Lideri ai comunității evreiești din Herson, acuzați de colaboraționism cu rușii după eliberarea orașului de către ucraineni: Au ținut prizonier un pilot rus rătăcit și confuz, dar în cele din urmă l-au returnat nevătămat forțelor rusești/ ”Cu o viață în mâinile sale, nu-mi pot imagina că Illia ar fi ucis vreodată pe cineva”

Când trupele rusești au trecut granița ucraineană în martie, mii de oameni au fugit din orașele care le-ar fi fost primele în cale. Dar în Herson, orașul-port din sudul țării cu valoare strategică pentru ruși, rabinul Yosef Itzhak Wolff a decis să rămână pe loc, transmite Jewish Telegraphic Agency (JTA).

Decizia sa de a rămâne l-a pus în acord cu filozofia mișcării sale evreiești, Chabad-Lubavitch, ai cărei rabini se angajează de obicei în orașele în care sunt staționați și rămân acolo la bine și la rău.

Dar decizia sa l-ar putea costa, de asemenea, capacitatea de a-i servi pe evreii din Herson. Potrivit unui reportaj apărut săptămâna aceasta în The New York Times, Wolff se află acum în Germania, îngrijorat pentru că unii din Kherson îl acuză că a colaborat cu forțele rusești.

Un membru al comunității sale evreiești riscă închisoarea pe viață pentru acțiunile sale din primele zile haotice ale războiului, potrivit raportului New York Times.

Rusia a cucerit Herson pe 2 martie și, timp de luni de zile, orașul a suferit o ocupație brutală care s-a soldat cu sute de morți și alte zeci de persoane au „dispărut” sau au fost torturate, potrivit Human Rights Watch.

Printre cei care locuiau în orașul ocupat se număra Wolff, un rabin născut în Israel care a ajuns în Ucraina în urmă cu aproape 30 de ani, imediat după căderea Uniunii Sovietice și independența Ucrainei. În ultimii 13 ani, el a prezidat o comunitate evreiască din Herson estimată înainte de război la 8.000 de persoane.

În primele zile ale războiului, munca lui Wolff pentru a furniza alimente, medicamente și cel puțin o aparență de Purim vesel comunității sale a fost foarte mediatizată.

În timpul unei călătorii, a relatat Times of Israel, el s-a ferit de gloanțe făcând naveta cu alimente în oraș de la granița cu Crimeea, unde fratele său este, de asemenea, rabin. Într-o alta, potrivit Chabad.org, a ieșit să livreze alimente chiar și în timp ce tancurile rusești treceau prin oraș.

„În pofida luptelor grele de pe străzile din Kherson, rabinul Yosef Wolff nu și-a abandonat comunitatea nici măcar o clipă, rămânând în orașul devastat de război prin toate acestea și servind populația locală”, a declarat rabinul Motti Seligson, purtător de cuvânt al mișcării Chabad, pentru Jewish Telegraphic Agency. El l-a numit pe Wolff un „adevărat erou al poporului evreu și pentru oamenii de bună conștiință de pretutindeni”.

Înainte de Holocaust, Herson era un centru important al vieții evreiești, cu aproximativ 26 de sinagogi, dar acum, există doar cea a lui Wolff. Iar înainte de război, era la fel ca centrele Chabad din întreaga lume: deservea o comunitate locală, dar era, de asemenea, renumită pentru primirea fețelor necunoscute, inclusiv a vizitatorilor străini.

Deschiderea ușilor pentru nou-veniți a căpătat un plus de gravitate după ce a început războiul și rușii au intrat în Herson. În cea mai mare parte a anului, nu a fost clar dacă Ucraina va recâștiga controlul asupra orașului sau dacă va deveni precum Crimeea și va rămâne sub ocupație rusă. Dar luna trecută, Ucraina a eliberat Hersonul, generând scene de bucurie – și punând sub semnul întrebării pe oricine era perceput ca fiind colaborator al armatei ruse.

