Libertatea presei dă înapoi în Europa, în special sub presiunea puterilor instalate din ce în ce mai autoritare, constată Reporters Sans Frontières în clasamentul său mondial anual

Le Vif: Lumea continuă să se întunece pentru jurnaliști, inclusiv în Belgia

“Ura împotriva jurnaliștilor a degenerat în violență”, avertizează Reporters sans frontières în raportul său pe 2019 privind libertatea presei în lume, dat publicității joi, se arată într-o analiză a cotidianului belgian Le Vif, preluată de Rador.. În raport, Belgia a pierdut două locuri și se află acum pe locul 9. În afara unor amenințări fizice, jurnaliștii europeni sunt supuși la multe forme de intimidare și de presiune și la o hărțuire judiciară tot mai mare, regretă RSF.

Pe harta lumii, numai 24% din cele 180 de țări și teritorii studiate prezintă o situație “bună” sau “mai curând bună” pentru libertatea presei, față de 26% în 2018.

După ce a crescut în ultimii ani, “ostilitatea împotriva  jurnaliștilor, chiar ura promovată în unele țări de către liderii politici, a sfârșit prin a determina trecerea la acțiuni mai grave și mai frecvente”, subliniază RSF într-un comunicat. ONG-ul constată “o creștere a pericolelor și, din această cauză, un nivel de teamă inedit în anumite locuri” printre jurnaliști. Hărțuirea, amenințările cu moartea, arestările arbitrare fac parte din ce în ce mai mult din “riscurile meseriei”.

În Statele Unite (locul 48, – 3 locuri), s-a instalat un climat tot mai ostil: “niciodată jurnaliștii americani nu au făcut obiectul atâtor amenințări cu moartea” și niciodată n-au solicitat atât de mult companii private să le asigure securitatea”, subliniază RSF. În iunie, patru jurnaliști și o angajată a unui cotidian din Maine, Capital Gazette, au fost uciși într-un atac armat.

În Brazilia, (locul 105, -3 locuri), campania prezidențială punctată de “discursuri de ură” și de dezinformare“ deschide o perioada întunecată pentru democrație și libertatea presei”, potrivit ONG-ului.

În coada clasamentului, Turkmenistanul vine după Coreea de Nord: majoritatea media este controlată de stat, ultimii corespondenți clandestini ai media în exil sunt “vânați fără încetare”, condamnă RSF.

În Vietnam ca și în China, presa oficială controlează dezbaterea publică și zeci de jurnaliști, profesioniști sau nu, sunt în spatele gratiilor. “Contra-modelul” chinez, “bazat pe o supraveghere și o manipulare orwelliană a informației datorită noilor tehnologii, este cu atât mai alarmant cu cât Beijingul își promovează de acum înainte  modelul represiv în afara granițelor”, spune RSF.

”Țări-laboratoare ale controlului”

”Țările-laboratoare ale controlului informației devin din ce  ce mai numeroase”, avertizează Christophe Deloire, secretar general al RSF. “E urgent. Avem nevoie de o reacție a modelelor democratice. Altfel, aceste contra-modele vor prospera și se vor înmulți”.

În alte părți, pluralismul presei “rezistă din ce în ce mai puțin logicii de concentrare comercială și intereselor economice”, ca în Japonia (locul 67) sau în Australia (locul 21, -2), deplânge situația RSF.

Și în Europa, situația s-a degradat mult

În această zonă care rămâne cea mai sigură, în principiu, jurnaliștii “trebuie astăzi să facă față celor mai rele amenințări”, descrie RSF: crimă în Malta, în Slovacia și în Bulgaria, atacuri verbale și fizice în Serbia și Muntenegru sau un nivel inedit de violență cu ocazia manifestațiilor “vestelor galbene” în Franța (locul 32, +1) din partea polițiștilor ca și a manifestanților.

Raportul pe 2019 este alarmant, dar anumite țări continuă să arate calea, ca Norvegia, care rămâne în fruntea clasamentului, Finlanda (locul 2) sau Costa Rică (locul 10), un caz aparte pe continentul american, unde jurnaliștii pot munci liniștiți.

