Jocul geopolitic al SUA și NATO din spatele vizitei lui Erdoğan la Atena

În data de 7 decembrie este aşteptat la Atena președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, care în ultimele sale declarații a vorbit despre două țări care împart Marea Egee. Capitala Greciei va fi luată cu asalt de o mare delegație formată din nouă miniștri și un număr mare de consilieri, peste 200, așa cum se cuvine unui sultan, scrie presa din Grecia, citată de Radar.

După ce problema Ciprului a fost scoasă în afara agendei greco-turce, scopul vizitei este semnarea unor acorduri politice de mai mică însemnătate, cum ar fi pe teme de turism, comerț și liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci către insulele greceşti din Marea Egee timp de un an, astfel încât să se dea impresia că relațiile greco-turce sunt într-o perioadă de acalmie. Aceasta este dorința SUA în baza logicii coeziunii NATO, din cauza evoluțiilor din Ucraina și a eforturilor de contracarare a noii amenințări rusești, scrie în analiza sa Yiannos Charalambides, doctor în Relații Internaționale.

Condiţii de insecuritate

Tayyip Erdoğan vine în vizită la Atena, dar între timp Turcia:

1) A emis notificări „notam” care blochează cinci zone din Marea Egee pentru operațiuni de căutare și salvare, precum și pentru aşa-zise scopuri de mediu. Una dintre notificări acoperă exact perioada prezenței lui Erdoğan la Atena, din 4 până în 8 decembrie. Notificările împart Marea Egee și trec dincolo de meridianul 25, ajungând în largul insulei Evia.

2) Încalcă „zona moartă” din Cipru, creând condiții de insecuritate pentru cetățenii obișnuiți, cum s-a întâmplat la Agios Dometios şi Pyla, şi evidențiind, în același timp, vidul lăsat în urmă de așa-zisa restructurare a Gărzii Naționale a Ciprului și de reducerea stagiului militar. Dar şi vidul lăsat de absența Doctrinei Unificate de Apărare (coordonarea Greciei şi Ciprului în domeniul apărării pentru contracararea ameninţărilor turceşti n.trad.), care se împiedică de vetoul Turciei, dar și de concesiile făcute Turciei de Atena și Nicosia, din două motive: pe de o parte, pentru a nu afecta climatul din Marea Egee și, pe de altă parte, pentru a menține viabilă numirea unui trimis special al ONU pentru soluţionarea problemei unificării Ciprului, cu scopul de a se crea un teren comun pentru reluarea discuțiilor. Și asta, în ciuda faptului că turcii insistă asupra soluționării problemei cipriote prin crearea a două state separate sau, ca o concesie, după cum pretind ei, prin crearea unei confederații.

Ocazie de spălare a imaginii și comportamentul pirateresc al Turciei

În Europa și mai ales în Occident, există un climat negativ faţă de președintele turc, pentru că acesta susține Hamas. Erdoğan a trecut prin momente grele în vizita în Germania, dar vizita la Atena îi poate oferi ocazia de a-şi spăla imaginea, nu numai pentru poziţia sa faţă de organizația islamistă palestiniană, ci și pentru poziția sa în problema Ciprului şi chiar și pentru situaţia din Marea Egee.

Fostul prim-ministru grec Antonis Samaras s-a declarat deja public împotriva vizitei lui Erdoğan la Atena întrucât din cauza atitudinii ireconciliante a Turciei, vizita nu face altceva decât să acorde Ankarei o posibilitate de a-şi spăla imaginea pentru politica sa, pe care Samaras o caracterizează ca fiind bazată pe un comportament pirateresc. Samaras s-a declarat împotriva poziției conform căreia relațiile greco-turce pot progresa fără soluţionarea problemei Ciprului pentru că, după cum subliniază el, motivul pentru care disputele greco-turce nu sunt rezolvate nu este problema nerezolvată a unificării Ciprului, ci intransigența și politica agresivă a Turciei.

Relaţiile greco-turce fără problema Ciprului

Potrivit unor informaţii, în timpul contactelor recente ale unor politicieni ciprioți la Atena, oficiali guvernamentali greci au subliniat că relațiile greco-turce vor continua, indiferent de progresul în soluționarea problemei unificării insulei Cipru. Dacă, bineînțeles, Ankara permite acest lucru, iar dacă Grecia face concesii.

Nicosia pare să se adapteze la această politică fără a protesta, nici măcar în culise. Dar ce înseamnă o asemenea situaţie din punct de vedere geopolitic și geostrategic și cum afectează problema Ciprului? În primul rând, Cipru este separat de Grecia, dar Turcia îşi va păstra o zonă unificată din Tracia prin Marea Egee până în Cipru. Pentru că Ankara cere, iar Grecia se apără. Prin urmare, dacă Atena cedează, Marea Egee va fi împărţită. Dacă Atena nu cedează, mai devreme sau mai târziu, o nouă criză va apărea cu prima ocazie, iar zonele gri se vor consolida.

