Justiția franceză hotărăște că Boléro a fost doar opera lui Ravel

Un tribunal francez a decis că Boléro, una dintre cele mai cunoscute lucrări de muzică clasică din lume, a fost scrisă doar de Maurice Ravel, într-un verdict într-un caz cu mari mize financiare care ar fi putut scoate lucrarea din domeniul public, scrie The Guardian.

Ravel a interpretat pentru prima dată Boléro la Opera din Paris în 1928 și a fost o senzație imediată. El a murit 10 ani mai târziu, iar moștenitorii săi au primit milioane de dolari până când drepturile de autor au expirat în 2016.

În Franța, drepturile de autor durează de obicei 70 de ani de la moartea unui compozitor, deși au fost adăugați câțiva ani pentru a compensa pierderile din timpul celui de-al doilea război mondial.

Moștenitorii lui Alexandre Benois, un scenograf celebru care a lucrat la interpretarea originală a Boléro, au susținut că ar fi trebuit să fie creditat tot timpul drept coautor și au cerut o parte din încasări. Și pentru că Benois a murit în 1960, dacă instanța le-ar fi dat dreptate, Boléro ar fi revenit sub incidența drepturilor de autor până în 2039.

În februarie, un avocat al moștenirii Benois a declarat unui tribunal francez că „muzica din Boléro a fost creată special pentru balet” și nu ar trebui să fie considerată o piesă de muzică de orchestră de sine stătătoare.

Trustul care gestionează moștenirea lui Ravel a susținut afirmația că a fost o „lucrare de colaborare” cu scenograful rus, nu în ultimul rând pentru că ar fi început să primească din nou plăți pentru drepturile de autor. Reclamanții indică diverse documente care îl numesc pe Benois drept coautor al muzicii.

Partea care a avut câștig de cauză în acest caz a fost Societatea autorilor, compozitorilor și editorilor muzicali din Franța (Sacem), care afirmă că revendicarea coautoratului se bazează pe o „ficțiune istorică”. Sacem indică o declarație oficială semnată de Ravel în 1929, care îl identifică ca unic autor.

Avocatul Sacem a declarat că drepturile au generat cândva „milioane și milioane de euro” pe an, deși acestea au scăzut la o medie de 135 507 EUR anual între 2011 și 2016.