M-am dat drept o turistă străină venită la Neversea ca să văd cât de prietenoasă e Constanța cu turiștii din alte țări

”M-am dat drept o turistă străină venită la festivalul Neversea ca să văd cât de prietenoasă e Constanța cu turiștii din alte țări. Am ”coborât” în Gara Constanța și am urmat traseul pe care l-ar urma un turist care ajunge poate pentru prima dată în orașul ăsta. Am vorbit doar în engleză și am urmărit, pe tot traseul, dacă există îndrumări pentru turiștii străini despre unde pot mânca, despre transport în comun, cafenele, locuri de vizitat și alte lucruri utile. Și, evident, dacă există informații despre Neversea”, este experimentul unei studente la Jurnalism într-un reportaj pentru Info Sud-Est.

Gara Constanța – prima interacțiune cu cel mai mare oraș-port

Am ”coborât” deci în Gara Constanța, unde m-am pierdut în mulțimea de turiști care venea din trenul ajuns pe peron. Dacă am călătorit câteva ore sigur am nevoie de o împrospătare așa că am căutat o toaletă.

Am întrebat-o pe doamna care se ocupa de plată cât costă o intrare la WC. Nu mi-a răspuns dar ne-am înțeles în limbajul semnelor, mi-a arătat cu degetul pe foaia de pe biroul ei, unde scria că o intrare costă trei lei. I-am dat banii, mi-a dat un petic de hârtie igienică și bonul, pentru că în cabina de WC nu există hârtie igienică la discreție.

Fix lângă WC este spațiul unde poți să-ți lași bagajul dacă nu vrei să te cari cu el prin oraș. Spațiul era semnalizat cu un afiș mare, unde scria atât în română, cât și în engleză că acolo îți poți lăsa bagajele. M-am dus la tejghea, unde mă aștepta un bărbat tânăr pe care l-am întrebat cât ar costa să las un bagaj mic, timp de trei ore, acolo. Nici el nu a vorbit cu mine, doar mi-a arătat să mă uit la foile de pe geamul tejghelei ca să-mi dau seama de preț, unde toate detaliile de pe geam erau scrise doar în română.

M-am dat bătută din a-l mai și întreba dacă ar putea să-mi traducă ce scrie pe foi, nu voia sau nu putea să vorbească cu un străin, așa că mi-am lăsat bagajul și m-am dus să-mi iau o apă.Aveam cinci magazine de unde puteam să-mi iau de băut sau ceva de ”crănțănit”, iar dacă voiam să mănânc, puteam să-mi cumpăr doar produse ”fornetti” sau de patiserie, la intrare în gară.

Am intrat în unul dintre magazinele alimentare, unde am cerut o apă plată. Doamna care se ocupa de magazin mi-a arătat tot prin semne dacă vreau o apă plată sau minerală, pentru că nu a înțeles din prima ce vreau.Mi-a arătat cât trebuie să plătesc pe degete, i-am plătit, am luat apa, am așteptat după bon, dar nu l-am primit, așa că i-am mulțumit și am plecat spre ușile gării, unde mă aștepta un grup mare de turiști care încercau să facă față la insistențele taximetriștilor.

”Taxi, taxi”. Vânătoarea de turiști

Când am ajuns în fața gării, doi taximetriști m-au abordat cu celebrele „Maaamaiaaa, Năvodaaari, Efooorieee, Vama Vecheeeee” sau „Te duc, domnișoară, în Mamaia?”. Când le-am răspuns cu „No, thank you”, unul s-a retras, dar celălalt a început să fie și mai insistent. Dar era prima dată când nu numai că înțelegeau, dar și răspundea cineva, ceva în engleză.

• „I take you to Mamaia lady, come, come” îmi spuse el.

L-am refuzat insistent pentru că știam că urmează să plătesc cursa de cel puțin trei ori mai mult decât costă în realitate, în final m-a lăsat în pace, iar pe urmă m-am dus la căsuța unde se vând biletele pentru autobuz.

Am întrebat-o pe doamna care stătea după tejghea dacă îmi poate spune ce autobuz să iau ca să ajung la Cazino. Când m-a auzit în engleză, a început să râdă cu colega ei: ”Ha, engleză!”. Totuși, a fost abia a doua persoană care măcar a încercat să îmi răspundă în engleză.

Mi-a spus că trebuie să iau autobuzul 101 și mi-a arătat unde să îl aștept, repetând „buy ticket”, ca să cumpăr biletul și să plec. Dacă nu înțelegeam ce vorbea și cum explica în română, pe lângă limbajul semnelor în engleză, nu cred că mă descurcam cu informațiile primite de la ea.

• Citește integral pe Info Sud-Est.