Le Monde:  Trucul la care au recurs opt țări europene, printre care și România, pentru a bifa jaloanele din PNRR / Probleme cu următoarea tranșă pentru  România: Bruxelles-ul va trebui să judece dacă directiva din 2019 privind protecția avertizorilor a fost transpusă corect în legislația română înainte de a elibera creditele

Polonia și Ungaria vor fi analizate şi ele îndeaproape, ambele țări trebuind să rezolve probleme cruciale legate de statul de drept pentru a debloca plățile din PNRR, dar nu sunt singurele țări cu probleme, scrie Le Monde, citată de Rador. În decembrie, România a depus o cerere de plată. Bruxelles-ul va trebui să judece dacă directiva din 2019 privind protecția avertizorilor a fost transpusă corect în legislația română înainte de a elibera creditele. Totuși, legea votată la București stârnește critici. „Credem că oferă un nivel scăzut de protecție în comparație cu legislația preexistentă”, spune Laura Ștefan, expert anticorupție din cadrul think tank-ului Expert Forum de la București. În plus, România, alături de alte opt țări europene, ar fi recurs la un truc: includerea în planurile naționale a transpunerilor directivelor europene în legislația națională sau a obiectivelor legate de aceste angajamente europene, care ar fi trebuit în principiu adoptate indiferent de situație. Acest lucru nu a împiedicat cel puțin opt țări (Bulgaria, Croația, Cipru, Italia, Lituania, România, Slovacia și Spania) să profite de ea, conform numărătorii realizate de Le Monde.

Redăm mai jos integral articolul din Le Monde:

”Cele douăzeci și șapte de state membre ale Uniunii Europene s-au angajat să atingă peste 5.000 de „ținte și repere” pentru a primi credite europene. Echipa Recovery Files a investigat conținutul acestora, scrie Le Monde, citată de Rador.

„Fondurile europene ar trebui să servească drept motiv pentru a iniția reforme structurale ambițioase care în mod normal nu ar fi realizate. În vara anului 2020, la înființarea planului european de redresare, pentru o sumă fără precedent de peste 723 de miliarde de euro, mai multe state – Austria în special – au pledat pentru ca plata subvențiilor și împrumuturile să fie condiționate. Aceasta este cea care a prevalat: pentru a-și primi cota, fiecare țară trebuie să justifice în fața Comisiei Europene că a întreprins reforme și a atins obiective specifice.

Aceste condiții sunt menite să asigure că planul își respectă promisiunile: construirea unei Europe mai rezistente din punct de vedere economic și ecologic, ajutând în același timp țările cele mai fragile să recupereze întârzierile. Dar rămâne o marjă de interpretare. Angajamentele sunt mai mult sau mai puțin ambițioase în funcție de țară și nu întotdeauna sunt respectate.

La doi ani și jumătate de când a pus bazele planului, Comisia Europeană se află în fața unei dileme. Ar trebui să ceară aplicarea strictă a foii de parcurs, chiar dacă aceasta înseamnă înghețarea a zeci de miliarde de euro? Sau să accepte compromisuri cu privire la obiective, cu riscul reducerii efectelor scontate ale stimulului economic? Echipa europeană Recovery Files, un proiect inițiat de platforma independentă olandeză Follow the Money și al cărei membru este şi cotidianul „Le Monde”, a investigat aceste negocieri.

În valoare de 723,8 miliarde de euro, planul de redresare și reziliență lansat în 2021 este cea mai mare sumă acordată vreodată de Uniunea Europeană. Aceste împrumuturi și granturi urmăresc relansarea economiei continentului, zguduită de criza provocată de pandemia de Covid-19, cu obiectivul proclamat de a crea o Europă „mai verde” și „mai bine adaptată la provocările actuale și viitoare” .

Cum a fost elaborat acest plan? Cum vor fi cheltuiți banii? Echipa Recovery Files și-a propus să investigheze cu privire la numeroasele întrebări de interes public ridicate de utilizarea acestor credite colosale. Acest proiect, lansat de platforma independentă olandeză Follow the Money, reunește redacții din întreaga Europă, cu sprijinul fondului IJ4EU (Investigative Journalism for Europe).
Obiectivele planurilor de redresare prezentate de statele membre sunt prezentate ca „ținte și etape”, sintagmă care reunește programele de subvenții și reformele. Fiecare cerere de plată trimisă la Bruxelles trebuie să fie însoțită de un inventar al promisiunilor făcute, cu documente justificative. În total, Comisia Europeană va trebui să judece respectarea a peste 5.000 de „ținte și etape” până în 2026, în paralel cu eliberarea de fonduri.

În vara anului 2021, Franța a primit o primă tranșă de subvenții de 5,1 miliarde de euro după validarea planului său, din cele 40 de miliarde solicitate de la Bruxelles. A primit apoi o a doua plată de 7,4 miliarde de euro pe 4 martie 2022, după ce și-a justificat îndeplinirea celor treizeci și opt de angajamente pentru 2021. La nivelul celor 27 de state, în ianuarie 2023 au fost plătite drept granturi 94 din cele 338 de miliarde planificate, iar drept împrumuturi 45 din cele 386 de miliarde de euro planificate.

În spatele acestor cifre, ambiția obiectivelor este variabilă. Acest lucru a fost discutat și în cadrul negocierilor premergătoare lansării planului de redresare, în vara lui 2020. Potrivit unui document de 250 de pagini care sintetizează aceste negocieri, publicat de Bruxelles ca răspuns la o solicitare de acces la documente administrative de la Follow the Money, mai multe state precum Franța, Cipru sau Ungaria au fost în favoarea includerii în „ținte și repere” a reformelor deja implementate. Pentru Paris, a fost necesar să se evite ca statele să amâne anumite reforme cu scopul exclusiv de a le face obiective ale planului.

