Legea carantinării obligatorii, contestată de un medic din prima linie: Sistemul sanitar a fost încărcat și mai mult, iar timpul este limitat!/ Mesaj pentru cei care nu cred in virus: Vom ajunge în situația de a alege cine trăiește și cine moare.

Un medic pneumolog de la spitalul Marius Nasta din București, aflat din luna aprilie în lupta anti-covid, susține că anumite aspecte din legea care prevede carantina, izolarea și spitalizarea sunt lipsite de logică și încarcă și mai mult sistemul sanitar ajuns deja la limită.

Potrivit legii adoptate recent, fiecare pacient infectat cu coronavirus trebuie evaluat, în spital, în primele 48 de ore, iar ulterior cei asimptomatici pot merge acasă, unde trebuie să rămână izolaţi până la 14 zile. Medicul curant recomandă internarea sau plecarea la domiciliu, dar DSP dă decizia administrativă.

Ce se întâmplă când DSP-ul primește 100 de cereri la care trebuie să răspundă în două ore?

Răspunde medicul pneumolog Zaharia Dragoș, de la Spitalul de Pneumoftiziologie Marius Nasta, din București.

• „Nu văd cum se poate respecta această lege în condițiile actuale în care numărul de cazuri depășește cifra 1000 în fiecare zi. Legea cam asta spune, că în primele 48 de ore pacientul trebuie evaluat undeva, iar acel undeva nu prea se poate decât în spital. Personal n-am înțeles la cel se referă acel paragraf cu cele 48 de ore. Este ceva de genul: pacientul se internează cu acordul său, sau în lipsa acordului trebuie izolat, iar aici este o mențiune – fie într-o unitate spitalicească, fie în alt centru unde să fie făcută o evaluare. Eu nu am cum să fac evaluarea în altă parte. Unde să se facă, îi recoltezi sânge și îi faci radiografii pulmonare într-o cameră de hotel? Apoi vine un pacient, iar noi îi recomandăm să se interneze, el spune că nu dorește. <<Bine, nu vrei, te obligăm noi, legea spune că avem acest drept.>> El spune: <<ok, dar refuz să mi se recolteze sânge, să fac radiografie, să fac orice analize>>. Atunci ce facem? Cum îl evaluăm? Pacientul nu are dreptul să plece din spital, dar are dreptul să refuze analize. Are dreptul să refuze internarea, dar nu are dreptul să refuze izolarea. Este un flux foarte mare de oameni, iar DSP-ul are resurse limitate. DSP-ul din București se poate trezi în situația de a da 100 de aprobări în două ore. Pe lângă aceste lucruri, mai au de făcut anchete epidemiologice, comunicări cu spitalele și multe altele. Această internare a unui pacient asimpomatic pentru evaluarea de 48 de ore mi se pare oarecum forțată, iar decizia ar fi trebuit să-i aparțină medicului”, spune pentru g4media.ro medicul Zaharia Dragoș.

Doctorul este de părere că obligativitatea de a-i ține pe pacienții confirmați pentru 48 de ore în spital, indiferent de simptome, este o eroare care încarcă și mai mult un sistem medical deja suprasolicitat.

„Cu izolarea sunt de acord sută la sută. Dar dacă un pacient este complet asimptomatic, el nu are de ce să stea 48 de ore în spital. Poate fi izolat, iar dacă începe să prezinte simptome, dacă se agravează, atunci să vină la spital. Probabilitatea de agravare este foarte mică. Un pacient asimptomatic dintr-o sută se agravează.

Deci un spital trebuie să țină practic 100 ca să detecteze unul singur. Deci îi ținem degeaba. Cel mai bine e să fie trimiși în izolare, să nu existe această obligativitate a evaluării timp de 48 de ore. La fiecare pacient trebuie să facem hârtii, fișe,să programăm analize, să vină rezultatele. Apoi scrisori medicale, concedii, toate fiind făcute de oameni din spital, iar medicii din spital au multe treburi, cum ar fi tratarea celor cu forme severe.

Asta e o pierdere de vreme pentru noi. Spitalele sunt încărcate mult prin această prevedere cu cele 48 de ore. La creșterea actuală a numărului de cazuri, normal ar fi ca sistemul medical să fie mai degrevat de anumite chestiuni” mai spune doctorul.

La spitalul Marius Nasta nu mai sunt locuri libere pentru pacienții cu Sars-Cov-2. E ocupată și secția de Anestezie și Terapie Intensivă, iar cererile continuă să apară. La Marius Nasta sunt 49 de paturi pe secție și 6 la Terapie Intensivă. Dacă în urmă cu două luni 10% din pacienți veneau cu forme severe, acum numărul lor s-a triplat.

„Când se eliberează un loc, imediat intră altul, de pe secție. Avem cazuri severe pe secție, cam 30%, care așteaptă. Îi asistăm cum putem, cu debit mare de oxigeno-terapie, încercăm să-i echilibrăm. În cazuri extreme încercăm un transfer, dar este foarte dificil fiindcă nici în alte spitale nu mai sunt locuri.

