Lăstun, Oltcit și Dacia papuc vs. Duster și Ford EcoSport. Mai are România nevoie de investiții străine în următorii 20 de ani?

1989. Cu o economie energofagă subminată de ineficiență, în care importurile de capital, tehnologie și know-how fuseseră stopate brutal, regimul comunist din România se prăbușea. 30 de ani mai târziu, apelurile politice la boicotarea companiilor străine au primit un răspuns categoric la vot. Românii au refuzat întoarcerea la politica autosuficienței economice.

• O scurtă statistică: în 1999, la zece ani după căderea regimului comunist, România avea un sold al investițiilor străine de doar 5,3 miliarde euro, mult sub cota Poloniei (24,4 miliarde euro) sau Ungariei (21,8 miliarde euro). România era în plină tranziție dureroasă, cu reformele întârziate și lipsită de orice strategie de atragere a investițiilor străine. Pe șoselele aflate în stare critică circulau majoritar bătrânele Dacii, Aro, Oltcituri și vestitele Lăstunuri. Printre ele, câteva mașini de import, cele mai multe la mâna a doua.

În 2015, cu reforme demarate și membru UE și NATO, soldul investițiilor străine urcase la 62,2 miliarde de euro. La finalul anului 2017, soldul investițiilor străine urcase la pragul de 75,8 miliarde de euro. Pe șoselele din România, aflate într-o stare ceva mai bună decât în 1999, dar mult sub așteptărilor cetățenilor, circulă sute de mii de mașini noi fabricate în uzinele Dacia și Ford.

Dezvoltarea industriei auto cu ajutorul investițiilor străine reprezintă esența dezvoltării economiei românești. Primele uzine auto au fost construite în anii 70 – 80 la Mioveni și Craiova și s-au bazat pe tehnologie și know-how din străinătate. Odată ce infuzia de tehnologie s-a încheiat, uzinele au intrat în degringoladă, iar calitatea automobilele produse nu a mai corespuns cererilor pieței. A fost nevoie de o nouă infuzie de capital și tehnologie străine, iar Mioveni și Craiova au devenit hub-uri regionale pentru cei doi producători. Mai mult: un întreg ecosistem s-a creat în jurul celor două mari uzine, cu mii de IMM-uri și firme cu capital autohton.

Dezvoltarea industriei automotive e dovada potențialului economic al României. Impactul investițiilor străine în industria auto e extrem de vizibil, dar zeci de alte sectoare economice sunt în aceeași situație. Cifra de afaceri totală în auto este de 22 miliarde de euro, adică 13% din PIB, potrivit Forbes.

La începutul anului, Christophe Dridi, șeful Dacia, anunța investiții noi ale acționarilor de 800 de milioane de euro, dar le condiționa de o cerință simplă și veche: dezvoltarea infrastructurii rutiere din zonă. Nu doar autostrada Pitești – Sibiu, ci și drumurile de acces din Argeș, esențiale din punct de vedere logistic.

Nu există o mai bună dovadă a adevărului general valabil că guvernul nu este un furnizor de bunăstare, așa cum încearcă să îl prezinte unii politicieni, ci un gestionar al bunăstării produse de mediul privat. Or, lipsa infrastructurii rutiere, în ciuda unei creșteri economice susținute și a fondurilor europene disponibile, arată o incapacitate cronică a guvernelor de a utiliza plus-valoarea din economia privată.

Inconsecvența politicilor guvernamentale și lipsa de predictibilitate au periclitat alte investiții mari. ”Dacă mediul legislativ devine tot mai impredictibil, schimbările fiscale au loc de multe ori peste noapte, atunci decizia de a investi este fie amânată, fie este făcută într-un alt mediu de afaceri”, spunea Franz Weiler, președintele Consiliului Investitorilor Străini (FIC), într-un interviu pentru G4Media.ro. ”Întreprinzătorii nu mai vor schimbări fiscale. Ei cer un pact pe câțiva ani pentru a nu mai schimba lucrurile”, avertiza și Florin Jianu, președintele Consiliului IMM-urilor.

Impredictibilitatea politicilor fiscale și lipsa infrastructurii – cheie au dus la pierderea unei noi investiții majore în industria auto: România nu mai e pe radarul Volkswagen pentru construcția noii uzine Skoda, fiind preferate Turcia ori Bulgaria.

”Dacă România ar investi, astăzi, masiv în infrastructură, productivitatea va face un adevărat salt. Ar fi cel mai eficient şi mai rapid efect pentru economie. El nu vine peste noapte, dar vine în doi-trei ani”, spunea șeful Consiliului Investitorilor Străini.

Cum pot ajuta însă investițiile străine la dezvoltarea infrastructurii? Simplu: prin contribuțiile aduse la bugetele contrale și locale, prin know-how și tehnologie, dar și prin sprijinul pentru antreprenorii locali. ”Nu există la nivel global vreo economie care să lucreze doar cu întreprinzători locali. Suntem într-o piață unică, într-o economie globalizată, sunt alte tipuri de provocări. Există competiție globală cu China, India, SUA”, spune Florin Jianu, arătând că marile investiții străine sunt motoare de dezvoltare și pentru capitalul autohton.

Corelarea nivelului de investiții străini cu nivelul standardului de viață arată diferențe uriașe între regiunile României. Arcul Carpaților e linia de demarcație netă. Cu cât întârzie investițiile în infrastructură în zonele slab dezvoltate, cu atât diferența între regiuni va crește. Nevoia de investiții străine e clară. Fără creșterea lor, aproape jumătate de țară va avea de ales între a rămâne în subdezvoltare sau a migra peste munți.

Foto sus: Dacia Duster vs. automobilul ”Lăstun”, fotografiat în februarie 1989 (Agerpres / Ilies Bumbac)

Foto jos: Corelarea dintre nivelul investițiilor străine și standardul de viață (Statistică FIC)

Articolul face parte dintr-o campanie FIC despre rolul investițiilor străine și impactul lor în economie