Luptele ascunse pentru patrimoniul UTC (Op-ed)

În umbra pandemiei de coronavirus și a recesiunii economice pe care aceasta o cauzează, sectorul de tineret din România este martorul unor evenimente istorice. Ministrul liberal al tineretului și sportului a pus în dezbatere publică, după 18 ani de nerespectare a legii, regulamentul privind statutul juridic al fundațiilor de tineret. Deși legea de reglementare a acestora dispunea încă din 2002 ca guvernul să emită acest regulament, interese patrimoniale și politice au dus la blocarea acestui regulament pentru 18 ani. De ce este importat acest regulament?

Pentru a înțelege semnificația și șocul pe care acțiunea ministrului tineretului și sportului o are asupra sectorului de tineret din România trebuie să înțelegem evoluțiile din sector din ultimele trei decenii. Fundațiile pentru tineret sunt succesoarele legale ale patrimoniului Uniunii Tineretului Comunist, care a fost naționalizat în primele zile ale revoluției din 1989 și ulterior dat în administrarea unor fundații care urmau să se folosească de averea impresionantă a UTC în beneficiul tinerilor din România. În 2002, Parlamentul a adoptat o lege prin care reglementa în detaliu organizarea și funcționarea acestor fundații, în urma unor scandaluri legate de devalizarea averii fostului UTC.

Ce a urmat după adoptarea acestei legi? Aproape nimic, devalizarea celor două continuând neabătută sub pretextul că guvernul, prin MTS, nu a adoptat normele de aplicare a legii, sub forma regulamentului despre care vorbeam mai devreme. Acest lucru a fost posibil și pentru că liderii acestor fundații pentru tineret, care au trecut de mult vârsta tinereții, i-au atras în schemele de spoliere a fundațiilor și pe politicienii care trebuiau să îi oprească, aceștia din urmă devenind complici la aceste jafuri.

Un exemplu este situația din București, unde Fundația pentru Tineret a Municipiului București este cea mai bogată din țară. Aceasta a ajuns să fie controlată de către Ticu Plăcintă, un afacerist de 63 de ani care este președintele fundației ce ar trebui să lucreze cu și pentru tineri. Acesta a reușit să își mențină controlul asupra patrimoniului fundațiilor cu sprijinul legăturilor transpartinice din politică.

Ilustrativă este relația lui Plăcintă cu Paul Ionescu, fost consilier al lui Liviu Dragnea, care a fost implicat sau are cunoștințe despre fraudarea patrimoniului FTMB care este anchetată în prezent de către DIICOT. Chiar Liviu Dragnea a fost premiat de către Fundația Județeană de Tineret Teleorman cu „Oscarul pentru excelență 2003”, când acesta era președintele Consiliului Județean Teleorman.

Lupta pentru averea fundațiilor pentru tineret este un război între generații.

Războiul pentru salvarea sectorului de tineret și a fundațiilor pentru tineret se dă între două tabere. Există o grupare a ”vechilor” potentați care au pus mâna pe aceste fundații și patrimoniul lor în anii 1990 și care vor să continue să le devalizeze, și o altă grupare, formată din tineri din diverse organizații de tineret independente, care vor să oprească furtul și să forțeze statul să folosească acest patrimoniu în beneficiul tinerilor. În ultimii 18 ani, ”garda veche” din fundațiile pentru tineret a avut câștig de cauză, reușind constant să blocheze orice reformă. Cu toate acestea, asta s-a terminat când tinerii au reușit să îl convingă pe ministrul tineretului și sportului să pună în dezbatere publică și să pregătească adoptarea regulamentului privind regimul juridic al acestor fundații. Exact lucrul pe care ”vechii” din fundații nu vor să se întâmple. Totuși, victoria nu este asigurată, iar influența acestora a reușit deja să ducă la amânarea adoptării regulamentului.

Organizațiile și federațiile independente pentru tineret din România au început să se mobilizeze pentru adoptarea regulamentului în discuție. Forumul Tinerilor din România, Uniunea Națională a Studenților din România, federații județene ale tinerilor au cerut ferm ministrului tineretului și sportului să aprobe regulamentul și să nu cadă pradă presiunilor gărzii vechi din fundațiile pentru tineret, reprezentată de Consiliul „Tineretului” din România. De altfel CTR este condusă de fundația din București, care este cea mai bogată din țară. Consiliul reprezintă interesele conducătorilor fundațiilor din țară, nu ale tinerilor din România și toate pozițiile acestuia vor urmări constant să îi avantajeze pe oameni precum Ticu Plăcintă.

Ministrul tineretului și sportului trebuie să arate că își respectă cuvântul dat în comisiile de specialitate din parlament și că va aproba regulamentul privind regimul juridic al fundațiilor pentru tineret.

Articol semnat de Marius Ghincea, expert în politici publice. Poziția autorului nu reprezintă poziția redacției