Le Pen și AfD se pregătesc să revoluționeze harta politică: de ce Franța și Germania sunt actorii cheie în alegerile europene – presă

Articol de Emilio Ordiz – Brexitul a fost un șoc pentru Regatul Unit și, de asemenea, o lecție pentru cei care la un moment dat au cochetat cu ideea de a-și scoate țara din Uniunea Europeană. Cei care s-au gândit anterior să plece susțin acum reformarea blocului comunitar din interior, dar nu există o familie monolitică în acest sens și alegerile europene din iunie o vor demonstra din nou. Asta nu înseamnă că dreapta radicală a ratat barca care reprezintă alegeri foarte relevante pentru prezentul și viitorul acestor partide. În 2024, cheia este alta: extrema-dreapta rămâne puternică sau în ascensiune atât în ​​Franța, cu RN-ul lui Marine Le Pen, cât și în Germania, unde AfD se află pe locul al doilea în majoritatea sondajelor, potrivit Rador Radio România.

Axa franco-germană a fost întotdeauna forța motrice a UE, dar acum pare puțin gripată. Cu un Emmanuel Macron epuizat, Berlinului și Guvernul Scholz fără concentrarea de altădată și greutatea Uniunii înclinată mai mult spre țările baltice, fotografia este diferită de ceea ce s-a văzut, de exemplu, în 2019. Aceasta este oportunitatea de care vor să o profite atât fostul Front Naţional (acum Adunarea Naţională – RN), cât şi Alternativa pentru Germania, care împart şi ele un grup în Parlamentul European (Identitate şi Democraţie – ID) şi concurează în acelaşi spaţiu – şi pentru acelaşi profil de alegător – cu ECR, familie politică în care se află Fratelli D’Italia, polonezul PiS sau Vox.

Dar nici Le Pen și AfD nu sunt la fel. Prima este tocmai fondatoarea ID împreună cu Matteo Salvini, iar AfD dorește mai multă concentrare cu un discurs mai dur care uneori cochetează încă cu părăsirea UE. Până nu demult, partidul german a rămas în plan secund, cu un important cordon sanitar la nivel național, ca a patra forță în voturi și spațiu redus în Parlamentul European. Dar asta s-a schimbat: acum sondajele din Germania și pentru alegerile europene îl plasează chiar peste 20% în unele cazuri și dacă ID este promovat, va fi, parțial, din cauza impulsului AfD.

De aceea, își cer bucata de tort, dar în lupta ego-urilor Marine Le Pen are multe de spus. De ce? Pentru că ea conduce confortabil sondajele și se pregătește deja să ajungă la Elysée în 2027, acum fără concurență cu Macron pe care, totul pare să indice, îl va învinge și la alegerile din iunie. Votul pentru dreapta radicală este în creștere: guvernează în Italia, a câștigat în Țările de Jos și face parte din guverne, precum cel suedez. Doar în Polonia și Spania puterea lor s-a diminuat în ultima vreme, dar contextul de criză care se produce din nou în UE le plasează într-o poziție bună pentru a avea rezultate bune la alegerile europene.

Faptul că această forță este văzută în Germania și Franța este o provocare pentru Uniunea Europeană ca proiect și, de fapt, însăși președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, părea să accepte provocarea atunci când a fost aleasă candidata PPE pentru a continua în fruntea Executivului comunității. Ea a emis un avertisment cu privire la ascensiunea naționalismului și a populismului: „Numele pot fi diferite, dar obiectivul lor este același”. Și ea a legat acel mesaj cu o plângere, în scenariul invaziei ruse a Ucrainei și al războiului din Gaza – cu privire la care a fost destul de călduță de multe ori, dacă nu indiferentă -, înainte de ascensiunea „unei noi ligi a dictatorilor” împotriva cărora UE trebuie să lupte.

Le Pen este tocmai cântărită prin prisma fotografiilor ei din trecut cu Vladimir Putin, acuzat și el de finanțarea Frontului Național la acea vreme; AfD nu este în favoarea sprijinirii Ucrainei… și cele două partide politice au alte preocupări: problema cheie a campaniei lor va fi una și bună, migrația. „Suntem conștienți că va fi din nou o chestiune foarte dezbinătoare, deși s-au înregistrat progrese în ceea ce privește pactul privind imigrația”, presupun surse consultate de „20minutos”, care nu îndrăznesc să prezică nimic pentru că, spun ele, „totul depinde de modul în care merge campania” și, mai presus de toate, de participare”. Desigur, dreapta tradițională le acceptă parțial jocul și, de exemplu, manifestul electoral al PPE include o gestionare „externalizată” a migrației, așa cum o susțin Giorgia Meloni sau însăși Marine Le Pen.

În schimb, relaţia dintre RN și AfD nu este foarte bună și nemții au amenințat deja că vor părăsi grupul pentru că, parțial, o văd pe Le Pen pe calea moderației care ar face-o să fie „prezidențiabilă” de acum până în 2027. Momentan, ruptura nu este oficializată, dar nici nu au nevoie de o bună armonie pentru a zgudui harta politică. Este o chestiune de cifre. Ultimele sondaje europene plasează ID în lupta pentru a fi a treia forță politică chiar și cu 85 de europarlamentari – acum au 73 -, în dispută cu ECR și liberalii.

Ei vor consolida acel impuls, dacă în cele din urmă se va întâmpla, şi va fi întărit mai ales de rezultatele din Franța și Germania. Care este atunci concluzia? Că partidele eurosceptice vor câștiga în greutate, mai ales în două țări care sunt cei doi piloni istorici ai UE. RN, AfD și partidele din acest spectru ideologic susțin acordarea mai multor puteri statelor membre și reducerea competențelor care sunt transferate la Bruxelles, exact o dinamică contrară celei apărate de Comisie, cu angajamente față de datoria comună, de exemplu, în cumpărarea de material militar.

Uniunea Europeană s-a schimbat foarte mult în acești cinci ani și există un vot de nemulțumire și uzură pe care tocmai RN și AfD doresc să îl canalizeze. Așa cum Berlinul și Parisul au fost (și continuă să fie în mare măsură) motorul Uniunii, partidele de dreapta radicală vor fi acum motorul apariției unui spațiu politic care poate schimba drastic dinamica blocului într-un moment-cheie pentru întreaga lume.

Sursa: 20 MINUTOS / Rador Radio România / Traducerea: Rodezia Costea