Turcia nu pierde…

Iar prin consolidarea zonelor gri nu Turcia este cea care pierde, ci Grecia. De ce? Pentru că, în baza Dreptului Internațional şi în special în baza Dreptului Mării, drepturile suverane aparțin Greciei și nu Turciei.

În al doilea rând, cum va ajunge Grecia la normalizarea relațiilor cu Turcia, în condiţiile în care Ciprul va continua să fie sub ocupație turcă? Ce va fi Grecia? O țară aliată și prietenă cu ocupantul turc? Este sau nu acest lucru o chestiune de ordine politică și morală?

Sau se va repeta ceva similar ca în cazul discuţiilor de la Zürich sau ca în alte cazuri, precum preluarea sistemelor S-300? Cu alte cuvinte, va ajunge Turcia ca prin intermediul Greciei să impună o soluție de împărţire? Cu alte cuvinte, se va adopta o reglementare la pachet? Adică împărţirea Mării Egee și a Ciprului? În acest fel însă se schimbă radical balanţa de putere şi astfel este pusă în practică o parte din planul Ankarei numit „Patria Albastră”. Aceasta este politica Atenei? Este de acord Nicosia cu această politică?

Porțile de acces reprezentate de Suez, Gibraltar și Marea Egee

Chiar dacă SUA sunt nemulţumite de Turcia din cauza Orientului Mijlociu și a acţiunilor acesteia de apropiere faţă de Moscova, coeziunea NATO este deosebit de importantă pentru Washington. Prin urmare:

1. Este necesar să existe o primă linie de descurajare în Marea Neagră, iar acest lucru nu se poate întâmpla fără Turcia.

2. Este necesar să existe stabilitate și calm în Marea Egee, indiferent dacă Ankara contestă drepturile suverane ale Greciei. Acalmia în Marea Egee este o condiție prealabilă pentru cea din estul Mediteranei și invers. Dar acalmia din Marea Egee și decuplarea relaţiilor greco-turce de soluționarea problemei Ciprului vor promova concepţia Ankarei despre crearea în practică a unui lac turcesc de la Marmaris la Iskenderun. Acest lucru nu numai că transformă Cipru într-un spaţiu complet controlat de Turcia, indiferent dacă problema cipriotă este rezolvată sau nu, dar creează şi condiții de sufocare a Greciei. De ce? Pentru că astfel Ankara va avea, așa cum încearcă şi astăzi, controlul intrării și ieșirii din Marea Egee spre est, adică între Creta – Karpathos și Karpathos – Rodos.

Astfel se pierde zona de la Kastelorizo până în Cipru și unitatea Zonei Economice Exclusive dintre Cipru și Grecia, iar Grecia îşi pierde un spațiu vital important: Mediterana de Est, în condiţiile în care Ciprul este pilonul geopolitic central, legat de rutele maritime și energetice dinspre și spre Suez și în special către Marea Egee.

3. Trebuie menţinută importanța bazei de la Alexandroupolis deoarece poate oferi sprijin țărilor din prima linie de contracarare a noii amenințări rusești, cum ar fi Bulgaria, România, Ungaria, Slovenia și Polonia. Din portul Alexandroupolis prin canalele deschise ale Mării Egee, este susținută zona continentală a Europei. Dar SUA vede acest port şi în legătură cu contracararea puterii Turciei în Marea Neagră. Alexandroupolis nu are legătură doar cu coridoarele din Marea Egee, ci și cu Strâmtoarea Dardanele, precum și cu pasajele către Mediterana de Est și Suez, pe de o parte și către Libia, pe de altă parte, unde Turcia instituie o blocada prin bazele pe care le deţine acolo, precum şi către cealalta poartă de ieşire şi intrare a Mediteranei, şi anume cea a Gibraltarului spre Atlantic.

Decăderea rolului ONU și jocul SUA

Americanii nu văd doar jocul geopolitic terestru, ci mai ales urmăresc să înconjoare continentele de pe mare, în acest caz Europa. Marea Egee este o parte importantă a puzzle-ului. Statele Unite nu sunt interesate de cine exercită suveranitatea reală, ci dacă situaţia este calmă și dacă propriile interese naționale și strategice sunt servite în raport cu Rusia. Slăbirea Moscovei întărește rolul geopolitic și geostrategic al Washingtonului.

Ceea ce este valabil pentru Marea Egee este valabil și pentru Cipru. Spațiile sunt unificate strategic. Şi acest lucru are legătură şi cu soluționarea problemei Ciprului, iar dacă în final va fi discutată soluţia care se prefigurează în acest moment, nu există nicio îndoială că divizarea existentă pe insula Cipru nu se va schimba, ci ea va rămâne fie de facto, fie de jure, indiferent dacă secretarul general al ONU va numi sau nu un trimis special pentru Cipru. Mai ales că secretarul general al ONU şi-a pierdut credibilitatea cu mult timp în urmă, mai ales după crizele din Ucraina și Gaza.