Există riscul ca pacienții să nu mai aibă acces la terapie intensivă. Locurile din ATI sunt cea mai mare provocare pentru sistemul medical, fiindcă la această creștere pe care o avem, vom ajunge în situația în care s-au aflat Italia sau Spania, când medicii trebuie să decidă pe cine bagă pe ATI și pe cine nu.

Dacă toate paturile sunt ocupate, iar un pacient se agravează, noi nu putem scoate un alt pacient din terapie pentru a-i face loc celuilalt. Eu nu văd cum aș putea face așa ceva, nu-mi pot imagina. Sau dacă ai doi pacienți severi și un singur loc liber…nu știu cum poți lua o decizie, cum poți trăi apoi cu ea. Cred că se va ajunge la ideea asta de șansă. Cine a avut șansă să se facă bine și cine nu, dacă se continuă cu această transmitere comunitară pronunțată.”

Virusul este o „viroză banală” sau o „simplă gripă care trece”. Ce le spuneți acelor persoane care susțin asta sau celor care neagă cu înverșunare fie și existența virusului?

„Dacă ne raportăm la cele mai multe cazuri, într-adevăr, la mulți pacienți boala se manifestă cu forme ușoare, medii, dar restul fac forme simptomatice severe, iar viața este pusă în pericol. Infecția aceasta nu se poate compara cu gripa. Noi acolo avem contact de mulți ani în comunitate, iar mare parte a populației, datorită imunității dezvoltate în timp, nu face boala.

Avem și vaccinul care este folosit de pacineții cu risc, cu boli cronice. Iar cu gripa nu ajung oamenii cu miile la spital. Vin pe rând și pot fi toți tratați, or acum discutăm de o creștere semnificativă a cazurilor, iar sistemul medical e pus la grea încercare fiindcă în eventualitatea în care creșterea va continua, se va ajunge ca unii pacienți să fie tratați superficial. Se infectează mulți deodată, asta este problema.

Mortalitatea în cazul Covid nu e ridicată, dar faptul că vin toți și că nu avem un mijloc farmacologic sau biologic de apărare este problema principală. Scopul este să întârziem cumva cazurile, să menținem un echilibru al acestei pandemii, un nivel acceptabil, să avem posibilitatea să ajungem la vaccin. Asta se poate face prin respectarea unor măsuri simple precum purtatul măștii sau spălatul pe mâini.

Pe de altă parte, există acea categorie aparte, care nu vrea să asculte nimic. Sunt oameni pe care nu poți să îi convingi, nu sunt capabili să își schimbe punctul de vedere. Am avut multe discuții contradictorii cu asemenea oameni. Poți sta câteva ore să încerci, dar e ca și cum te-ai lupta cu morile de vânt. E greu de spus ce i-ar putea convinge. Sunt și studii internaționale făcute pe această temă a negării.

Un om obișnuit cântărește o decizie pe care o ia, cu argumente pro și contra. 5 pro, 7 contra, să dăm un exemplu. El are capacitatea de a cântări, prin intermediul lucrurilor pe care le-a reținut din anumite informații. Ei bine, unii au o memorie limitată și nu pot procesa 12 argumente deodată, au o capacitate de raționament mai scăzută.

E un studiu veridic apărut în Nacional Academy of Science, în Statele Unite, iar acest tip de afectare se corelează cu negaționismul acesta în privința bolii. Există și un studiu care se referă la caracteristici din domeniul psihopatiilor, al răutății. Sunt acei oameni care tușesc intenționat, strănută, dau cu limba pe barele din metrou sau de altundeva. Sunt cazuri rare, dar există.

Mai este o altă percepție care circulă în spațiul public, pe rețelele de socializare, și anume: „A avut Covid, dar oricum murea.”

„Nu sunt de acord cu asta. Nu e normal să spui că oricum murea. Vă dau un exemplu. Avem o persoană, un pensionar cu diabet care stă acasă, are boala sub control și poate trăi încă 10-15 bani. E o persoană care se protejează, care a făcut ceva pentru comunitate, iar acum își duce acest diabet și are grijă să-l țină sub control.

El ia virusul și moare, iar noi spunem că oricum murea? Nu murea. Virusul asta face cu cei vulnerabili. Din acest motiv ei trebuie protejați și toată lumea se poate gândi la asta. O singură viață salvată înseamnă practic un miracol.

Avem și cazuri de pacienți oncologici, da, cărora li se scurtează viața cu șase luni, cu un an. De ce să spui că oricum murea, dacă mai avea tot acest timp? Și repet, nu e ca și gripa. O persoană vaccinată, ia tamiflu și se vindecă de gripă, pe când aici… Aici nu există tratament, iar cei vulnerabili au șanse mici sau deloc.”