Jurnaliștii sunt pe cale de dispariție în Nicaragua

În 10 din cele 15 regiuni care alcătuiesc Nicaragua, au dispărut jurnaliști, prezentatori TV, prezentatori radio și chiar reporteri locali, care descriu în detaliu evenimentele din comunitățile lor pe paginile de Facebook, potrivit El Pais.

În întreaga țară, profesia de jurnalist s-a stins, din cauza persecuțiilor regimului președintelui Daniel Ortega și al vicepreședintelui Rosario Murillo. Acest lucru reiese dintr-un raport publicat luni, 13 ianuarie, de Fundația pentru Libertatea de Exprimare și Democrație (FLED), care a emis avertismente în urma evenimentelor din 2024. Raportul este o radiografie a libertății de exprimare și a presei în țara din America Centrală, a cărei populație este supusă „unui model totalitar”, în care vocile disidente au fost incriminate.

Raportul subliniază faptul că nu numai jurnaliștii, ca atare, au fost incriminați: la fel și bloggerii locali, care relatează despre evenimente care pot părea banale pentru administrația Ortega – cum ar fi accidentele rutiere sau sărbătorile sfinților – dar care, de asemenea, fac regimul să se simtă incomod. FLED afirmă că, în 10 regiuni ale țării din America Centrală, practica jurnalistică nu mai există sub nicio formă. „Există o expansiune a deșerturilor de știri”, subliniază autorii, făcând aluzie la lipsa de informații disponibile.

„În aceste zone, jurnalismul independent nu este practicat din cauza hărțuirii guvernamentale. În acest an, cinci noi [regiuni] – Granada, Madriz, Nueva Segovia, León și Río San Juan – s-au alăturat [acestui grup], ridicând la 10 numărul total de regiuni din Nicaragua fără acoperire jurnalistică independentă. În prezent, mass-media [controlate de stat] controlează 59% din spațiul informațional din țară. Dacă măsurile represive continuă, această cifră ar putea crește semnificativ”, prevede raportul publicat de FLED.

În celelalte cinci regiuni din Nicaragua, unde există încă câțiva jurnaliști și bloggeri care operează în spații din ce în ce mai restrânse, raportul denunță faptul că „profesioniștii se confruntă cu hărțuiri constante, amenințări și convocări regulate la secțiile de poliție”.

„Mulți jurnaliști lucrează în clandestinitate, descriindu-și activitatea drept „jurnalism de catacombă”. [Ei se ascund] pentru a evita să fie identificați, continuând în același timp să documenteze multiplele încălcări ale drepturilor omului suferite de nicaraguani”, subliniază organizația în exil.

De la protestele sociale din 2018, regimul represiv Ortega și Murillo a vizat constant jurnalismul. Guvernul nu numai că a întemnițat, torturat și exilat zeci de reporteri și directori media, în timp ce multora le-a retras cetățenia, ci a vizat și rudele acestora care au rămas în Nicaragua, ca represalii pentru orice reportaj care denunță încălcările drepturilor omului.

În 2024, FLED a documentat 81 de cazuri de încălcare a libertății presei. „Aceasta este o cifră ușor mai mică decât în 2023, dar scăderea nu implică o îmbunătățire a condițiilor pentru presă, ci mai degrabă o creștere a autocenzurii în rândul victimelor. Acest lucru înseamnă că mulți jurnaliști și [instituții] media au ales să nu raporteze atacurile, pentru a minimiza riscurile personale și profesionale implicate de acest lucru”, se arată în raport. Autorii notează că nu au publicat mai multe plângeri primite, pentru a garanta anonimatul victimelor.

Potrivit FLED, autocenzura a crescut atât pe plan intern, cât și în afara Nicaragua (adică în exil). Mulți jurnaliști recurg frecvent la prudență în publicațiile lor, pentru a evita represaliile împotriva familiilor lor sau pentru a evita să fie victime ale procedurilor judiciare în absență, lucru permis de Codul penal recent reformat. De asemenea, mai mulți și-au moderat retorica pentru a evita să fie clasificați drept „trădători ai patriei”, o sentință politică care implică confiscarea și pierderea naționalității nicaraguane.

