Joc murdar: Ultrașii din Serbia trec la afaceri

Serbia tolerează de multă vreme huliganismul. În ciuda noilor legi care ar trebui să-i împiedice pe interlopi să intre în industria securității, ultrașii sunt foarte des angajați ca bodyguarzi, paznici de noapte, agenți de securitate – toate, meserii legate de siguranța publică. Iar efectele sunt adesea dramatice, se arată într-o investigație publicată de Balkan Insight, preluată de Sinopsis.info.

Slobodan Vukici ieșise la un whiskey în clubul de noapte belgrădean Tilt de pe malul râului Sava, când o simplă beție s-a transformat în dezastru. După mai multe pahare date gata la bar, camionagiul de 30 de ani a încercat să mai ceară niște shot-uri. Prietenii l-au rugat să plece. Vukici a insistat. Atunci au apărut bodyguarzii.

„Știam cum e în locurile astea, cu oamenii ăștia”, spune Miroslav Basta, un prieten care era cu Vukici în acea noapte din decembrie 2016. „Te bat zdravăn și după aia te aruncă în stradă, indiferent dacă ai făcut scandal sau nu”. De ce i-a fost teamă nu au scăpat.

Când oamenii de ordine au terminat cu el, Vukici era trântit pe trotuarul din fața clubului, plin de sânge pe față și pe tricou. A intrat curând în comă, își amintește Basta. În două săptămâni, era mort. Cauza decesului a fost ruptură de splină.

După trei ani și jumătate, unul dintre bodyguarzi este judecat la Tribunalul din Belgrad pentru vătămare corporală gravă. Milovan Tadici (al patrulea din stânga în fotografia de mai sus) admite că l-a lovit pe Vukici în picior, dar neagă orice lovitură puternică în abdomen. Procesul continuă la Tribunalul din Belgrad.

Incidentul de la Tilt se înscrie într-o serie de atacuri din ultimii ani împotriva unor clienți ai cluburilor din Belgrad – unele mortale, altele ce au provocat invaliditate – unde bodyguarzii implicați au reacționat mai degrabă ca niște huligani, decât ca niște agenți de securitate angajați să mențină liniștea.

Analiștii afirmă că explicația este simplă: siguranța cluburilor de noapte din Serbia este tot mai des în sarcina unor huligani adevărați – bande de ultrași, fani înrăiți ai diferitelor echipe de fotbal, deveniți cunoscuți pentru violența lor atât în tribune, cât și în afara lor.

Controlează ușa și vei controla traficul de droguri – o „ciupeală”, după cum spun ei, foarte lucrativă.

În ciuda noilor legi care ar trebui să-i împiedice pe interlopi să intre în industria securității, ultrașii sunt foarte des angajați ca bodyguarzi, paznici de noapte, agenți de securitate și ușieri – toate, meserii legate de siguranța publică.

Serbia tolerează de multă vreme huliganismul. În războaiele balcanice din anii 90, mulți huligani au intrat în rândurile formațiunilor paramilitare – cea mai faimoasă fiind miliția Tigrilor, condusă de răposatul Zeljko Raznatovici, zis Arkan, liderul unui grup de ultrași ai formației Steaua Roșie Belgrad.

Pe timp de pace au snopit în stânga și dreapta ca să influențeze opinia publică. După ce au luptat în războaiele din fosta Iugoslavie, grupurile de microbiști au contribuit la răsturnarea de la putere a fostului președinte Slobodan Miloșevici, care a murit ulterior în arest. Sunt cunoscuți pentru felul în care au condus proteste violente împotriva arestării unor persoane acuzate de crime de război, împotriva independenței Kosovo sau a drepturilor LGBT.

În ultimii șase ani, odată cu creșterea puterii Partidului Progresist Sârb al președintelui Vucici, experții afirmă că relația dintre stat și grupurile de ultrași a evoluat în ceva similar unui acord bilateral de lucru: în schimbul unor mișcări de stradă obediente, huliganii pot să-și vadă de afacerile lor în condiții de relativă impunitate.

Ca să ne facem o idee despre nivelul de confort al acestei relații, analiștii arată spre cazul unui grup de fani care se presupune că au legături nu doar cu firme de pază, ci și cu demnitari, inclusiv cu un înalt consilier din poliție și secretarul general al Guvernului sârb.

Quid pro quo

În toamna lui 2016, Aleksandar Stankovici, alias „Sale Mutul”, tocmai se urca în Audiul lui A6, argintiu, parcat în zona Vozdovaci din Belgrad, când doi atacatori neidentificați au deschis focul. Atins de peste 50 de gloanțe în această lovitură în stil mafiot, Stankovici devenea ultima victimă dintr-un lung șir de lideri ai grupurilor de ultrași uciși în Serbia în ultimii ani.

„Sale Mutul” avea o colecție întreagă de inculpări la activ – pentru amenințări cu moartea, răpire, tortură, bătăi, trafic de droguri și deținere ilegală de armă. În ciuda acestui catastif cu acuzații, a petrecut remarcabil de puțin timp în arest.

