Liberalii s-au mințit singuri șase luni cu Cîțu. Urmează o nouă minciună colectivă cu Ciucă?

Președintele Klaus Iohannis tocmai execută o noua lovitură îndelung pregătită, ca la golf. I-a luat cam doi ani să ajungă aici.

Instalarea lui Nicolae Ciucă la guvern și acum la partid este un plan mai vechi, pus în paranteze din cauza refuzului lui Ludovic Orban de a demisiona de la șefia PNL.

Florin Cîțu a fost soluția de avarie în lupta președintelui Iohannis cu Orban, o paranteză neinspirată, un accident politic, un mic pion scăpat de sub control după ce a fost ales pe 25 septembrie 2021 șef la PNL în urma unui Congres atent regizat.

”După aproape o jumătate de an de război civil intern, liberalii vor alege sâmbătă un lider pe care tot ei se vor vedea obligați să-l schimbe peste câteva luni”, scriam pe 24 septembrie anul trecut, într-un text publicat cu o zi înainte de Congresul de la Romexpo.

Schimbarea lui s-a întâmplat după șase luni. Aceiași liberali care l-au votat și l-au girat atunci îl dau jos acum fără scrupule. Florin Cîțu nu pare să fi fost niciodată opțiunea reală a președintelui Iohannis, planul său pe termen lung.

Omul cu cea mai proastă mână la politicieni l-a preferat din capul locului pe Nicolae Ciucă, executantul perfect, om cu simțul ierahiei, general cu bună reputație la partenerii occidentali, chiar dacă nici el n-are nici cea mai mică legătură cu politica.

La fel cum liberalii s-au mințit singuri acum șase luni și l-au ales pe Florin Cîțu să le fie președinte, așa se vor mai minți încă o dată cu Nicolae Ciucă la congresul programat pe data 10 Aprilie.

Nici generalul n-a câștigat vreo bătălie politică, n-a trecut nici un test electoral, nu l-a votat nimeni vreodată și a ars toate etapele posibile. Venit ca și Cîțu din cu totul altă lume, Ciucă a fost catapultat direct la vârful puterii, fără experiență politică sau administrativă.

Și în CV-ul său găsim o pată, nu neaparat de alcool, ci de plagiat. Până la un punct, Cîțu și Ciucă arată aproape la fel, două mediocrități politice, vulnerabili, creații artificiale, oameni apăruți din neant și puși să conducă România.

Oricât s-ar îmbăta din nou cu apă rece, liberalii vor ajunge curând să constante că nici rigidul Ciucă, ceva mai charismatic decât un afet de tun, nu poate trage partidul în sus.

Vom afla însă ceva mai multe despre noul star politic al liberalilor în perioada imediat următoare. La o lună după ce va fi ales președintele PNL, Ciucă își va alege echipa de conducere. Atunci vom ști cu cine se însoțește, cine sunt adevărații lui parteneri politici și nu numai.

Tot în PNL se discută acum intens despre ce va face Nicolae Ciucă când i se va termina mandatul de premier în mai 2023? Va ceda poziția de șef al Guvernului, conform înțelegerii din coaliție, liderului PSD Marcel Ciolacu?

Și dacă va pleca de la Guvern, ce va face mai departe? Îl vor pune liberalii șef la Senat, pentru a fi desemat automat președinte interimar al României în scenariul în care Klaus Iohannis ajunge secretar general NATO?

Iar dacă se va ajunge aici, cine ar putea fi candidatul PNL la prezidențiale? Cum vor intra în alegerile din 2024 PNL și PSD, care azi conduc România împreună într-un guvern de coaliție: ca adversari sau pe liste comune? Se va transforma marea coaliție guvernamentală într-o mare alianță politică?  Marcel Ciolacu va continua ca premier și va face totul ca Nicolae Ciucă să ajungă la Cotroceni?

Vom asista la o nouă mare butaforie, ca la congresul PNL, numai că extinsă la nivel de coaliție? Urmează o nouă minciună colectivă, o noua mistificare de proporții susținută de aproape toată presa cumpărată cu milioane de euro din bani publici, acordați sub formă de subvenții generoase marilor partide?

Sigur, toate acestea reprezintă acum simple speculații, scenarii de lucru, însă sunt atât de multe variabile pe masă încât cu greu poate fi imaginat viitorul politic pe termen lung al unui personaj ca Nicolae Ciucă.

Cert este că prin liderii lor de azi, prin profilul lor de oameni de sistem, interșanjabili, identici în mediocritatea lor, lipsiți de agendă proprie, partidele au devenit aproape irelevante. În exercițiul puterii, ele contează tot mai puțin. Administrația civilă s-a militarizat periculos de mult.

Adevărata putere trebuie căutată în altă parte, în spatele cortinei.