Kovesi vs România la CEDO și precedentul Baka vs Ungaria: Curtea de la Strasbourg i-a dat câștig de cauză fostului președinte al Curții Supreme de la Budapesta pentru că a fost dat jos înainte de termen prin reforma constituțională a FIDESZ

Litigiul de la CEDO dintre Kovesi și România (guvern) are un precedent important, au explicat surse judiciare pentru G4Media.ro. La fel ca și Kovesi, fostul președinte al Curții Supreme a Ungariei, Andras Baka, a reclamat la CEDO că i s-au încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la liberă exprimare. Pe 23 iunie 2016, Curtea de la Strasbourg i-a dat câştig de cauză lui Baka şi a condamnat Ungaria la plata către acesta a unor despăgubiri de 100.000 de euro.

De altfel, una dintre întrebările transmise de CEDO părţilor, lui Kovesi şi guvernului României, face referire chiar la cauza Baka vs. Ungaria.

„Este articolul 6 paragraful 1 (dreptul la un proces echitabil – n.r.) din Convenție aplicabil din perspectivă civilă în prezentul caz (vezi Baka vs. Ungaria, nr. 20261/12, 23 iunie 2016)?”, se arată în descrierea cauzei Kovesi vs Romania.

Până pe 19 martie, Guvernul are posibilitatea să ajungă la o înțelegere cu Kovesi, în caz contrar, Executivul de la Bucureşti are 6 săptămâni la dispoziție să își facă apărarea.

Ce a reclamat fostul preşedinte al Curţii supreme a Ungariei. Andras Baka a invocat articolul 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi a susţinut că încetarea mandatului de preşedinte al Curţii Supreme nu a putut fi contestată la o instanţă internă, adică exact ce reclamă şi Kovesi, potrivit deciziei CEDO în cauza Baka vs Ungaria.

La fel ca şi fosta şefă a DNA, Baka s-a plâns și de încălcarea libertăţii sale de exprimare (articolul 10 din Convenţie). El a susţinut că a fost înlocuit din funcţie la mijlocul mandatului, în 2012, din pricina atitudinii sale critice față de reforma Justiției din Ungaria după revizuirea Constituţiei de către partidul lui Viktor Orban, FIDESZ.

Care este povestea lui Andras Baka. Judecătorul a fost numit președinte al Curții Supreme a Ungariei în 2009, pentru un mandat de 6 ani, de către parlamentul maghiar dominat la acea vreme de socialişti. Anerior, Baka a fost judecător la CEDO din partea Ungariei între 1991 și 2008.

După venirea la Putere în 2010, cu majoritate absolută, a FIDESZ, partidul premierului Viktor Orban, preşedintele Curţii supreme de la Budapesta, Andras Baka, a criticat legea propusă de partidul de guvernământ ce dădea posibilitatea redeschiderii unor procese finalizate cu sentinţe definitive pentru fapte comise în timpul dispersării demonstranţilor din 2006. Prin purtătorul de cuvânt al Curţii Supreme, el a calificat legea drept neconstituţională.

Andras Baka a criticat şi intenţiile noii Puteri de a revizui Constituţia astfel încât vârsta de pensionare a judecătorilor să fie redusă de la 70 la 62 de ani. Preşedintele Curţii supreme a trimis scrisori diverşilor actori cu atribuţii în procesul de adoptare a Constituţiei (preşedintele republicii, prim-ministrul, preşedintele forului legislativ), în care a subliniat riscurile unei asemenea dispoziţii: pensionarea bruscă în 2012 a mai multor judecători, printre care şi preşedintele Curţii supreme.

În ziua dezbaterii amendamentului, Baka a adresat o nouă scrisoare prim-ministrului Viktor Orban în care arăta că propunerea era umilitoare, nejustificată, chiar discriminatoare pentru judecători, aducând atingere independenţei şi inamovibilităţii lor.

După adoptarea amendamentului, judecătorul Andras Baka, în calitate de Preşedinte al Consiliului Naţional Judiciar maghiar, a dat publicităţii un comunicat în care a reiterat poziţia sa critică faţă de modificările constituţionale.

În plus, la solicitarea lui, Secţia penală a Curţii Supreme a analizat amendamentele care vizau legislaţia penală din Ungaria. Parlamentul nu a ţinut cont de opiniile magistraţilor aşa că s-a ajuns la Curtea Constituţională maghiară, care a declarat neconstituţionale modificările.

