Jurnalist anti-Erdogan refugiat în Germania: Cum hăituiește Turcia disidenți exilați ca mine, peste tot prin lume

Când eram copil și mă uitam la filme americane western la televiziunea turcă vedeam afișe pe care scria „Dat în urmărire” alături de chipuri de criminali feroce și prețul pus pe capul lor. În ultima zi a lui 2022, la 61 de ani, mi-am văzut propriul nume și propriul chip pe un astfel de afiș: lista cu „teroriști dați în urmărire” de pe site-ul Ministerului turc de Interne, scrie Can Dündar, fost redactor șef al publicației Cumhuriyet, refugiat în Germania, într-un text publicat de The Washington Post.

Ca afișele din vechiul Vest, se oferă și o recompensă: până la 500.000 de lire turcești – vreo 27.000 de dolari – pentru informații care ar duce la capturarea mea.
Oare ce voi fi făcut încât să merit brusc o asemenea infamie? În ultimii șase ani am trăit în Germania, lucrând ca jurnalist independent online și la radio. O notă de sub numele meu face legătura între mine și Fethullah Gulen, un cleric din Pennsylvania care e acuzat că ar fi fost creierul unei tentative de puci din 2016 împotriva președintelui turc Recep Tayyip Erdogan. Nu l-am văzut în viața mea pe acel om.

Iată motivul real pentru care cred eu că mă aflu pe listă. În 2015, când eram redactor șef al ziarului Cumhuriyet din Istanbul, ziarul a publicat un articol, documentat inclusiv foto și video, despre cum livra ilegal arme serviciul turc de informații, MIT, militanților islamiști din Siria. Erdogan a declarat că articolul dezvăluise un „secret de stat” și a afirmat la televiziunea de stat: „Persoana care a scris acest articol va plăti un preț greu pentru el; nu-l voi lăsa să scape nepedepsit”.

Să-i recunoaștem meritul: s-a ținut de cuvânt. Am fost arestat la șase luni după publicarea articolului și am fost închis fără a fi judecat timp de 92 de zile. Eliberat la dispoziția curții constituționale până la proces, am reușit să plec din Turcia – iar după tentativa de puci din 2016 am decis să nu mă mai întorc. Câțiva ani mai târziu o instanță turcă m-a condamnat în contumacie la peste 27 de ani de închisoare pentru procurarea și publicarea de secrete de stat. Între timp guvernul mi-a confiscat tot ce aveam.

Acum, după șase ani, prin faptul că m-a adăugat pe lista teroriștilor, Erdogan mă amenință din nou.

Același lucru li s-a întâmplat și altor opozanți ai regimului turc exilați peste tot prin lume. Erdogan încearcă fie să-i răpească și să-i ducă înapoi în Turcia, fie să-i pedepsească acolo unde se află, în care scop se folosește de serviciul său de informații – niște brute care operează ilegal în afara țării -, ba chiar și de serviciul diplomatic.

Conform unui raport din 2021 al Freedom House, regimul Erdogan a hăituit opozanți în 31 de țări din SUA [sic!], Europa, Orientul Mijlociu, Africa și Asia începând din 2016; s-au raportat în total 58 de cazuri de extrădări și răpiri. „Nu s-a mai descoperit nici un alt stat făptaș care să fi întreprins un număr atât de mare de extrădări ilegale, din atât de multe țări-gazdă”, se afirmă în raport.
Iată câteva exemple:

• Nuri Gokhan Bozkir, fost ofițer în forțele speciale turcești, a colaborat cu MIT la livrările ilegale de armament în Siria și a fugit în 2015 din Turcia, ajungând în cele din urmă să ceară azil în Ucraina. Acolo a oferit presei probe privind acele livrări de armament. Erdogan a cerut extrădarea lui Bozkir. Dar el a rămas în Ucraina. Până când Rusia a început să maseze trupe la granița ei în 2021 și nevoia de sprijin militar a Ucrainei pare să se fi ridicat mai presus de principii. În ianuarie 2022 Erdogan a anunțat cu mândrie capturarea lui Bozkir pe teritoriul Ucrainei de către agenți turci. După răpire autoritățile ucrainene au refuzat să o comenteze la solicitările presei. În primele luni ale invaziei dronele Turciei au fost esențiale pentru apărarea Ucrainei.
• Sedat Peker este un șef mafiot condamnat penal și renumit cândva pentru loialitatea lui față de Erdogan. Însă el a fugit din Turcia în 2020, după o percheziție la o proprietate a sa. S-a stabilit în Emiratele Arabe Unite (EAU), de unde posta clipuri care expuneau fărădelegile regimului Erdogan. Anul trecut Erdogan a vizitat EAU și a semnat acolo 13 acorduri bilaterale privind comerțul, transporturile și altele. La scurt timp Peker a postat un clip în care relata că a fost avertizat de EAU și drept urmare își încetează activitatea online. De atunci nu s-a mai auzit nimic de la el.
• Suedia a cerut anul trecut să adere la NATO, în urma invaziei ruse din Ucraina. Dar Turcia, membru NATO din 1952, se opune aderării ei, cât și a Finlandei vecine, cerând ca ambele să-i predea peste 70 de oameni pe care regimul îi etichetează drept „teroriști”. Surpriză: în noiembrie Suedia și-a amendat constituția pentru a „limita libertatea de asociere în cazul asociațiilor care practică sau sprijină terorismul”, pentru ca în decembrie o persoană prezentă pe „lista cu teroriști” a Turciei să fie extrădată în Turcia, unde a fost arestată.
  Până acum curtea supremă a Suediei a blocat extrădarea jurnalistului Bulent Keneş, afirmând că cererea e motivată politic; iar guvernul suedez a respins patru cereri de extrădare mai vechi ale Turciei.

Ce se va mai întâmpla, rămâne de văzut.

Deocamdată e clar că lista celor „urmăriți” de Turcia e mult prea lungă pentru a încăpea pe un afiș prins pe peretele unui birou de șerif. Și ea va continua să se lungească atât timp cât lumea va continua să cedeze la intimidarea și șantajul lui Erdogan.

Sursa: The Wasghington Post/ Articol de Can Dündar (jurnalist turc refugiat în Germania)/ Rador/ Traducere: Andrei Suba