La Mariupol, în Ucraina ocupată de Rusia, a fost deschis un muzeu care îl celebrează pe Andrei Jdanov, șeful culturii lui Stalin

La apogeul puterii sale după cel de-al Doilea Război Mondial, șeful culturii lui Stalin, Andrei Jdanov, originar din Mariupol, a trimis sute de oameni la moarte și a cerut scriitorilor, artiștilor și muzicienilor să dea dovadă de supunere servilă față de dogma comunistă, scrie The Times.

Șef de partid nemilos, care aprobase personal 175 de liste de execuții în timpul Marii Epurări a lui Stalin din anii 1930, el a denunțat-o pe Anna Ahmatova – una dintre cele mai mari poete ale Rusiei – ca fiind „jumătate călugăriță, jumătate prostituată” și i-a ostracizat pe scriitorii ucraineni considerați a fi fost prea naționaliști.

După moartea sa în 1948, Mariupol din sudul Ucrainei, orașul natal al lui Jdanov, a fost redenumit în onoarea sa. Denumirea nu a mai fost schimbată până în 1989, când Uniunea Sovietică a început să se dezintegreze și sentimentul popular s-a întors împotriva slugilor lui Stalin.

Andrei Kurkov, unul dintre cei mai celebri romancieri contemporani ai țării, a declarat într-un interviu telefonic din Kiev că decizia de a deschide muzeul a fost „ridicolă și dezgustătoare”.

Jdanov a fost un „distrugător nemilos al oricărei libertăți” care a persecutat artele și a fost „gata să sacrifice orice număr de oameni” pentru a-și salva pielea în timpul epurărilor, a spus Kurkov.

„Acest muzeu este un avertisment din partea Moscovei pentru Donbas [estul Ucrainei] că nu există cale de întoarcere și că ar trebui să-și amintească istoria sovietică și ce se întâmplă cu cei care nu sunt de acord cu politica statului”, a adăugat el. „Și sunt sigur că toți copiii din regiune vor fi duși acolo și li se va spăla creierul și mai mult… Rusia își marchează teritoriul”.

Oficialii locali ruși și pro-Moscova au declarat că Jdanov a fost onorat datorită rolului său cheie în apărarea Leningradului în timpul asediului din 1941 până în 1944.

„Oamenii din Mariupol au îndurat, de asemenea, greutățile unor zile terifiante sub blocadă”, a declarat Oleg Morgun, primarul din Mariupol instalat de Rusia, reporterilor la deschiderea muzeului. „Aceste amintiri vor rămâne pentru totdeauna în inimile poporului nostru. În Mariupol eliberat, onorăm și ne amintim adevărata istorie a țării noastre”.

Pentru Kiev, acest lucru pare un dublu limbaj orwellian, deoarece forțele ruse au fost cele care au încercuit și atacat Mariupol în 2022. ONU a concluzionat că până la 90 % din clădirile rezidențiale au fost deteriorate sau distruse, iar 350 000 de persoane au fost forțate să părăsească orașul.

Aproximativ 8 000 de persoane au murit în urma asediului, sute într-un singur incident, când un atac aerian rusesc a lovit un teatru în care se adăposteau civili. Aceștia scriseseră „copii” cu litere uriașe în limba rusă pe pământul de afară.

Vizitatorii muzeului Jdanov pot vedea efectele sale personale și pot vizita o cameră dedicată luptei moderne pentru oraș.

Liberalii ruși sunt, de asemenea, supărați pe reabilitarea sa. Nina Popova, fostă directoare a muzeului Anna Ahmatova din Sankt Petersburg, a numit întoarcerea lui Jdanov „o încălcare a normelor morale ale societății” și o „răzbunare” pentru ștergerea sa în anii 1980.

„Jdanov este ridicat pe un scut”, a scris editorialistul Andrei Kolesnikov. „Și nu oriunde, ci în Mariupol, un oraș a cărui soartă este tragică indiferent de partea tranșeelor în care te afli. Ei vor să sublinieze această tragedie prin re-mitologizarea unui călău stalinist. De ce atâta cinism?”

Boris Vișnevski, un politician de opoziție din Sankt Petersburg, a remarcat că tonul noului muzeu din Mariupol reflectă încercarea Kremlinului de a face o confuzie între lupta împotriva Germaniei lui Hitler și lupta împotriva Ucrainei de astăzi.

Jdanov era cunoscut pentru dorința sa de a-i expune pe detractorii liniei partidului comunist și a avut o antipatie deosebită față de scriitorii ucraineni pe care îi considera nepotrivit de patrioți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Atunci când un soldat ucrainean a fost eliberat din captivitatea rusă în decembrie 2024, a circulat o înregistrare video cu el recitând din memorie poemul „Iubește Ucraina” din 1944 de Volodimir Sosiura, în semn de sărbătoare. „Iubește-ți Ucraina, iubește așa cum ai iubi soarele, vântul, ierburile și pâraiele împreună”, spunea soldatul.

Cu mai bine de 70 de ani în urmă, Sosiura, care fusese loial partidului comunist și chiar câștigase râvnitul premiu Stalin, a fost unul dintre poeții și scriitorii ucraineni vizați de Jdanov, pentru aceeași poezie.

Jdanov a criticat Iubește Ucraina în Pravda din 2 iulie 1951. Versurile sale celebrau în mod eronat, spunea el, o Ucraină eternă „cu florile și ramurile ei de salcie”, mai degrabă decât noua Ucraină sovietică, cu fabricile, minele și muncitorii stahanoviști.

Sosiura a căzut în dizgrație, iar soția sa a fost condamnată la 10 ani în Gulag – deși acest lucru a fost probabil legat de faptul că ea s-a lăudat prea public cu rolul său de a informa NKVD, poliția secretă a lui Stalin, cu privire la personalitățile culturale.

Kurkov a declarat că unii locuitori din Donbas au fost sensibili la promovarea de către Kremlin a nostalgiei sovietice din cauza trecutului regiunii ca putere a industriei miniere a Uniunii Sovietice.

Dar majoritatea locuitorilor din Mariupol au fost „foarte nefericiți” sub ocupație și nu ar fi impresionați de muzeu, chiar dacă nu s-ar putea opune public, a prezis el.

„Mariupol a fost un oraș destul de progresist după ce a fost salvat de la prima încercare de a-l captura [de către separatiștii pro-ruși, în 2014]”, a adăugat Kurkov. „Au existat o mulțime de întreprinderi mici, o mare dezvoltare, un amestec etnic. Nimănui nu-i păsa de Jdanov. Era o persoană uitată”.