A fost condamnat la cinci ani și 10 luni în 2013 într-un proces pentru trafic de droguri, dar Judecătoria din Belgrad i-a amânat de 10 ori intrarea la închisoare din motive medicale și de alte două ori pentru diverse alte motive. În momentul decesului, toate celelalte acuzații fuseseră fie respinse, fie erau încă pe rol.

A doua zi după asasinat, ministrul de Interne Nebojsa Ștefanovici a convocat o conferință de presă emoțională pentru a declara război împotriva crimei organizate. Mulți s-au întrebat cum a provocat moartea unui huligan faimos o asemenea reacție la nivel înalt.

Stankovici era bine cunoscut ca lider al Janjicari, o facțiune de ultrași – suporteri extremiști – ai echipei de fotbal Partizan Belgrad, una dintre cele două mari echipe din capitală ce atrage suporteri fanatici din toată Serbia (cealaltă fiind Steaua Roșie Belgrad).

Acești ultrași sunt cunoscuți drept „Janjicari”, adică „Ienicerii”, după numele gărzii militare a sultanilor otomani, despre care se spune că era formată din băieți creștini, răpiți din zona Balcanilor.

Ienicerii au ieșit în evidență în 2013, atunci când Stankovici, pe atunci suporter al Stelei Roșii Belgrad, a mobilizat o poteră de tipi duri pentru a prelua controlul peluzei Sud a echipei Partizan Belgrad de la gruparea „Alcatraz”, grupul de suporteri dominant la momentul respectiv, potrivit presei locale.

Controlul peluzei înseamnă controlul asupra scandărilor suporterilor. Dar experții afirmă că mai înseamnă ceva: dreptul de a furniza servicii private de securitate la anumite cluburi de noapte belgrădene, implicit a controla accesul drogurilor înăuntrul lor.

Grupurile de suporteri ai Stelei Roșii dețin un control similar asupra securității în cluburile de noapte din Belgrad, asigură aceiași experți.

Dacă ultrașii belgrădeni sunt cunoscuți drept unii dintre cei mai periculoși din Europa, experții în securitate afirmă că violența lor are puțin de-a face cu fotbalul.

Un studiu realizat pe 30 de lideri ai galeriilor de fotbal din Serbia, realizat în 2012, a dezvăluit că poliția a înaintat dosare pentru violențe de natură penală pentru 26 dintre ei, dar numai 11 s-au petrecut în cadrul unor evenimente sportive. Restul de 16 violențe penale au fost împotriva autorităților, arată un raport al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).

„Cu alte cuvinte, gestionarea și sprijinirea unor cluburi de fotbal este doar un paravan pentru activități de natură penală”, se afirmă în raport. „Grupările criminale, deghizate cu fulare de microbiști, sunt implicate în spălare de bani, corupție, trafic de droguri, evaziune fiscală și alte forme de crimă organizată”.

Analiștii afirmă că huliganii scapă de consecințele legii deoarece se fac utili politicienilor în mai multe moduri.

„Primul aspect al activității lor este să promoveze în rândul publicului un discurs naționalist și să stârnească amplificarea sentimentelor naționaliste, șovine și așa mai departe”, spune Sașa Djordjevici, expert al Centrului pentru Politici de Securitate din Belgrad.

„Al doilea aspect este traficul de droguri, iar al treilea este securitatea privată. Primul aspect este important din motive politice și se pare că reprezintă o favoare [făcută politicienilor la putere]. În schimb, huliganii pot să-și vadă de afacerile lor ilegale.”

Autorizații pe ochi frumoși?

Cel puțin doi dintre oamenii de ordine ce lucrau la clubul Tilt când a fost lovit mortal Vukici sunt cunoscuți ca făcând parte din galeria Ienicerilor. Tadici, judecat pentru trafic de droguri și vătămări corporale grave, este unul dintre ei.

Potrivit anchetei Poliției, compania Fort Security se ocupa în acea noapte de securitatea clubului. Firma este deținută de Svetislav Nikolajev, un luptător de arte marțiale plin de tatuaje din orașul Vârșeț (Vrsac) din regiunea autonomă sârbă Vojvodina.

Nikolajev a fost implicat direct în altercația cu Vukici, dar în final nu a fost acuzat. Înregistrările video folosite în instanță îl arată lovindu-l pe Vukici cu pumnul în cap. Chemat în fața judecătorului ca martor în procesul lui Tadici de vătămare corporală gravă, a declarat că a lovit cu palma deschisă, nu cu pumnul.

În 2013, Serbia a adoptat o lege pentru industria privată de securitate, care reglementează situația lucrătorilor – inclusiv pe cei autorizați să poarte arme, cum sunt agenții de pază ce însoțesc transporturile de bani și valori. Foștii militari pot solicita licența de securitate privată cu permis de portarmă.

Noua lege prevede că toți cei care lucrează în domeniu trebuie să urmeze o pregătire, să treacă un examen și să obțină un certificat de securitate pentru a primi licența din partea Ministerului de Interne.

Legea stipulează că firmele de pază pot opera doar dacă toți angajații lor dețin această licență. Deși termenul final pentru respectarea acestei prevederi este 1 ianuarie 2017, experții afirmă că multe firme au întârzieri serioase.

Citește tot articolul pe Sinopsis.info