Alte țări s-au schimbat cu ocazia schimbărilor de regim. În Malaysia (locul 123, +22), în Maldive (locul 98, +22), în Etiopia (locul 110, +40) sau în Gambia (locul 92, +30), venirea unor noi guverne a adus un suflu proaspăt în presă.

“Apărarea libertății și fiabilității informației trebuie să devină o miză majoră pentru cetățeni, orice ar gândi despre jurnaliști,oricare ar fi criticile”, subliniază Christophe Deloire.

RSF stabilește acest clasament anual scoțând în evidență violențele comise împotriva jurnaliștilor și adunând analizele jurnaliștilor, juriștilor și cercetătorilor din lumea întreagă.

ONG-ul evaluează în fiecare teritoriu pluralismul, independența media, mediul și autocenzură, cadrul legal, transparența și calitatea infrastructurii  care susține producția de informație.

Cercurile mafiote “unul din cei mai răi prădători ai jurnaliștilor de investigație”

Cercurile mafiote rămân “unul din cei mai răi prădători ai jurnaliștilor de investigație”, amintește Reporters Sans Frontières.

Dacă problematica este deosebit de importantă în Italia (locul 43), unde circa 20 de jurnaliști trăiesc sub protecție, amenințarea atinge de acum țări din partea de sus a clasamentului ca Olanda (locul 4), unde doi specialiști ai organizațiilor criminale fac obiectul unei supravegheri polițienești. În Suedia (locul 3), RSF constată o recrudescență a hărțuielii cibernetice împotriva celor care anchetează crimă organizată sau afacerile religioase.

În statele “veroase” ca Muntenegru (locul 104) sau Bulgaria (locul 11 și ultima țară europeană), jurnaliștii sunt de altfel de asemenea amenințați de sistemul judiciar. Presiuni ale puterii au fost revelate între altele în România (locul 47) în timp ce în Serbia (locul 90), un primar a comandat atacarea unui jurnalist care ancheta cazuri de corupție.

ONG-ul se îngrijorează pe de altă parte de “retorica anti-media” care se manifestă cam peste tot în Europa. În Franța (locul 32), ura față de jurnaliști, legitimată de personalități politice de prim-plan, a dus la numeroase agresiuni cu ocazia manifestațiilor vestelor galbene. La aceasta se adaugă zeci de cazuri de violențe polițienești, în principal împotriva fotoreporterilor, critică RSF.

În sfârșit, adversarii media recurg din ce în ce mai mult la proceduri de “închidere a gurii”, adică plângeri de defăimare vizând mai curând să intimideze și să-i facă să tacă pe jurnaliști decât să obțină o reparație, se îngrijorează Reporters Sans Frontières, care citează cazurile grupului Vinci și a lui Vincent Bolloré. În Belgia, fondul de pensii din Liège Ogeo Fund a depus plângere și a cerut 500.000 de euro împotriva a trei jurnaliști care au dezvăluit unele din practicile sale.

Podiumul mondial al libertății presei este în întregime scandinav. Norvegia își păstrează locul întâi, în față vecinilor finlandez și suedez. Urmează Olanda, Danemarca, Elveția, Noua Zeelandă, Jamaica, Belgia și Costa Rica. Regatul Unit este pe locul 33, Statele Unite pe locul 48, Japonia pe locul 67, Israelul pe locul 88, Rusia pe locul 149, RDC pe locul 154, Iranul pe locul 179 și China pe locul 177.  Ultimele trei locuri sunt ocupate de Eritreea, Coreea de Nord și Turkmenistan.

THE WASHINGTON POST: SUA au decăzut din nou în indicele libertății presei, la statutul de „problematic”

Pentru a treia oară în ultimii trei ani, poziția SUA în indicele anual al libertății presei a coborât, rezultat atribuit de autorii raportului retoricii anti-presă a președintelui Trump și persistenței amenințărilor la adresa jurnaliștilor, notează și cotidianul The Washington Post.

