Lituania: Deportările staliniste, Holocaustul și memoria lor după 80 de ani

Lituania a fost ocupată de URSS în iunie 1940, ca și Letonia, Estonia, Basarabia, nordul Bucovinei și Herța, după ce estul Poloniei fusese ocupat în septembrie 1939, urmare a pactului Ribbentropp – Molotov între Germania nazistă și URSS din 23 august 1939. Imediat după sosirea trupelor și a autorităților sovietice a început pregătirea deportărilor în masă în Gulag.

Deportările în masă au început în mai 1941 și au atins apogeul la mijlocul lui iunie. În Lituania ele au atins apogeul în perioada 13 – 19 iunie 1941 când se estimează că un număr de 17.000 de persoane, considerate “dușmani de clasă”, au fost deportate în vagoane de vite înspre nordul extrem, Urali, Siberia sau Kazahstan.

Pe 22 iunie 1941 Lituania a avea să fie invadată de trupele germane odată cu declanșarea de către Hitler a războiului împotriva URSS. Lectorul invitat la Universitatea Vilnius Ovidiu Ivancu a explicat într-un interviu la RFI impactul celor două invazii succesive ale Lituaniei petrecute acum 80 de ani.

Ovidiu Ivancu, lector invitat la Universitatea din Vilnius: Cazul Lituaniei diferă din mai multe puncte de vedere de cel al altor zone ocupate. Deportările staliniste au rămas în memoria colectivă a lituanienilor până astăzi, Există cărți, filme care documentează acest eveniment. Deportarea s-a produs pe fondul începutului sovietizării Lituaniei care a început în perioada 1940 – 1941 și a continuat după reocuparea țării de către URSS în ianuarie 1945.

În Lituania au existat, ca și în alte părți și ca în timpul ocupației naziste și colaboraționiști lituanieni care într-un fel sau altul au contribuit la ceea ce s-a întâmplat. Există o pătură a intelectualității lituaniene care dintr-o oarecare naivitate inițială a aderat la aceste principii ale comunismului, apoi există foarte mulți intelectuali lituanieni care după prima fază a naivității au încercat să opună o oarecare rezistență.

Acest fenomen al deportărilor staliniste este povestit și repovestit din generație în generație și reprezintă o traumă în Lituania contemporană.

Reporter: Există chiar și un Muzeu al Ocupației și Luptei pentru Libertate la Vilnius în care este reamintită drama comunizării Lituaniei.

Ovidiu Ivancu: Într-adevăr există un astfel de muzeu în fostul sediu al NKVD (KGB) undeva în centrul capitalei Vilnius, plasat pe o stradă nu departe de parlamentul Lituaniei, ceea ce în sine este un lucru simbolic.

Dacă vorbim din nou azi, în 2021, despre ce reține memoria colectivă din perioada sovietizării ar trebui să facem o distincție între Lituania urbană și Lituania rurală. Lituania urbană este și astăzi profund anticomunistă, în schimb în Lituania rurală lucrurile sunt ceva mai complicate pentru că sovietizarea a lăsat mai multe urme acolo și mai există zone în care nu întâlni zone în care atitudinea să fie la fel de puternic anti-comunistă ca în Lituania urbană.

Citește interviul complet pe RFI

sursa foto: Muzeul Ocupației și al Luptei pentru Libertate, Vilnius