Preşedintele Andra Baka a criticat şi alte proiecte de lege, cum ar fi cel privind organizarea şi funcţionarea instanţelor sau privind statutul şi salarizarea judecătorilor. La finele lui 2011, judecătorul Baka a avut o intervenţie în plenul Parlamentului în legătură cu modificările legislative.

Baka a fost schimbat după ce a criticat reforma Justiţiei din Ungaria. Noua Constituţie revizuită de FIDESZ a fost adoptată pe 25 aprilie 2011 si stabilea în normele tranzitorii că mandatele Preşedintelui Curţii Supreme, Preşedintelui Consiliului Naţional Judiciar, respectiv ale membrilor acestui consiliu, vor înceta odată cu intrarea în vigoare a noii Constituţii.

Noua lege fundamentală a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2012, dată la care a încetat mandatul judecătorului Andras Baka de preşedinte al Curţii Supreme (Kuria) a Ungariei, cu aproape trei ani şi jumătate înainte de expirarea normală a mandatului de 6 ani ce-i fusese încredinţat de Parlament în 2009.

Totodată, prin modificarea legii de organizare şi funcţionare a instanţelor, Baka nu a mai fost eligibil pentru acestă funcţie pentru că a fost introdus un nou criteriu pe care nu îl îndeplinea: vechimea de cel puţin 5 ani ca judecător a candidatului.

În consecinţă, au fost alese de Parlament alte două persoane pentru funcţiile de Preşedinte al Kuriei, respectiv de Preşedinte al nou înfiinţatului Oficiu Naţional pentru Justiţie.

Ce a decis CEDO în cazul Baka vs Ungaria. Curtea de la Strasbourg a constatat că judecătorii din Ungaria, inclusiv preşedintele Curţii supreme, nu sunt excluşi de la dreptul de acces la un tribunal.

Legea maghiară stabileşte dreptul magistraţilor şefi de a contesta în faţa unei instanţe o eventuală înlocuire din funcţie, însă CEDO a constatat că preşedintele Curţii Supreme a Ungariei, Andras Baka, nu a avut posibilitatea de a-şi apăra mandatul în faţa unei instanţe.

Prin urmare, CEDO a considerat că guvernul lui Viktor Orban i-a încălcat judecătorului Baka dreptul la un proces echitabil, prevăzut de articolul 6 din Convenţia drepturilor omului.

Curtea a constatat şi că statutul de preşedinte al Curţii Supreme nu îl priva pe Baka de protecţia articolului 10 din Convenţie privind dreptul la liberă exprimare.

CEDO a încercat să discearnă în ce măsură mandatul judecătorului Andras Baka de preşedinte al Curţii Supreme a încetat strict ca urmare a reorganizării sistemului judiciar în Ungaria sau, aşa cum a susţinut reclamantul, ca urmare a opiniilor exprimate de acesta în legătură cu reforma legislativă ce afecta sistemul judiciar.

Curtea a constatat că introducerea amendamentului privind încetarea mandatului lui Baka, alături de introducerea unui nou criteriu pentru această funcţie, pe care reclamantul nu-l îndeplinea, au fost realizate în Parlament după ce acesta îşi exprimase opiniile asupra reformei legislative, iar amendamentele au fost adoptate într-un termen extrem de scurt.

Curtea a considerat că succesiunea faptelor se coroborează cu versiunea reclamantului asupra evenimentelor, în sensul că încetarea prematură a mandatului său nu a constituit rezultatul justificat al unei reorganizări şi restructurări a Curţii Supreme, ci a fost determinată de exprimarea de către reclamant, în calitatea pe care o avea, a opiniilor sale critice faţă de reformele legislative şi constituţionale.

Prin urmare, CEDO a apreciat că încetarea cu trei ani şi jumătate mai devreme a mandatului de Preşedinte al Curţii Supreme a constituit o ingerinţă în libertatea de exprimare, în forma protejată de art. 10 din Convenţie.

CEDO a arătat că judecătorii nu pot fi împiedicaţi să se implice în dezbaterea politică privind reforma Justiţiei, aşa cum s-a arătat şi în practica anterioară a Curţii.

Mai mult, Curtea de la Strasbourg a apreciat că nu era vorba doar un drept, ci şi o obligaţie, ca Preşedinte al Curţii Supreme, să exprime opinii în legătură cu reforma sistemului judiciar, după o consultare a celorlalte instanţe din Ungaria.

