Lukașenko, ultimul dictator al Europei, a pornit pe drumul către al șaselea mandat. El se află la putere de mai bine de un sfert de secol

Este ceva mai puternic decât el. Când vizitează o fermă, Aleksandr Lukaşenko își expune de bună voie cunoștinţele în materie de agricultură. Pe 15 mai, imediat ce a coborât din elicopterul care aterizase pe câmpul unei ferme din Vitebsk, în nordul Belarusului, a început să dea lecţii delegației care venise să-l întâmpine. „Organizați-vă bine pentru a recolta în acest sezon atât cereale, cât și fân”, le-a spus el oficialilor surprinși să-l audă enunţând bazele meseriei lor. Apoi, micul grup s-a dus într-un grajd. „Separăm vacile de peste 6 luni de celelalte”, a precizat unul dintre manageri. „Bravo pentru această metodă!”, l-a complimentat Lukaşenko de data aceasta. „Pământul produce hrană pentru animale. Iar carnea de animale face posibilă venirea banilor”, a continuat, plat, cel care a fost odată directorul unui Sovhoz, o fermă de stat sovietică.

Așa este președintele belarus, are păreri despre orice. Nu întotdeauna relevante. Exemplu? De mai multe săptămâni, „expertiza” sa privind Covid-19 a inundat programele de televiziune. Pentru a eradica epidemia, el propăvăduieşte o rețetă: vodka, saună și muncă. „Este mai bine să mori în picioare decât să trăiești în genunchi”, susţine el. De asemenea, el îi critică pe cei mai expuși dintre concetățenii săi.”Cum să poți trăi cântărind 135 de kilograme? Inima ta nu rezistă! Aveţi un corp bolnav și virusul vă atacă”. În ceea ce privește izolarea, el o exclude. „Economia trebuie să meargă înainte şi oamenii trebuie să mănânce”.

Nimeni nu îndrăznește să-l contrazică. Timp de mai bine de un sfert de secol, Lukaşenko, în vârstă de 65 de ani, a domnit ca un stăpân absolut peste această fostă republică sovietică de 9,5 milioane de locuitori. O țară înghesuită între Polonia și Rusia și descrisă de Washington drept „ultima dictatură din Europa”. De la retragerea omologului său kazah, Lukaşenko este chiar cel mai vechi autocrat în funcţie din spațiul post-sovietic. Iar acest bărbat cu mustață nu intenționează să se oprească aici. În august, va candida pentru un al șaselea mandat, deşi jură „că nu vrea să moară în fotoliul său de preşedinte”.

O nouă farsă electorală care, totuși, ar putea crea o agitație. Pentru că, destul de rar, Minskul devine scena unor mitinguri ostile regimului. „Opriți gândacul!”, a scandat o mulțime de câteva sute de oameni în weekendul trecut, purtând pantofi care trebuiau să zdrobească insecta.

Este adevărat, Lukaşenko concentrează toate criticile. Nu numai datorită longevității și a adaptabilității sale. Viața sa privată este, de asemenea, evidențiată. Aşa cum s-a întâmplat şi când l-a luat pe fiul său Nikolai, 16 ani, provenit dintr-o aventură extraconjugală, în toate călătoriile oficiale, ca pe un moștenitor. Sau când și-a numit într-un post de deputat iubita de 23 de ani, locul trei la concursul Miss World.

Acum, Lukaşenko este prudent. A doua zi după proteste, el l-a convocat pe șeful KGB, serviciul de informații al țării (al cărui nume a rămas neschimbat după căderea URSS). „Îi avertizez pe toți cei care ne ascultă că nu va exista aici o revoluție Maidan”, a insistat președintele, referindu-se la revoluția ucraineană. Și a acuzat o „bandă criminală” că ar vrea să aducă haosul în țară. În faţa sa, oficialul KGB, cu capul în jos, nu spunea niciun cuvânt.

Lukashenko îşi ia chiar măsuri de precauţie. În ultimele zile, a trimis două figuri ale opoziției în închisoare: pe Serghei Tihanovski, un blogger care a devenit foarte popular datorită canalului său de YouTube numit ‘Țara pentru viață’, un site pe care localnicii își expun dezamăgirile legate de autorități; şi pe Mikola Statkevich, deja închis de șase ani pentru că a încercat să candideze în 2010 împotriva lui Lukașenko.

Pericol înlăturat? Nu tocmai. Alți doi candidați ar putea bulversa planurile omului forte din Belarus. Două personalități a priori menite să echilibreze tonul în timpul alegerilor: Valeri Ţepkalo, creatorul localului Silicon Valley, și Viktor Babariko, un fost bancher. Doar că cei doi nu doresc neapărat să facă figurație. „Au convingeri liberale, bani și o mulțime de legături”, scrie în ultimul său raport Artiom Shraibman, analist la Institutul Carnegie. ”Autoritățile din Belarus își asumă un risc, pentru că aceştia pot urca rapid în sondaje”.

O altă amenințare rămâne: situația economică afectată de întreruperea exporturilor din cele două surse principale de venit ale țării: îngrășăminte și petrol. Nu mai vorbim de relațiile încordate cu Rusia, furioasă să-l vadă pe Lukaşenko respingându-i propunerile de integrare și care nu mai ezită să-i taie aprovizionarea cu hidrocarburi.

Tot atâtea provocări, despre care fostul aparatchik va emite cu siguranță o părere.

Sursa: Le Point / Traducerea: Rodezia Costea (Rador)