările guvernate pe baza statului de drept, în care există indivizi care, la un moment dat, pot decide să comită ce e mai rău.”

Dar nu a fost această vulnerabilitate exacerbată enorm prin faptul că acest continent a renunțat să-și mai controleze frontiera?

Mesajul a fost cu certitudine unul defetist – foarte similar cu cel transmis de Manuel Valls în 2016, când era premierul Franței: „Vremurile s-au schimbat. Franța ar trebui să învețe să conviețuiască cu terorismul”, declara el la scurt timp după ce un islamist masacrase 86 de oameni la Nisa.

De ce s-au schimbat vremurile? A fost nevoie ca un american, JD Vance, să ne explice acest lucru, în discursul lui de la Conferința de Securitate de la Munchen. După ce și-a oferit mai întâi respectul și compasiunea pentru victimele atentatului din oraș din ziua precedentă, Vance a remarcat că nu e primul atac de acest fel din Europa. „De câte ori trebuie să mai îndurăm aceste lovituri dezgustătoare pentru a ne schimba cursul și a ne îndrepta civilizația comună într-o nouă direcție?”, a întrebat Vance. „Nu există pe acest continent nici măcar un singur alegător care a mers la urna de vot cu scopul de a ridica zăgazurile pentru milioane de imigranți neverificați.”

Și atunci, de ce se află ei aici? Din cauza „unei serii de decizii conștiente luate de politicieni de pe tot cuprinsul continentului”, a declarat Vance.

Europa are în fața ei o alegere. Poate să-i urmeze sfatul lui Vance și să schimbe cursul – sau poate să continue să nu miște un deget, așa cum propunea Valls, și să învețe să conviețuiască cu terorismul. Va fi nevoie totuși de ceva stoicism și de un pic de noroc: norocul ca data viitoare când cineva va intra cu mașina într-o mulțime tu să nu te afli în acea mulțime, respectiv norocul ca localul în care obișnuiești să-ți bei cafeaua să nu devină o țintă pentru cartelurile de traficanți de droguri.