Reporteri Fără Frontiere (RSF), organizația internațională care întocmește Indicele Mondial al Libertății Presei, a clasat SUA pe locul 48 din 180 de state și teritorii examinate. SUA au coborât trei locuri față de 2018, continuând o tendință descendentă începută în 2016.

SUA se situează imediat deasupra Senegalului și sub România în clasamentul acestui an.

Au decăzut totodată în categoria de țări în care tratamentul jurnaliștilor e considerat „problematic”, o premieră pentru SUA de la prima publicare a Indicelui în 2002.

Fruntea clasamentului este dominată iarăși de țări europene: Norvegia e pe primul loc pentru al treilea an consecutiv, urmată de Finlanda, Suedia, Olanda și Danemarca. La coada clasamentului, în ordine descendentă, se află Vietnam, China, Eritreea, Coreea de Nord și Turkmenistan.

RSF a invocat atât ostilitatea retorică a lui Trump față de presa de știri cât și un fenomen posibil legat de ea – înmulțirea amenințărilor fizice la adresa jurnaliștilor – pentru a explica declinul SUA.

Între alte indicii ale sănătății precare a presei, RSF citează restricționarea conferințelor de presă de la Casa Albă de către administrația Trump; revocarea acreditării la Casa Albă a reporterului CNN Jim Acosta; interzicerea prezenței unui alt reporter al CNN, Kaitlan Collins, la un eveniment public jurnalistic; hărțuirea jurnaliștilor la actualele mitinguri electorale ale lui Trump. Pe lângă acestea, au existat amenințări cu bombă împotriva unor redacții; un aparent complot pentru asasinarea unor jurnaliști celebri și a unor politicieni democrați pus la cale de un locotenent al Gărzii de Coastă; înmulțirea măsurilor de securitate la redacții de pe tot cuprinsul țării.

RSF remarcă faptul că „ura față de presă” a ajuns până la punctul în care un bărbat a ucis prin împușcare patru jurnaliști și un alt angajat la ziarul Capital Gazette din Annapolis în iunie.

„Într-unul dintre cele mai întunecate momente pentru comunitatea jurnaliștilor americani, președintele Trump a continuat să-și peroreze cunoscuta retorică anti-presă, denigrând și atacând presa la nivel național”, se afirmă. „Simultan, jurnaliști din întreaga țară au raportat hărțuieli terifiante și amenințări cu moartea, pe internet și în prezența lor, care au fost cu deosebire abuzive la adresa femeilor și jurnaliștilor de culoare.”

Anul trecut au mai fost omorâți jurnaliști și în Malta, Mexic, Bulgaria, Slovacia și Ghana. Probabil cel mai celebru caz prin infamie, editorialistul Jamal Khashoggi de la Washington Post, totodată dizident saudit, a fost asasinat în toamnă de agenți guvernamentali în ambasada [sic!] saudită din Istanbul – un omor care „a transmis un mesaj înfiorător jurnaliștilor, cu mult dincolo de granițele Arabiei Saudite.”

Violența contra jurnaliștilor este ceva de rutină în unele părți ale lumii, cum sunt și campaniile guvernamentale de intimidare și hărțuire online, a afirmat RSF. Conform lui, doar 24% dintre cele 180 de țări pot fi clasificate ca tratând „bine” sau „destul de bine” jurnaliștii – un declin ușor față de anul precedent.

Cea mai gravă deteriorare a situației la nivel mondial s-a înregistrat în cele două Americi, în frunte cu declinul din SUA, Nicaragua, Venezuela, Mexic și Brazilia. Brazilia și-a ales recent un nou președinte, conservatorul Jair Bolsonaro, care e poreclit uneori „Trump de la tropice” pentru modul în care denigrează opozanții politici, femeile și homosexualii și pentru frecventele sale atacuri retorice împotriva presei de știri braziliene.

Clasamentul se bazează pe răspunsurile jurnaliștilor profesioniști, juriștilor și sociologilor din toată lumea la un chestionar cu 87 de întrebări pentru evaluarea cenzurii și pluralismului din fiecare țară. Rezultatele astfel obținute sunt coroborate apoi cu o bază de date a abuzurilor și violențelor raportate contra jurnaliștilor.

