Lockdown soft, de alegeri, în toată România / Care sunt restricțiile bune, măsurile discutabile și ce probleme au rămas în aer

Abia când numărul infectărilor a trecut de 10 mii și situația a devenit gravissimă, președintele Iohannis și premierul Orban și-au asumat în sfârșit decizia politică. E bine, totuși, că au făcut-o, fie și tardiv. Pe sistemul vechi, cu decizia lăsată pe mâna experților anonimi și a autorităților locale, România se îndrepta cu repeziciune spre prăpastie.

Șeful statului s-a deplasat joi după-amiază la Palatul Victoria pentru a anunța în persoană noile restricții pe care Guvernul Orban urmează să le adopte și să intre în vigoare începând de luni. Deci, iată că se poate, cu puțin curaj și voință politică. În momente de criză majoră trebuie să intre în funcțiune verticala puterii, altfel iese haos, după cum am văzut în ultimele săptămâni.

Fără să mai țină cont de propriile reguli stupide privind stabilirea ratei de infectare, președintele și guvernul au stabilit că purtarea măștii devine obligatorie atât în interior, cât și în exterior. O decizie bună, de minimă protecție, pe care alte state o luaseră deja și eram cam ultima țară din regiune fără o regulă unitară în privința măștii.

Munca la distanță, la fel. A trebuit să ajungem la 10 mii de cazuri pe zi și la blocarea sistemului sanitar pentru a realiza că deplasările inutile la birou ale miilor de funcționari din aparatul de stat sau angajați din mediul privat au contribuit masiv la răspândirea virusului. Mulți nu poartă mască la birou, mijloacele de transport sunt mereu supra-aglomerate din cauza mobilității urbane nerestricționate, iar telemunca a fost pentru mulți ultima opțiune, deși puteau lucra de acasă fără probleme.

Cu școlile situația e ceva mai complicată, deoarece România pare din nou pe contransens. Majoritatea țărilor UE care au intrat în lockdown total sau parțial au ținut grădinițele și clasele primare deschise, închizând doar gimnaziile și liceele. Recomadarea OMS a mers tot în direcția menținerii școlilor deschise pe cât posibil, pentru a nu sacrifica o generație de copiii blocându-le accesul la educație, atât de important mai ales în primii ani de viață.

Dar în  România taberele par împărțite în rândul cetățenilor. Există numeroase familii care se tem să-și lase copiii la școală, locuiesc cu bunici sau pur și simplu nu vor să se expună inutil. Mulți alții însă au slujbe, n-au soluții, mai ales cei cu copii de până în zece ani, care nu se pot descurca singuri acasă și pentru care școala online e un dezastru garantat.

Guvernul a preferat să treacă în bloc toți elevii online, indiferent de ciclul de învățământ. Repet, o măsură discutabilă, chiar dacă România are particularitățile ei: mai puține familii cu mașină personală, un transport public subdimensionat și o structură familială care deseori include persoane în vârstă.

Dar cea mai delicată decizie este închiderea piețelor, în timp ce mall-urile rămân deschise. Președintele Iohannis a clarificat, vineri, că restricțiile se vor aplica doar în cazul piețelor închise, micii producători având la dispoziție în continuare piețele aflate în aer liber pentru a-și vinde produsele.

Pentru orice om de bună credință este destul de greu de înțeles de ce nu se pot face cumpărături din piețe, dar din supermarket da, unde înghesuiala și atingerea produselor este chiar mai intensă decât prin piețe, plus că vorbim tot de spații închise. Aici poate ar trebui explicat mai bine sensul deciziei. În caz contrar, vor prinde viteză teoriile clasice conspiraționiste despre interesul marilor lanțuri de supermaket-uri de a omorî comerțul local.

Pe de altă parte, atunci când Guvernul va adopta HG-ul cu noile restricții, ar fi util să gândească și să anunțe în paralel un sistem de despăgubiri pentru toți acești mici producători și comercianți din piețe care vor trebui să tragă obloanele, deci să rămână fără surse de venit în pragul iernii.

