Liberation: La Timișoara, elan de generozitate față de migranții de pe rutele balcanice. În vestul României, locuitorii își unesc forțele pentru a oferi ajutor refugiaților care sosesc în număr mare din Serbia

Pe ruta migratorie a Balcanilor, orașul Timișoara, din România, este o oază, scrie publicația franceză Liberation. În timp ce granițele sunt baricadate, locuitorii orașului și-au unit forțele pentru a oferi ajutor refugiaților care vin din Serbia.

„Pe 20 noiembrie, România a plasat Serbia pe lista cu zona galbenă, ceea ce înseamnă că toți cei care vin de acolo, inclusiv migranții, trebuie să intre în carantină la sosirea pe teritoriul nostru”, explică Flavius ​​Ilioni-Loga, voluntar al asociației LOGS, care coordonează ajutorul umanitar.

Situat la aproximativ treizeci de kilometri de graniță, orașul Timișoara este direct afectat de măsură. A doua zi după decizia guvernului, locuitorii au descoperit, uimiți, că migranții au petrecut noaptea pe străzi, afară. „De la acea dată, am început să le oferim ajutor alimentar în fiecare zi”, spune Flavius ​​Ilioni-Loga.

Afectați de situația migranților, mulți dintre timișoreni vor să se alăture efortului colectiv. Flavius ​​Ilioni-Loga explică: „Suntem cincisprezece voluntari la LOGS, dar putem conta pe sprijinul a sute de oameni din bisericile locale, asociații și din comunitatea musulmană”. Împreună, reușesc să asigure mese pentru 200 până la 250 de persoane pe zi, indiferent dacă acestea sunt în custodia poliției de frontieră, plasați în carantină, găzduiți în tabere de azil sau dacă locuiesc pe stradă.

 Creșterea cu 137% a cererilor de azil

Conform datelor Inspectoratului General pentru Imigrări din România, cererile de azil au crescut în 2020. Peste 6.100 de cereri au fost înregistrate în țară, o creștere de 137% față de anul precedent. Cele două puncte principale de trecere din regiune, cel dintre Serbia și Ungaria și dintre Serbia și Croația, s-au închis treptat, forțând refugiații să-și încerce norocul trecând frontiera română. Acest lucru adaugă un pas călătoriei către spațiul Schengen, din care România nu face parte, dar ajută la ocolirea violenței poliției maghiare și croate de-a lungul frontierei sârbe.

„Rutele de migrație se schimbă foarte des”, afirmă Morgane Dujmovic, doctor în geografie la Universitatea Aix-Marseille și membru al Asociației franceze pentru studii balcanice.

Când s-a declanșat criza migrației, în 2015, și au sosit un milion de refugiați în Europa prin rutele balcanice, ruta principală traversa granița dintre Serbia și Ungaria. „În septembrie 2015, Viktor Orban a decretat ridicarea unui gard de sârmă ghimpată, astfel încât coridorul s-a mutat în Croația”, își amintește Morgane Dujmovic. În martie 2016, această rută oficială [recunoscută de Uniunea Europeană] a fost închisă. Acum asistăm la apariția unor noi blocade, cum ar fi în nordul Bosniei și Herțegovinei”. Tabăra Lipa, care a luat foc pe 23 decembrie, este un exemplu tragic de reticență locală în a oferi ajutor migranți. Guvernatorul regiunii în care se află tabăra a refuzat să deschidă două centre de cazare goale care ar fi putut găzdui 2.400 de persoane. Pretextul: locuitorii nu vor migranți lângă școli, moschei și biserici.

 Schimbarea percepției asupra refugiaților

Cu toate acestea, reacția violentă nu este reprezentativă pentru primirea refugiaților în Balcani. Potrivit lui Morgane Dujmovic, „s-ar putea să fi existat reacții de respingere în 2015, când locuitorii au descoperit aceste populații din Orientul Mijlociu și Asia și când refugiații s-au stabilit în țările balcanice, deși localnicii erau convinși că aceștia își vor continua călătoria mai spre nord, ca mulți compatrioți de-ai lor. Acest lucru a determinat o schimbare a percepției asupra acestor refugiați.

În Balcani, oamenii înțeleg exilul, căci și ei l-au experimentat. Acesta este și cazul orașului Timișoara, care a trecut printr-un val de emigrație în anii 1980. A adunat mulți români care doreau să părăsească țara și brutalitățile regimului comunist. Din Timișoara, oamenii sperau să treacă în Iugoslavia, mai liberală, și apoi să ajungă în Europa de Vest. Un voluntar local, intervievat de Balkan Insight, a declarat: „Mulți localnici se identifică cu poveștile migranților, deoarece proprii lor strămoși, unii dintre ei, au traversat înot Dunărea în căutarea unei vieți mai bune”.

Sursa: Liberation / Traducerea: Ruxandra Lambru (Rador)