JURNAL DE FESTIVAL. Înfiază un țăran, soluția de a fi mai siguri ce punem în farfurie. O concluzie Astra Film DocTalk „Carnea noastră cea de toate zilele” (Parteneriat)

21 octombrie, ora 18:00, Filarmonica de Stat Sibiu – Sala Thalia. Am văzut o mulțime de ochi curioși la Food for profit (2024), celebra investigație jurnalistică a italienilor Pablo D’Ambrosi și Giulia Innocenzi. Un documentar de 90 de minute în care spectatorii au fost puși față-n față cu o realitate crudă, șocantă, năucitoare, din fermele industriale din mai multe țări europene. Animale chinuite, spații pline de microbi și bacterii, neigienizate de luni de zile, antibiotice date în neștire bovinelor, fermieri indiferenți, neasumați și rușinos de nepăsători la modul în care angajații lor își fac treaba. Totul, și prin bani europeni.

„Nu mai subvenționați fermele industriale” este, probabil, cel mai important mesaj politic al acestei investigații, pe care autorii au lucrat-o vreme de peste 5 ani, lucru menționat de Pablo D’Ambrosi în timpul la DocTalk-ului Carnea noastră cea de toate zilele, care a urmat imediat după proiecție. O dezbatere de peste 90 de minute, moderată de jurnalista Andreea Stroe în dialog cu Pablo D’Ambrosi, Ramona Duminicioiu din partea Asociației Eco Ruralis, Lorand Țăpuc, fermier, și Daniel Frei, președinte Bovicoop.

Discuția a pornit cu o informație șocantă oferită de jurnalista Andreea Stroe: „80% din carnea de porc din România vine din Spania, poate chiar de la unele dintre fermele din film”. Știm ce mâncăm? „Poate că unii dintre noi nu o să mai mâncăm carne o zi, două, poate toată viața de acum încolo după vizionarea acestui documentar”, a continuat moderatoarea.

Regizorul Pablo D’Ambrosi a subliniat că filmul lor și-a dorit să arate realitatea din Europa, să informeze, nu să facă activism. „Realizați că trăim într-o societate distopică? Sunt 70 de miliarde de animale domestice pe glob. 96% dintre animale trăiesc în ferme, 4% în sălbăticie. Încotro vrem să ne îndreptăm în Europa? Spre modelul Chinei, care produce mult și ieftin sau am vrea să adoptăm modelul elvețian, care sprijină micii fermieri?”, a spus el.

Dezbaterea s-a dus apoi către România și situația de aici. Ramona Duminicioiu a cerut să nu mai fiesubvenționate fermele industriale, mesaj aplaudat din sală. „Se întâmplă și în România ce am văzut în documentar. Cunosc exemple, sunt foarte multe, inclusiv în zona Vâlcea, de unde provin eu”, a spus Duminicioiu, care a completat că problema nu e la Bruxelles, ci la nivel național. Ea a propus două soluții: „,să se vorbească despre drepturile omului în agricultura românească, ca standard minim”, respectiv „să dăm credit micilor fermieri, să le cumpărăm produsele”.

Ideea a fost întărită și de Lorand Țăpuc, fermier din județul Harghita, care are la ferma sa 1200 de oi, 35 de vaci și 200 de porci: „Le recomand celor care sunt deschiși și sunt de acord cu ideea arătată în film, să <înfieze> câte un țăran, gospodar. Așa vom ști de unde vine mâncarea. Încă nu suntem pierduți, zic eu. Hai să avem grijă de fermierii noștri”.

Daniel Frei, președinte Bovicoop, a avertizat că ar putea părea avocatul diavolului, dar a cerut să fie văzută și imaginea de ansamblu, pentru că „azi se transmit multe informații și se pricep tot mai puține lucruri”. El a menționat că ideea de fermă industrială în Europa e mică-mijlocie comparativ cu cele ale unor țări de pe alte continente: ,,Gândiți-vă la China care are ferme de 7 etaje, cu mii de porci. Sau la Australia, care are 100,000 de bovine la muls concomitent. Ori la Arabia Saudită, cu 36,000 de vaci la muls. România are cel mult 2,400 de bovine. Eu am, la ferma mea, 68 de vaci. Diferențele sunt enorme”.

„Noi, românii, ne-am cam pierdut pe undeva afacerile mici, cele pe care la Revoluție ni le doream să le avem”. 30-40% din producția de lapte vine din import, peste 90% din carnea din Europa vine din fermele industriale, a precizat Andreea Stroe, jurnalist Digi24.

Întrebarea la care a rămas să găsească răspuns publicul prezent la sala Thalia în urma DocTalk-ului serii a fost: „Tu ce fel de carne mănânci?”. Asta, în ideea în care cei din sală vor mai continua să mănânce carne de acum încolo.

În programul zilei de luni s-au putut viziona și o serie de filme care au transpus publicul în diverse lumi și emoții. Despre filmul ucrainean Fragmente pe gheață, de pildă, regizat de Maria Stoianova, antropologul Florin Dumitrescu a spus că este un documentar emoționant, cu mult footage vhs editat de un cineast tânăr mort între timp în război”. 

Pe lista filmelor a fost și 24 de ore, documentarul regizat de Harald Friedl, unde imaginile exploatării îngrijitorilor din Austria au stârnit neliniște în sală. Realități despre care, de multe ori, nu știm, imagini ale celor care muncesc non-stop și caută să câștige pâinea zilei de mâine, dar și pericole la care se expun zi de zi.

Ziua de luni a mai adus filme în premieră națională, proiecțiile spectaculoase din Cinema Dome (care se vor relua, aviz celor ce n-au prins bilete la prima proiecție Queen Heaven!) și pasionantele sesiuni Q&A de după filme, în care publicul s-a întâlnit cu regizori precum Luiza Pârvu (Lecții de zbor – premieră națională), Diana Nicolae (Între tăcere și păcat), Iris Gershon Nagar (Din foare în floare – premieră mondială), Michael Kala(Shahid – Premieră națională), Paulo Carneiro (Savanna și muntele – premieră națională).