O parte din această suspiciune a ajuns asupra lui Wolff, care a permis soldaților ruși să se roage în sinagoga sa. Soldații erau ofițeri evrei care sosiseră cu gărzi înarmate, a declarat el pentru The New York Times.

În zilele de după eliberare, el a părăsit Herson și Ucraina pentru Germania. Acum, în condițiile în care se fac eforturi pentru penalizarea colaboratorilor, el a declarat ziarului că nu este sigur când sau dacă se va întoarce.

Printre cei care au rămas în Kherson se numără un membru proeminent al comunității evreiești, care acum este urmărit penal pentru alegerile sale în mijlocul realității dezordonate a ocupației.

Illia Karamalikov, proprietarul unui club de noapte și membru al consiliului municipal din Herson, era un apropiat al lui Wolff, permițând frecvent Chabad să folosească spațiul clubului său de noapte pentru evenimente, a declarat rabinul pentru New York Times.

În primele zile ale ocupației, Herson a căzut într-o stare de anarhie. Administrația civilă ucraineană a fugit înaintea forțelor rusești și, după ce a cucerit orașul fără prea multă rezistență, Rusia nu și-a asumat prea multă responsabilitate pentru administrația sa, trimițând în schimb soldați spre alte ținte, cum ar fi regiunile vecine Odesa, Mykolaiv, Kryvyi Rih – orașul natal al președintelui ucrainean Voldymyr Zelensky – și, în cele din urmă, Kiev.

Jefuirea a fost generalizată, iar miile de oameni care au rămas în oraș, izolați de liniile de alimentare cu energie electrică și de aprovizionare, s-au confruntat cu un risc real de înfometare.

Localnicii au fost cei care au reușit să readucă o aparență de ordine. Karamalikov a ajutat la organizarea unei patrule comunitare formate din 1.200 de persoane pentru a supraveghea jefuitorii.

În acest rol, potrivit raportului New York Times, s-a aflat față în față cu un pilot rus rătăcit și confuz, pe care oamenii săi îl luaseră în captivitate. Karamalikov l-a ținut pe prizonier într-o debara din casa sa timp de o noapte, înainte de a lua în cele din urmă decizia de a-l returna nevătămat forțelor rusești.

Acest lucru i-a adus un rechizitoriu de 12 pagini din partea Ucrainei, deoarece a încălcat noile legi adoptate la începutul războiului, care stipulează că „cooperarea cu statul agresor, cu formațiunile sale armate sau cu administrația sa de ocupație” este pedepsită ca act de colaborare în conformitate cu codul penal ucrainean.

Mulți dintre cei care au vorbit cu The New York Times au declarat că legile nu țin cont de realitatea vieții sub ocupație.

„Toți acești oameni care au fugit ne judecă”, a declarat Wolff pentru ziar. „Acestea sunt vremuri crude”.

Prin returnarea soldatului, Karamalikov ar fi „organizat participarea în continuare a unui militar rus la agresiunea împotriva Ucrainei”, potrivit actului său de acuzare.

Dar mulți din Kherson nu sunt siguri ce altă opțiune aveau. Organizația de supraveghere a comunității a lui Karamalikov era o forță voluntară și nemilitară a cărei putere limitată presupunea presarea jefuitorilor pentru a presta servicii comunitare. Să-i fi făcut rău soldatului i-ar fi transformat în combatanți împotriva Rusiei.

„Ne-am întrebat mai târziu: Ar fi trebuit să îl ucidem pe soldat și să păstrăm secretul?”, a declarat unul dintre paznicii lui Karamalikov, Andriy Skvortsov, pentru The New York Times. „Dar am decis că nu, nu ar fi fost bine”.

„Cu o viață în mâinile sale, nu-mi pot imagina că Illia ar fi ucis vreodată pe cineva”, a declarat Wolff pentru ziar. „Ceea ce a făcut el a fost cea mai umană decizie pe care o putea lua”.