Le Monde: Patriarhul Kirill escaladează discursul pentru a recâștiga influența pierdută / Documentul care proclamă ”unitatea întreită” a Rusiei cu Ucraina și Belarus

În 1993, mitropolitul Kirill, pe atunci numărul doi în Patriarhia Moscovei, a creat un forum intitulat pompos „Consiliul Mondial al Poporului Rus”, care reunește în fiecare an reprezentanți ai naționalismului local în jurul clerului, cu scopul de a apăra „valorile tradiționale rusești”. Ulterior, un oligarh sulfuros, Konstantin Malofeev, a devenit șeful structurii. Acuzat că a subvenționat milițiile pro-ruse din Donbas încă din 2014, Malofeev și-a dat recent demisia din Consiliul Mondial, se pare că din cauza unei dispute cu Patriarhul, potrivit Rador Radio România.

În 2007, acest consiliu a publicat un program laborios pentru transformarea Rusiei pe o bază care ar fi propriu-zis rusă, „doctrina rusă”. Recent, după victoria electorală a lui Vladimir Putin la alegerile desfășurate în perioada 15-17 martie, Kirill a convocat un congres extraordinar al Consiliului Mondial al Poporului Rus pe 27 martie unde s-au adoptat „recomandări” de-a dreptul fasciste către guvern privind „prezentul și viitorul” lumii ruse.

Acest document proclamă în deschidere: „Operațiunea militară specială este o nouă etapă în lupta de eliberare națională a poporului rus, purtată din 2014 pe pământurile din sud-vestul Rusiei împotriva regimului criminal de la Kiev și a Occidentului colectiv din spatele lui. Poporul rus, cu armele în mână, își apără viața, libertatea, sistemul de stat, identitatea civilizațională, religioasă, națională și culturală, precum și dreptul de a trăi pe propriul pământ în granițele statului unic Rusia. Din punct de vedere spiritual și moral, este un război sfânt în care Rusia și poporul său, apărând unitatea spațiului spiritual al Sfintei Rusii, îndeplinesc o misiune de frână, apărând lumea de extinderea globalismului și ferindu-l de victoria Occidentului, căzut în satanism”.

Misiune universală

Când operațiunea va fi finalizată, întregul teritoriu al actualei Ucraine va trebui să intre în zona exclusivă de influență a Rusiei, se arată în document. În cele din urmă, cele trei ramuri ale poporului rus – „Rusia Mare”, „Rusia Mică” (Ucraina) și „Rusia Albă” (Belarus) – trebuie să fie unite în cadrul aceluiași stat, iar principiul acestei „unități întreite” – consacrat prin lege.

Documentul atribuie Rusiei o misiune universală. Centrul geopolitic al Eurasiei, la răscrucea dintre axele globale Vest-Est și Nord-Sud, trebuie să fie regulatorul intereselor strategice globale, pilonul securității și al unei ordini mondiale juste în noua lume multipolară.

Granițele lumii ruse ca fenomen spiritual și cultural-civilizațional sunt mai largi decât granițele de stat, nu doar ale actualei Federații Ruse, ci și ale „marii Rusii istorice”. Lumea rusă include toți oamenii pentru care tradiția rusă și tot ceea ce este sacru în civilizația rusă reprezintă valoarea supremă, inclusiv diaspora împrăștiată în întreaga lume. În consecință, statul rus trebuie să ofere azil și milioanelor de străini care, apărând valorile tradiționale, sunt loiali Rusiei și gata să se integreze lingvistic și cultural.

Preocupat de prăbușirea demografică a țării, documentul oferă detaliile unei politici pro-natalitate, menite să ridice populația la 600 de milioane de locuitori într-o sută de ani. În același timp, textul susține măsuri menite să limiteze imigrația, văzută ca sursă de criminalitate, extremism și terorism.

Noua paradigmă

Școala trebuie să promoveze valorile familiei, virtutea și castitatea, și să denunțe desfrânarea sexuală și sodomia. Programele școlare și educaționale trebuie eliberate de conceptele ideologice occidentale distructive, iar științele umaniste și sociale trebuie predate după o nouă paradigmă, bazată pe identitatea civilizațională a Rusiei.

Să subliniem că nu există nimic în acest document care să nu fi fost susținut într-un fel sau altul în cercurile puterii și îl putem vedea ca pe o supralicitare din partea lui Kirill. În 2014, pentru a nu pierde adepții din Ucraina, textul nu a îndrăznit să aprobe anexarea Ucrainei, dar a fost oricum respins de societatea ucraineană. Prin urmare, s-a dovedit inutil în proiectul ucrainean al lui Putin. În fine, dacă până de curând, Biserica Ortodoxă a oferit un soi de religie civilă unei Rusii care avea nevoie de ideologie încă de la căderea URSS, regimul Putin a mobilizat acum populația în jurul războiului și cuceririi. De atunci, Kirill și-a înmulțit prezența prin discursuri pentru a recâștiga influența pierdută. Degeaba.

Acest text, descris deja drept „manifest al fascismului rus”, comparat chiar cu programul Partidului Național Socialist German pe rețelele sociale, dă mărturie despre regresul politic și moral care afectează Rusia. Pentru că a fost adoptat sub egida Patriarhului, face apel în primul rând la credincioșii Patriarhiei Moscovei. Desigur, unii oameni ar putea să nu fie conștienți de asta. Alții pot pretinde că îl ignoră: la urma urmei, nu este un text canonic al Bisericii. Alții îl vor aproba, pentru că este în ton cu vremurile. O minoritate va fi consumată de procese de conștiință, mai ales în rândul preoților. Cum pot reacționa fără a se separa de Biserică sau a se expune represaliilor din partea puterii politice?

Din străinătate, unde suntem foarte în siguranță, nu trebuie să le judecăm comportamentul. Ierarhia Bisericii Ortodoxe care, în Ucraina, rămâne oficial afiliată Patriarhiei Moscovei, nu a omis să se distanțeze de o poziție atât de violent anti-ucraineană, dar a făcut-o printr-un comunicat nesemnat, ca măsură de precauție în eventualitatea unei schimbări de regim la Kiev. Diaspora ortodoxă din străinătate este însă mai puțin supusă constrângerilor, dar s-a mulțumit, până acum, cu omiterea menționării numelui lui Kirill în ritualul liturgic. Nu este aceasta, pe termen lung, o soluție convenabilă în cele din urmă insuportabilă din punct de vedere ecleziologic?

Sursa: LE MONDE / Rador Radio România / Traducerea: Ruxandra Lambru