Luna ar putea fi cu 100 de milioane de ani mai veche decât s-a crezut până acum

Potrivit unui nou studiu, Luna ar fi putut suferi o activitate vulcanică, ceea ce ar face-o mai veche cu peste 100 de milioane de ani decât ar putea sugera rocile colectate de la suprafața sa, scrie siteul space.com.

Există o serie de motive pentru a suspecta că Luna este mai veche. De exemplu, există minerale rare de zircon lunar care sugerează că luna s-a născut în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani. În plus, mulți oameni de știință care au creat simulări ale formării planetelor sugerează că o coliziune suficient de mare pentru a crea luna era puțin probabil să se producă la un sfert de miliard de ani după originea sistemului solar. Deși impacturile cosmice gigantice au fost frecvente în primele zile ale sistemului solar, modelele de dinamică orbitală sugerează că majoritatea rocilor masive din spatele acestor ciocniri titanice au fost măturate în corpuri mai mari în urmă cu aproximativ 4,4 miliarde de ani.

Acum, un nou studiu sugerează o posibilă explicație pentru această discrepanță – suprafața lunară s-a „topit” acum 4,35 miliarde de ani. Acest lucru ar fi resetat vârsta rocilor lunare, mascând adevărata vârstă a Lunii.

Multe lucruri despre originea Lunii rămân învăluite în mister. Cercetările anterioare au sugerat că aceasta s-a format în urma unei coliziuni între Pământul nou-născut și o rocă de mărimea planetei Marte, supranumită Theia, ultimul impact gigant din istoria Pământului. Cu toate acestea, momentul exact în care a avut loc această ciocnire rămâne incert.

Pentru a estima vârsta Lunii, geochimiștii au examinat anterior mostre lunare colectate de misiunile Apollo și prin alte mijloace. Aceste roci s-au cristalizat probabil din oceanul de magmă care a acoperit Luna după ultimul impact gigantic. Analizele au sugerat că Luna are o vechime de aproximativ 4,35 miliarde de ani, ceea ce reprezintă o vârstă relativ tânără. În comparație, sistemul solar a început să se formeze în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani sau cu aproximativ 250 de milioane de ani mai devreme.

„Nu puteți folosi neapărat vârstele înregistrate de roci pentru a spune când s-a format luna”, a declarat pentru Space.com autorul principal al studiului, Francis Nimmo, cercetător planetar la Universitatea California Santa Cruz.

Cauza acestei refulări este același tip de efecte ale mareelor care fac ca mările planetei noastre să crească și să scadă. La fel cum gravitația Lunii trage Pământul, la fel și gravitația Pământului trage Luna.

Când s-a născut, Luna orbita Pământul mult mai aproape decât acum, iar efectele mareelor Pământului asupra Lunii erau mult mai puternice decât în prezent. Noul studiu sugerează că forțele pe care Pământul le-a exercitat asupra Lunii ar fi dus la bulversări pe scară largă și la o încălzire intensă. Această retopire ar putea ajuta la explicarea de ce există mai puține bazine lunare provenite de la impacturile timpurii decât ar fi fost de așteptat – aceste bazine de impact ar fi fost șterse.

„Noi nu răsturnăm atât de mult înțelepciunea convențională, cât reconciliem ipoteze contradictorii”, a declarat Nimmo. „Dinamiștii doresc o lună „veche”, iar geochimiștii doresc o lună „tânără”. Sugestia noastră le poate satisface pe amândouă”.

Cercetătorii au observat că luna lui Jupiter, Io, cel mai activ corp vulcanic din sistemul solar, se confruntă cu forțe de maree similare cu cele pe care le-ar fi putut avea luna la începutul istoriei sale, remodelându-i constant suprafața. „Aceasta demonstrează cât de interconectată poate fi știința planetară”, a declarat Nimmo.

În ansamblu, modelele computerizate ale echipei de cercetare sugerează că Luna „s-a format la aproximativ 80 de milioane de ani după începutul sistemului solar”, a spus Nimmo.

Noul studiu face previziuni pe care cercetările viitoare le-ar putea testa cu ajutorul rocilor lunare achiziționate de viitoarea misiune Chang’e 6 a Chinei către partea îndepărtată a Lunii. „O nouă returnare de mostre lunare ar fi foarte utilă”, a spus Nimmo.

Oamenii de știință plănuiesc acum simulări mai complexe și mai realiste pentru a preciza efectele încălzirii prin maree asupra geologiei lunii. Ei și-au detaliat constatările online pe 18 decembrie în revista Nature.