Curtea a amintit că teama de sancţiuni poate avea un efect descurajator pentru judecători în a-şi exprima punctele de vedere cu privire la alte instituţii publice sau politici publice. Acest efect descurajator are consecinţe în detrimentul societăţii, a arătat CEDO.

În consecinţă, Curtea a considerat că imixtiunea în libertatea de exprimare a reclamantului nu a fost una necesară într-o societate democratică şi, pe cale de consecinţă, s-a constatat existenţa unei încălcări a articolului 10 din Convenţie.

Şi Kovesi a reclamat încălcarea dreptului la un proces echitabil şi la liberă exprimare. Vezi mai jos cele patru întrebări transmise atât Guvernului, cât și fostei șefe DNA de către CEDO:

1. Este articolul 6 paragraful 1 (dreptul la un proces echitabil – n.r.) din Convenție aplicabil din perspectivă civilă în prezentul caz?

2. Dacă da, a avut petentul acces la justiție pentru a stabili în ce măsură au fost respectate drepturile și obligațiile civile în legătură cu demiterea ei din funcția de șef DNA, în acord cu articolul 6 paragraful 1?

3. În lumina faptului că reclamanta susține că demiterea ei a fost rezultatul punctelor de vedere exprimate public în timpul mandatului, a existat vreo încălcare a dreptului ei la liberă exprimare, în acord cu prevederile Articolului 10 paragraful 1 din Convenție? Dacă da, această interferență este reglementată în lege și în acord cu termenii Articolului 10 paragraful 2?

4. A avut reclamanta la dispoziție acces la o cale de atac internă pentru a-și rezolva problemele prezentate în contestație, așa cum prevede Articolul 13 din Convenție.

Argumentele Laurei Codruţa Kovesi în faţa CEDO. Ea a atacat decizia de revocare din funcţia de şef al DNA. Kovesi susține că nu a avut calitatea de parte în conflictul constituțional soluționat la CCR. Ea mai susţine şi că nu a fost citată şi nu avut posibilitatea de a se apăra la CCR. Kovesi mai arată că decizia CCR nu a putut fi contestată și că, în consecință, nu i-au fost respectate garanțiile unui proces echitabil.

“Am formulat în luna decembrie 2018 o plângere, în nume personal, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în care am arătat că au fost încălcate mai multe drepturi prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește revocarea din funcția de procuror șef al DNA ca urmare a Deciziei nr.358 din 30 mai 2018 pronunțată de Curtea Constituțională.

Motivele pe care le-am invocat în acțiune au vizat faptul că, prin decizia sa, Curtea Constituțională a hotărât revocarea din funcție, deși, nu am avut calitatea de parte în conflictul soluționat de instanța constituțională, nu am fost citată în fața Curții Constituționale și nu am avut posibilitatea de a avea cel puțin calitatea de „intervenientă” pentru a exprima un punct de vedere în apărarea mea.

Decizia Curții Constituționale nu a putut fi contestată, inexistența unei căi de atac fiind stabilită de însăși motivarea Deciziei Curții Constituționale. Astfel, am reclamat și faptul că nu există în dreptul intern un temei de drept prin care să poată fi exercitată o cale de atac împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 358 din 30 mai 2018.

În procedura în care Curtea Constituțională a emis Decizia nr. 358 din 30 mai 2018 nu au fost respectate garanțiile unui proces echitabil, sub aspectul accesului la un tribunal, având în vedere că nu există în dreptul intern „un recurs efectiv”, un temei de drept și o procedură internă bazată pe criterii obiective care să îmi ofere dreptul la o contestație privitoare la drepturile și obligațiile cu caracter civil referitoare la măsurile disciplinare dispuse de ministrul justiției și decise de Curtea Constituțională printr-o decizie definitivă, fără cale de atac ”, a declarat Laura Codruţa Kovesi într-un răspuns pentru G4Media.ro, dat prin intermediul Biroului de presă al Parchetului General.

Pe 9 iulie anul trecut, președintele Klaus Iohannis a semnat decretul de revocare a şefei DNA, Laura Codruța Kovesi, după ce a fost obligat în acest sens de Curtea Constituţională.

Foto: Laura Codruta Kovesi, (Octav Ganea / InquamPhotos)