Jurnaliști dispăruți și exilați

Din cele 81 de cazuri documentate de ONG-ul pentru libertatea presei, 57 sunt persoane fizice afectate și 24 sunt persoane juridice afectate. Printre cele mai frecvente modele de agresiune se numără: discursul stigmatizant, care este utilizat de oficialii de stat și de mass-media pro-guvernamentale pentru a discredita jurnaliștii și mass-media independente; agresiunea fizică și verbală, precum și abuzul de putere al statului. În 49% din cazuri, statul a fost principalul agresor, urmat de elemente parastatale, cu 37%.

Mai detaliat, FLED subliniază că, „în 2024, ofițeri ai Poliției Naționale – folosind o violență excesivă – au percheziționat locuințele mai multor jurnaliști. În aceste raiduri, le-au confiscat echipamentele electronice […] În ultimele luni ale anului 2024, guvernul și-a intensificat represiunea prin dispariții forțate, interdicții și arestări arbitrare, îndreptate împotriva presei independente și a jurnaliștilor”.

Cel mai notabil caz este cel al Fabiola Tercero, care este deținută din iulie 2024. Ea a dispărut: autoritățile nu au spus absolut nimic despre locul în care se află sau despre starea sa de sănătate. Raportul FLED documentează, de asemenea, arestarea lui Elsbeth D’Anda, realizatoarea unei emisiuni TV la Canalul 23, care a fost reținută la 27 octombrie 2024, după ce a relatat despre creșterea prețurilor la produsele de bază.

Se remarcă, de asemenea, arestarea lui Leo Catalino Cárcamo Herrera: acesta a fost capturat violent de Poliția Națională din León. „Este un jurnalist cunoscut în comunitatea sa. El a fost deja arestat în ianuarie 2019, când încă lucra la un post de radio local. Cu toate acestea, cea mai recentă arestare a sa a stârnit îngrijorare din cauza sănătății sale fragile.”

În plus față de arestarea jurnaliștilor din motive politice, raportul FLED evidențiază un alt model represiv: regimul a atacat jurnaliști pensionari, pe care i-a forțat să se exileze. Cel mai recent exemplu este cel al lui Henry Briceño, care, alături de familia sa, a fost reținut violent și expulzat din țară în apropierea punctului de trecere a frontierei Peñas Blancas cu Costa Rica. „Proprietățile sale au fost confiscate de guvern, iar casa sa găzduiește acum un sediu al Cruz Blanca, într-un model care arată însușirea de către stat a proprietății private”, se arată în raport. La Cruz Blanca – Crucea Albă – este o versiune a Societății Crucea Roșie, creată de președintele Ortega ca o alternativă nicaraguană după ce organizația a fost expulzată din țară.

FLED avertizează că 46 de jurnaliști au fost forțați să se exileze în 2024 pentru a-și proteja viața și pe cea a familiilor lor. „Între 2018 și sfârșitul lui [2024], numărul total de jurnaliști exilați se ridică la 283 de profesioniști. De asemenea, FLED a documentat exilarea a cinci jurnaliști: doi într-un mod violent și trei cărora li s-a refuzat reintrarea în țară după călătorii de lucru”, raportează organizația.

Potrivit FLED, un alt factor care a afectat profund jurnalismul din Nicaragua în 2024 a fost că un număr considerabil de profesioniști au abandonat practica pentru a se dedica altor activități economice, cu scopul de a garanta mijloacele de subzistență ale familiilor lor. Cel puțin 52 de jurnaliști au părăsit profesia.

„Acest fenomen se datorează unor motive multiple, inclusiv creșterea șomajului în sectorul [media], precaritatea salariilor, nivelul ridicat de pericol asociat profesiei, închiderea spațiilor media și de informare, precum și creșterea [activității independente în sectorul privat] ca mijloc alternativ de subzistență”, concluzionează raportul.