Mafia virusului: De la droguri la sistemul de sănătate, pandemia ajută economia infracțională

Organizațiile criminale sunt precum bursa, anticipează întotdeauna. Natura piețelor bursiere nu este de a fotografia criza, ci de a o prevedea; astfel, mafiile simt afacerile înainte de definirea nevoilor pieței. Ce fac clanurile, structurile cele mai bine organizate ale capitalismului contemporan, în vremea coronavirusului? Este aproape imposibil să înțelegem acum, dar deja putem bănui după câteva semnale. Din observația din aceste zile se pare că mafiile nu aveau mai multe informații decât ceilalți.

(analiză preluată din La Repubblica, via Rador)

Mafiile au fost și ele batjocorite, la fel ca toată lumea, de regimul comunist chinez care mai întâi a subestimat, apoi a ascuns și, apoi, când era imposibil de ascuns, a comunicat oficial răspândirea virusului. Nici măcar mafia din Hong Kong (potentele Triade) nu anticipaseră vremurile, pentru a-și orienta afacerile în perspectiva pandemiei. Acum, ceea ce se întâmplă din Mexic până în Kosovo, din Italia până în Iran este că mafiile se îndreaptă către marile speculații.

Urgențele publice sporesc potențialul de câștig pentru multe companii, nu numai pentru organizațiile criminale, dar, în special, acestea din urmă au un dublu avantaj: afaceri și tăcere. Orice situație de urgență monopolizează atenția mass-media: mecanismele criminale nu își mai ocupă spațiul lor (deja insuficient) în știri, imperativul supraviețuirii domină totul. În plus, în țări precum Italia, mașina judiciară deja compromisă încetinește într-o formă finală. Pandemia este locul ideal pentru mafii, iar motivul este simplu: dacă îți este foame, cauți pâine, nu contează din ce cuptor provine și cine o distribuie; dacă ai nevoie de un medicament, plătești, nu te întrebi cine ți-l vinde, îl vrei și gata. Alegerea este posibilă doar în momentele de pace și de bunăstare.

Este suficient să ne uităm la portofoliul mafiilor, pentru a înțelege cât vor putea câștiga din această pandemie. Unde au investit în ultimele decenii? Companii multi-servicii (cantine, curățare, dezinfectare), ciclul de deșeuri, transporturi, pompe funebre, distribuție de petrol și produse alimentare. Iată, deci, cum vor câștiga. Mafiile știu de ce este nevoie și de ce va fi nevoie și oferă și vor oferi în condițiile lor. A fost întotdeauna așa. De-a lungul anilor, mafiile au reușit să se infiltreze în conducerea sectorului sanitar, așa cum a demonstrat condamnarea pentru acte mafiote a lui Carlo Chiriaco, care ar fi putut fi în același timp directorul ASL din Pavia și referent al clanului ‘Ndrangheta în sistemul sanitar din Lombardia. Adevărata afacere criminală nu este cea a furturilor de măști destinate revânzării. Turcia, India, Rusia, Kazahstan, Ucraina, România au oprit sau au redus exporturile de măști; 19 milioane de exemplare (inclusiv Fpp2, Fpp3 și chirurgicale) sunt blocate în străinătate, în țările de producție sau în cele de tranzit către Italia. Cine va negocia deblocările și tranzitul, în opinia voastră?

Și ce se va întâmpla când alimentele sau benzina vor începe să aibă o distribuție mai lentă? Cine va putea evita interdicțiile și va putea distribui bunuri fără întrerupere? Mafiile. Acesta este motivul pentru care – discutăm în aceste ore – nu trebuie să creăm alarmă cu privire la posibilitatea de a găsi mâncare. Trebuie puse în siguranță activitățile comerciale care vând en-detail bunuri de primă necesitate, prin efectuarea de noi angajări, creșterea numărului de ture și a salariilor; fiecare închidere favorizează numai organizațiile criminale. Astăzi, mai mult ca oricând, politica este chemată să ia decizii care vor determina viața țării noastre în deceniile următoare. În momentul stagnării situației de urgență vom vedea puterea organizațiilor criminale, nu în aceste faze incipiente, în care suntem conduși să vedem doar eroismul și abnegația persoanelor și intervenția unui Stat care se mișcă poruncitor pentru a răspunde crizei, întruchipându-se în salvator (va fi numai după ce vom fi nevoiți să analizăm deficiențele, reducerile aduse sănătății, starea de degradare în care se află multe spitale publice, salariile derizorii rezervate cercetătorilor).

Dar nu trebuie să ne gândim doar la dimensiunea italiană a fenomenului infracțional: aeroporturile și companiile de transport maritim din Europa de Est și din America de Sud, care sunt adesea folosite pentru traficul de droguri, se pregătesc acum să întâmpine noile mărfuri cerute de piața emergentă. De unde știm? Abilitatea mafiilor a fost întotdeauna de a putea să aplice scheme comerciale câștigătoare la produse mai ieftine. Și piața drogurilor în vremea epidemiei? Starea de urgență a favorizat cartelurile și clanurile pe piețele en-gros: în acest moment controalele în porturile internaționale au scăzut, încărcăturile trec mai ușor. În detaliu, a existat o creștere inițială chiar înainte de blocare, când oamenii au făcut stocuri de droguri exact ca și în cazul alimentelor. În fața cafenelelor din Amsterdam erau cozi foarte lungi (uneori mai lungi decât la supermarket-uri); la New York, marijuana administrată de traficanții de droguri a avut o creștere exponențială a distribuției în orele în care au fost anunțate măsurile de închidere a porturilor și aeroporturilor. Traficanții și-au umplut depozitele cu droguri, gata să le scoată afară când prețurile vor exploda; între timp au scăpat de mărfurile scadente pe care le aveau pe stoc, reușind să le plaseze la un preț mult mai mare decât ceea ce ar fi permis piața în mod normal.