În fine, limitarea circulației pe timpul nopții este iarăși o măsură bună, dar ea trebuia luată cu mult timp în urmă, înainte ca petrecerile în cluburi, restaurante și baruri să devină tot atâtea surse de infectare. Toate aceste măsuri anunțate joi seara de președinte și premier confirmă eșecul sistemului conceput cu gândul la alegeri, pentru a feri puterea centrală aflată în plină campanie electorală de adoptarea măsurilor nepopulare.

Doar că este limpede de ceva timp că ele, restricțiile și lockdown-ul, nu mai pot fi evitate și că pe măsurâ ce întârzie, situația se agravează. Nu autoritățile locale pot gestiona problemele țării în timpul unei crize sanitare de proporții. Guvernul și președinele conduc țara și de la ei așteaptă oamenii soluții în primul rând. Altfel, ce sens ar mai avea alegerile din decembrie, dacă țara poate fi condusă de experți, primari și șefi de consilii județene? Klaus Iohannis și Ludovic Orban au vrut să sară cu prăjina peste perioada electorală, dar li s-a rupt bățul sub greutatea propriei lor lașități înainte să treacă peste ștacheta votului din 6 decembrie.

A rămas în aer problema diferențelor mari de testare între județele. În unele se fac mii de teste pe zi, în altele câteva zeci sau chiar mai puține, de unde rezultă diferențe mari de abordare în pandemie. Acum însă va conta mai puțin, dat fiind că noile restricții se vor aplica uniform, pe tot teritoriul României, dar tot e bine să aflăm care este realitatea în județe precum Giurgiu, Călărași sau Ialomița. Aici s-au făcut chiar 8 sau 9 teste pe zi în tot județul. Distribuția și utilizarea testelor rapide în toată țara iarăși ar trebui să reprezinte o prioritate.

Poate nu ar fi rău ca guvernul să recomande, nu să impună neaparat prin lege, un set sumplimentar de restricții persoanelor cu comorbidități sau boli cronice (diabet, cardiopatii etc). Până la urmă, ele sunt cele mai expuse și riscă să ajungă mai repede la secțiile de terapie intensivă în caz de îmbolnăvire.

A devenit evident că în această pandemie vom avea din timp în timp restricții. Statul român nu mai poate evita digitalizarea în relația cu cetățenii, cu firmele și cu proprii funcționari. E esențial ca guvernul să accelereze mutarea proceselor birocratice din mediul fizic în online, astfel încât să ușureze efortul tuturor. Un singur exemplu: un robot UiPath a procesat o cerere pentru șomaj tehnic în 36 de secunde, față de cele 15 minute necesare unui angajat.

În fine, de notat ipocrizia fără limite a PSD. Liderii din partidul lui Marcel Ciolacu acuzau guvernul Orban, în timpul primului lockdown din primăvară, că nu știe decât să țină oamenii închiși în case, în izolare, cu botniță la gură, iar azi reproșează aceluiași guvern că a întârziat prea mult cu adoptarea restricțiilor.

La fel ca guvernul Orban, care a întârziat nepermis adoptarea de noi restricții la nivel național din rațiuni electorale, tot cu gândul la voturi sunt și pesediștii care nu știu cum să amâne alegerile în speranța că până în primăvara liberalii vor mai pierde niște puncte.

Una peste alta, este foarte bine că președintele Iohannis și guvernul Orban au decis să ia din nou frâiele deciziei în mâini, la centru, dar mă tem că alegătorii nu le vor ierta prea ușor ezitările, lașitatea și fuga de răspundere care se reflectă azi în creșterea explozivă a numărului de infectări. Restricțiile îi vor nemlțumi pe unii, cu siguranță, se vor mai pierde ceva procente (un sacrificiu minor până la urmă pentru politicieni), dar țara trebuie condusă în momente extrem de dificle pentru toți. Cetățenii nu trebuie să aibă nicio secundă neplăcutul sentiment că au fost lăsați de izbeliște și că sunt pe cont propriu.

Iar de acum mai este nevoie de enforcement, adică de aplicarea măsurilor prin sancțiuni legale, acolo unde ele nu sunt respectate, și mai ales de soluții/ sprijin pentru business-urile care vor avea din nou puternic de suferit și pentru acei angajați amenințați din nou cu pierderea locurilor de muncă.