Acesta este motivul pentru care reformele deja realizate sunt incluse în angajamentele planului de redresare depus de Franța în aprilie 2021. De exemplu, noua metodă de calcul a ajutorului personal pentru locuință (APL) apare acolo, deși a fost implementată pe 1 ianuarie 2020.

Cel puțin șapte state membre au implementat deja „angajamente” în planurile lor. Acestea au reprezentat, de exemplu, 23 din primele 37 de obiective ale planului german și jumătate (13 din 26) din primele angajamente ale planului olandez.

Un alt mare truc: includerea în planurile naționale a transpunerilor directivelor europene în legislația națională sau a obiectivelor legate de aceste angajamente europene, care ar fi trebuit în principiu adoptate indiferent de situație. Acest lucru nu a împiedicat cel puțin opt țări (Bulgaria, Croația, Cipru, Italia, Lituania, România, Slovacia și Spania) să profite de ea, conform numărătorii noastre. Roma a inclus astfel în planul său un program de control al poluării aerului până la sfârșitul anului 2021. Dar acest lucru i-a fost deja cerut de o directivă europeană din 2016, pe care Italia ar fi trebuit să o respecte din aprilie 2019.

Alte obiective, dimpotrivă, se dovedesc a fi mult mai dificile. Guvernul german a prevăzut ca în planul său să investească 712 milioane de euro pentru a ajuta cercetarea privind vaccinurile împotriva Covid-19. Obiectivul era acela de a avea doi candidați la vaccin sprijiniți de această finanțare aprobată de Agenția Europeană pentru Medicamente până cel târziu în al treilea trimestru al anului 2021.

La acea vreme, BioNTech avea deja propriul vaccin aprobat, dar rivalul său german CureVac spera să furnizeze un al doilea. Însă compania și-a abandonat proiectul de vaccin la sfârșitul anului 2021. O lovitură pentru CureVac, dar și pentru Berlin: acest obiectiv nefiind atins, Comisia Europeană este în drept să reducă fondurile acordate Germaniei.

Nu a fost stabilită nicio regulă clară în acest stadiu pentru a rezolva situații de acest tip. În primul rând pentru că cererile de plată de la Bruxelles nu corespund neapărat sumelor angajate de state – se poate solicita de exemplu un miliard de euro pentru finanțarea unor acțiuni care costă în realitate 0,9 sau 1,1 miliarde. Apoi pentru că poate fi de înțeles că nu sunt atinse toate țintele planului. În consecinţă, Comisia Europeană discută de la caz la caz cu statele membre.

Curtea de Conturi Europeană a criticat această situație într-un raport publicat în septembrie și a pledat pentru o metodologie clară de calcul a reducerii plăților în cazul neîndeplinirii obiectivelor, astfel încât fiecare stat să fie tratat echitabil. Chestionată de partenerii noștri Follow the Money, Comisia asigură că pregătește o metodologie de plată parțială care urmează recomandările sale, fără a oferi un termen precis.

Se pare că obstacolul a fost evitat până acum. Doar unsprezece din cele douăzeci și șapte de state membre au primit deja fonduri europene legate de atingerea „țintelor și reperelor” lor. Unele mizează pe cartea timpului precum Belgia, care trebuie să implementeze o reformă a pensiilor pentru a începe să primească credite europene. Guvernul francez s-a ferit de această capcană: proiectul său de reformă a pensiilor este menționat în planul de redresare, dar nu face parte din angajamentele formale care condiționează subvențiile.

Polonia și Ungaria vor fi analizate şi ele îndeaproape, ambele țări trebuind să rezolve probleme cruciale legate de statul de drept pentru a debloca plăți. Dar nu sunt singurele. În decembrie, România a depus o cerere de plată. Bruxelles-ul va trebui să judece dacă directiva din 2019 privind protecția avertizorilor a fost transpusă corect în legislația română înainte de a elibera creditele. Totuși, legea votată la București stârnește critici. „Credem că oferă un nivel scăzut de protecție în comparație cu legislația preexistentă”, spune Laura Ștefan, expert anticorupție din cadrul think tank-ului Expert Forum de la București.

Întrebarea va ajunge în cele din urmă la majoritatea țărilor europene, deoarece complexitatea angajamentelor va crește. „Cele mai dificile ‘ținte și repere’ sunt programate pentru anii 2025 și 2026″ , la sfârșitul planului de redresare, observă David Bokhorst, cercetător asociat la Institutul Universitar European din Florența. De exemplu, Portugalia a planificat să înscrie aproximativ 800.000 de persoane într-un program de educație digitală până în al treilea trimestru al anului 2025. „”Cifra reprezintă 8% din populația totală a țării” notează Bokhorst. „Cum să te asiguri că un număr cât mai mare de oameni urmează aceste cursuri? Și care va fi calitatea acestor programe?”

Dincolo de doar considerentele bugetare, această situație ridică semne de întrebare cu privire la scopul creditelor europene. Ce va rămâne în 2026? Planul de redresare va fi judecat mai mult pe baza marilor sale ambiții economice și de mediu decât pe baza respectării precise a celor 5.000 de obiective și etape ale sale.”

Sursa: Le Monde/ Rador/ Traducerea: Rodezia Costea