În Italia, clanurile și-au pierdut piețele de trafic de droguri și și-au menținut o piață reziduală așezându-se la coadă în fața supermarket-urilor și farmaciilor, care au înlocuit școlile și parcurile, acum închise. Au încercat să crească livrările la domiciliu, dar controalele crescute pe străzi și impunerea de a călători singuri au făcut această metodă dificilă și riscantă. De fapt, există un element nou în această situație. Până acum, mafiile au putut întotdeauna să conteze pe afaceri care au implicat, chiar și în situații de urgență, mișcări de materiale, vehicule, oameni: de la cutremure la inundații. Pentru prima dată trebuie să se raporteze la izolare, la lipsa de mișcare a oamenilor, la imobilitate. Întrebarea nu este dacă vor știi să profite de acest lucru, ci cum. Cum vor reuși să profite de cozile nesfârșite pentru a intra în supermarket, de dificultatea (ca să nu mai vorbim de imposibilitatea) de a face cumpărăturile online, de măștile și dezinfectanții de negăsit, de pierderea locurilor de muncă care afectează sectorul restaurantelor și hotelurilor și de comerț într-o țară marcată deja de șomaj?

Pentru a observa cea mai recentă epidemie care a făcut ca criminalitatea organizată să devină mai bogată, trebuie să ne întoarcem la 1884, când Napoli a fost devastată de holeră. Peste 50% din decese au fost înregistrate la Napoli. Pentru ca un astfel de masacru să nu se mai întâmple, Parlamentul italian a adoptat o lege pentru redresarea orașului Napoli și a alocat 100 de milioane de lire pentru lucrările de reconstrucție. Toată lumea a câștigat din acea reabilitare: contractanți corupți și lipsiți de scrupule, firme care au câștigat licitațiile și apoi îndeplineau lucrări incomplete sau slab făcute, aliați politici ai familiilor din clanul Camorra. Toți, cu excepția orașului Napoli. Raportul Comisiei de anchetă condusă de Giuseppe Saredo din 1900 vorbea deja atunci despre o lucrare a „Înaltei Camorra”. A fost o speculație atât de evidentă, încât istoricul Pasquale Villari a ajuns să spună: „Mai bine holera decât restaurarea”.

Fiecare situație de urgență a văzut crima organizată întotdeauna implicată în prima linie. În timpul ciumei din secolul al XVII-lea – povestită de Salvatore De Renzi – aristocrația, care nu mai putea gestiona situația de urgență din oraș, a trebuit să încheie acorduri cu bandele criminale, un fel de proto-Camorra care se ocupa de diverse servicii, de la controlul străzilor la gestionarea cadavrelor. Chiar și sectorul agricol, dacă nu este protejat de speculații, riscă colapsul și invazia infracțională completă. Există un precedent. Așa cum scrie Piero Grima, povestind despre holeră în Sicilia, în 1867, produsele agricole nu existau, deoarece muncitorii bolnavi sau terorizați nu mai lucrau pe câmpuri. Mafia rurală a decis să intervină, propunând un pact proprietarilor de pământ: furnizarea muncitorilor (care au fost forțați cu amenințări și șantaj, sau aleși dintre cei mai flămânzi și dispuși să facă orice) în schimbul proprietăților mari de pământ.

Acest lucru s-a întâmplat acum 150 de ani. Dar ce s-ar putea întâmpla astăzi unui lanț de aprovizionare în care clanurile sunt deja prezente de la piețele de fructe și legume la transporturi, până la controlul forței de muncă? Riscul este să ajung să decidă ei prețurile și metodele. Și ce se va întâmpla după, când situația de urgență sanitară va trece, în sfârșit? Ca și cei mai buni manageri, mafiile se gândesc și la acest lucru. Pentru fiecare antreprenor sănătos, care riscă să își închidă restaurantul sau magazinul, există un clan care este gata să intervină pentru obstrucționare sau preluare. Dacă Statul nu acționează acum asupra companiilor aflate în criză, dacă așteaptă o fază de alarmare mai mică, va fi târziu, foarte târziu. Acolo unde coronavirusul nu va ajunge, vor ajunge mafiile. Un Stat care, în câteva săptămâni, a invitat oamenii mai întâi să închidă activitățile, apoi să dezamorseze și să conducă economia, iar apoi din nou să se baricadeze în casă, este un Stat slab, o pradă ușoară a oricărei forme de criminalitate organizată, al cărei principiu de autoritate se obține prin violență și bani plătiți imediat.

De asemenea, și Europa s-a dovedit total nepregătită. Mafiile nu respectă granițele, nu se tem de suspendarea Schengen, dimpotrivă, beneficiază din închiderea ermetică a granițelor, deoarece au mijloacele de a ajunge oriunde și de a face din închidere o oportunitate. Această Europă a trădat complet așteptările și visele părinților fondatori. La prima ocazie de urgență, ne aflăm într-o situație în care geloziile naționale împiedică posibilitatea de a avea o platformă comună de evaluare a pandemiei. Europa de astăzi pare, de asemenea, să întoarcă spatele bunului simț și singurului mod pe care îl avem de a ne salva viața: să împărțim totul. Această Europă, așa cum este, probabil va lua sfârșit o dată cu coronavirusul, deoarece după atâta suferință, după frică, după imposibilitatea ca ființa umană să se simtă pe deplin tratată ca ființă umană, poate că se va naște ceva diferit. Acum este vremea situației de urgență, imperativul este să supraviețuim. Exact în același timp cu epidemia, profiturile și interesele criminale se mișcă: cunoașterea lor face parte din supraviețuire.

Articol: Roberto Saviano / Traducerea: Oana Avram