Luna de miere a premierului britanic Keir Starmer s-a terminat încă înainte de a fi început

Un sondaj YouGov realizat în 17 – 18 iulie, la două săptămâni după scrutinul parlamentar care a adus la putere Partidul Laburist condus de Keir Starmer, arăta că 40% dintre cei chestionați aveau o părere pozitivă despre noul premier, față de 49% care aveau o părere negativă.

O rată de -9%, față de 0% cu o zi înaintea alegerilor, o descreștere foarte rapidă, dacă e să comparăm cu precedentul lider Laburist care a câștigat primul său scrutin, în 1997, Tony Blair, revenit la nivelul de popularitate de dinainte de alegeri abia după trei ani.

Circumstanțele sunt însă foarte diferite acum. Ministra finanțelor, Rachel Reeves, care ocupă funcția considerată în mod tradițional numărul 2 în guvern, a anunțat că a descoperit “o gaură” de 22 de miliarde de lire sterline în finanțele publice moștenite de la Partidul Conservator și, ca atare, va fi nevoită să mărească impozitele în bugetul prezentat în toamnă în Camera Comunelor.

Starmer și Reeves au dat vina pe “greaua moștenire”, calificând situația financiară a Marii Britanii drept cea mai proastă din ultimii 80 de ani. Trebuie însă spus că în timpul campaniei electorale, Institutul de Studii Fiscale (IFS, non-partizan) a acuzat atât Partidul Conservator condus de premierul Sunak și Partidul Laburist, condus de liderul opoziției la acea vreme Keir Starmer, de o “conspirație a tăcerii” privind starea finanțelor publice. Nu doar impozitele vor fi majorate, dar și cheltuielile publice vor fi reduse, ceea ce riscă să deterioreze și mai mult nepopularitatea guvernului Laburist abia ales.

Luna iulie a fost marcată și de mai multe tulburări cu violențe de stradă. La Leeds în nordul Angliei o revoltă a izbucnit în cartierul Harehills în care au fost implicați membri ai comunității romilor originari din România. La Southport în nord-vestul Angliei, în centrul Londrei și la Hartlepool în nord-estul Angliei au avut loc proteste violente, după ce un tânăr de 17 ani a fost inculpat cu uciderea a trei fetițe și alte 10 tentative de omor prin înjunghiere.

Demonstranții erau apropiați organizației de extrema-dreaptă English Defence League – Liga Apărării Engleze și s-au ciocnit violent cu forțele de ordine. Atât în cazul de la Leeds cât și în cel de la Southport, un rol important în declanșarea acestor tulburări l-au avut știrile false vehiculate pe rețelele sociale, în ambele cazuri insinuându-se că responsabili ar fi fost imigranți de religie musulmană. În fapt, la Leeds a fost inculpat pentru comportament violent un bărbat rom din România, iar tânărul inculpat pentru masacrul de la Southport este fiul unor refugiați din Rwanda, născut la Cardiff în Țara Galilor în 2006.

Atât în cazul de la Leeds, cât și la Southport un rol în incitarea spiritelor l-a jucat și liderul Partidului Reformei, proaspăt ales deputat în Camera Comunelor, Nigel Farage, care a vehiculat afirmații false cu privire la implicarea migranților ilegali sau a imigranților din subcontinentul indian, turnând gaz peste foc.

Cert este că premierul Starmer, fost șef al procuraturii publice, trebuie să facă față unor dezordini publice fără precedent după revoltele spontane din august 2011. Partidul Reformei a obținut 14% în alegerile din 4 iulie, și chiar dacă are numai cinci deputați, grație unui sistem electoral majoritar uninominal prin care Laburiștii au obținut aproape 2/3 din deputați cu numai 1/3 din voturi, promovează în mod agresiv tema imigrației care a urcat în prioritățile electoratului.

Pe de altă parte, premierul Starmer este sub presiune și de pe flancul stâng, din propriul partid, dar și din partea Verzilor și a Liberal Democraților, în chestiunea războiului din Gaza, fiind acuzat de o poziție prea blândă față de Israel. Pe 4 iulie au fost aleși în Camera Comunelor nu mai puțin de cinci independenți pro-palestinieni în circumscripții deținute anterior de Partidul Laburist.

Strâmtorarea fiscală îl va împiedica pe premierul Starmer să onoreze prea curând promisiunea de a mări bugetul apărării la 2,5% din Produsul Intern Brut și nu este cert că tentativa sa de a îmbunătăți relațiile cu Uniunea Europeană va avea rezultate concrete.

Ceea ce face ca majoritatea uriașă de care dispune în Camera Comunelor – 412 deputați din totalul de 650 – să nu poate fi folosită pentru satisfacerea unor cerințe urgente din partea electoratului, după 14 ani de guvernare a Partidului Conservator. Și este posibil ca unii dintre acești deputați, cu precădere cei fără funcții guvernamentale, să declanșeze revolte parlamentare într-un context politic tulbure.