EUOBSERVER: Bulgaria, Ungaria și Malta făcute de rușine pentru lipsa de libertate a presei

Libertatea presei în Bulgaria, Ungaria și Malta este printre cel mai precare din lume, conform ONG-ului Reporteri Fără Frontiere (RSF), cu sediul la Paris, analizează Euobserver.

De la asasinarea jurnaliștilor la acapararea presei de oligarhi apropiați puterii din stat, cele trei țări au fost înfățișate drept o rușine pentru UE.

Publicat joi, raportul anual al RSF a examinat 180 de state și a constatat că Bulgaria stă de departe cel mai rău în UE.

Țara abia a deținut președinția rotativă a UE anul trecut.

Însă uciderea jurnalistei TV Viktoria Marinova în octombrie, urmată de o anchetă de mântuială, precum și complicitatea dintre politicieni corupți, oligarhi și presă i-au adus Bulgariei locul 111 în clasament, unde 1 e cel mai bun și 180 cel mai rău.

Acest lucru înseamnă că libertatea presei în Etiopia și Angola este acum un pic mai mare decât într-o țară UE.

Pentru comparație, China, Rusia și Turcia au avut scoruri de 177, 149, respectiv 157.

Și nici Ungaria (87) nu s-a situat cu mult în fața Bulgariei.

Sub cârmuirea premierului Viktor Orban presa independentă a intrat la apă, iar publicații critice au fost închise.

Anul acesta guvernul Fidesz condus de Orban s-a folosit de controlul său asupra a aproximativ 500 de publicații, incluzând toate ziarele regionale și toate posturile publice, pentru a disemina xenofobie și mesaje înșelătoare despre migrație.

„Pe străzi, în ziare, pe site-uri și în presa radio-TV veți da peste aceste minciuni”, a declarat în februarie pentru EUobserver Marta Pardavi, co-președinte al Comitetului Helsinki Ungar, cu sediul la Budapesta.

Ungaria și Polonia au fost pedepsite cu așa-zisa procedură de Articol 7, care le poate lăsa fără dreptul de vot în Consiliul UE, din cauza abuzurilor mai generale și „sistemice” împotriva valorilor UE și statului de drept.

Însă procedura de sancționare a fost obstrucționată sub o președinție UE a României ai cărei stăpâni politici de la București se află ei înșiși sub tiruri pentru probleme similare.

Asasinarea încă nelămurită a jurnalistei malteze Daphne Caruana Galizia, deși au trecut 18 luni de la moartea ei, rămâne un stigmat asupra țării, al cărei guvern a refuzat pornirea unei anchete publice independente.

Premierul Maltei, Joseph Muscat, chiar continuă un proces de calomnie contra jurnalistei decedate, ale cărei articole dezvăluiseră scheme de mituire și legături secrete ale guvernului cu Rusia și Azerbaidjan.

Țara insulară este pe locul 77 în indicele global al libertății presei realizat de RSF.

Raportul constată că majoritatea publicațiilor malteze sunt deținute de partide politice și că televiziunea publică de stat, pro-guvernamentală, nu a pomenit nimic de cazurile de corupție la nivel înalt.

Caruana Galizia reprezenta componenta malteză a investigației de presă „Panama Papers”, care a expus conturi din paradisuri fiscale ale unor personaje politice rămase în funcția de miniștri chiar și astăzi.

Printre ei se numără Konrad Mizzi, ministrul turismului, care a deschis săptămâna aceasta o acțiune în justiție prin care pretinde că noi investigații privind Panama Papers i-ar încălca drepturile omului.

Norvegia este prima în lume la libertatea presei, urmată de statele UE Finlanda, Suedia și Olanda.

Foto: Pexels

Citește: Organizaţia Reporteri Fără Frontiere atrage atenţia asupra situaţiei libertăţii presei în România: O cenzură politică tot mai mare şi o creştere a autocenzurii în redacţii