Le Monde: Coaliţie populistă în Italia. O nouă criză în sudul Europei

Un prim-ministru necunoscut şi novice cu un CV bogat, dar imediat pus la îndoială, la numele căruia preşedintele Republicii, Sergio Mattarella, se gândeşte două zile şi pe care sfârşeşte prin a-l accepta „cu rezerve”; o coaliţie guvernamentală improbabilă şi la fel de novice, bazându-se esenţialmente pe alchimia fragilă dintre şefii celor două partide „antisistem” care o compun şi pe respingerea de către amândoi a Bruxelles-ului; un contract de guvernare în ruptură totală cu istoria democraţiei italiene; un guvern a cărui alcătuire pare foarte problematică; în sfârşit, parteneri europeni aruncaţi într-o adâncă incertitudine, în special cei din zona euro: peisajul roman a doua zi după nominalizarea lui Giuseppe Conte ca preşedinte al consiliului italian, miercuri, 23 mai, este, trebuie s-o recunoaştem, din cele mai îngrijorătoare, scrie Le Monde, citat de Rador.

Spre deosebire de ce clamează Luigi Di Maio, liderul Mişcării 5 stele (M5S), câştigător în alegerile din 4 martie şi principalul partener al coaliţiei cu Liga lui Matteo Salvini, „contractul pentru un guvern al schimbării”, din care LE MONDE publică extrase, nu are nimic din precizia sau din coerenţa contractului de coaliţie negociat dur de CDU-CSU al Angelei Merkel şi partenerii săi social-democraţi. Alegătorii italieni care aşteptau un proiect coerent şi articulat sunt dezamăgiţi: au parte, cu acest document, de o compilaţie de măsuri luate în avans de fiecare din cele două partide şi pe care fiecare le revendică drept ale sale.

Îngrijorare privind datoria publică

Nu este vorba, până la urmă, decât de obiective, abia cotate în cifre, îndelung dezvoltate pe anumite puncte precum securitatea sau turismul, dar extrem de succinte pe anumite subiecte cruciale, îndeosebi în domeniile fiscal şi economic. Unul din rarele puncte clare care reies este acela al imigraţiei şi a înăspririi de aşteptat privind soarta jumătăţii de milion de solicitanţi de azil pe care îi are în prezent Italia.
Renunţarea, săptămâna trecută, de către cele două partide, la angajamentul lor de a ieşi din euro şi a cere o ştergere a datoriei publice italiene în valoare de 250 de miliarde de euro, n-a reuşit să-i liniştească pe partenerii Italiei din cadrul Uniunii Europene, în care Italia este unul din cei şase membri fondatori. Costul promisiunilor electorale ale M5S şi ale Ligii, care le promiteau italienilor un venit universal de 780 de euro de beneficiar şi o importantă scădere a impozitelor pe venit, a fost evaluat de Observatorul italian al conturilor publice la între 109 miliarde şi 126 de miliarde de euro.

Este greu de prevăzut cum va putea Italia, a treia economie din zona euro, să aplice un asemenea program fără a încălca pactul european de stabilitate şi creştere. Îngrijorarea se referă mai ales la enorma datorie publică italiană, cea mai ridicată din UE după cea a Greciei.
La Comisia Europeană, prudenţa este regulă – deocamdată. Reînnoindu-şi avertismentele privind datoria şi deficitul, ea încearcă să nu toarne gaz pe foc, atât de întunecate sunt perspectivele. Astfel, comisarul european pentru economie şi finanţe, Pierre Moscovici, a avut dreptate să amintească necesitatea de a respecta „legitimitatea democratică şi ritmurile democratice”. O nouă criză a început în sudul Uniunii, posibil mai gravă decât cea din Grecia. (Preluare RADOR, traducerea: Gabriela Sîrbu)

Și Le Point, citat de Rador,  scrie că o îngrijorare se resimţea şi la Bruxelles, unde, miercuri, comisarul european al economiei, Pierre Moscovici, a cerut Italiei să ofere „un răspuns credibil” legat de datoria sa publică, a doua ca mărime din zona euro, după cea a Greciei. „Datoria italiană este o problemă importantă pentru viitorul Italiei. […] Acest lucru necesită un răspuns credibil, iar ca iubitori de Italia și prieteni ai italienilor, noi trebuie să fim atenți”, a spus Pierre Moscovici, în cadrul unei conferințe de presă.

Programul comun negociat de M5S și de Ligă promite să întoarcă spatele austerităţii și să umple golurile printr-o politică de creștere economică. El prevede reduceri drastice ale impozitelor, introducerea veniturilor cetățenești, scăderea vârstei de pensionare, precum și o fermitate fără precedent împotriva corupției şi un viraj de întăririre a securităţii în faţa imigranţilor şi a Islamului.