Mai bine tăceați!

Aș fi apreciat mult dacă politicienii, mogulii sau oficialii statului român, care au avut o contribuție cât de mică la degradarea peisajului mediatic românesc, se abțineau măcar azi, 3 mai, de Ziua Mondială a Libertății Presei.

Măcar azi aș fi vrut să nu vă mai aud cum muriți de grija noastră, a ziariștilor independenți, după ce ați făcut praf și pulbere o bună parte din presa românească și ați transformat-o într-un infernal aparat de propagandă plătit generos din bani publici.

Dar nu v-ați abținut nici azi, în fățărnicia voastră fără limite. N-ați avut minima decență să ne scutiți de festivalul ipocriziei, de odele închinate presei independente, de predicile goale despre rolul nostru în societate, în care nu doar că nu credeți, nu doar că vă este silă, frică și aveți oroare de ziariștii liberi, dar ați făcut orice v-a stat în putință să omorâți orice zvâcnire de jurnalism autentic.

Corul găunoșilor a fost deschis de premierul Nicolae Ciucă, cu un pomelnic de lozinci și locuri comune menite să acopere scandalul mediatic al cărui protagonist este.

Acuzat de plagiat de jurnalista Emilia Șercan, care ulterior a susținut că ar fi vizată de o campanie de denigrare cu informații scurse chiar de la poliție, suspectând așadar implicarea statului, guvernul n-a prezentat clarificările așteptate nici în ziua de azi.

În schimb, premierul Ciucă a ”condamnat ferm orice încercare de intimidare sau de influenţare a modului în care un jurnalist sau redacţie din România îşi exercită drepturile constituţionale de liberă exprimare”. Ce a făcut, concret, guvernul său pentru a afla cine a stat în spatele campaniei de denigrare a jurnalistei Emilia Șercan?

La jumătatea lunii martie același Nicolae Ciucă cerea ministerului de interne și ministerului apărării ”o anchetă urgentă” în cazul tentativei de intimidare a soției redactorului șef al G4Media.ro de către un angajat al Colegiului Național de Apărare. Poliția a deschis un dosar chiar a doua zi iar ministrul apărării a făcut o ”comisie de urgență” pentru a clarifica situația. A trecut o lună și jumătate, nu s-a întâmplat evident nimic. Pe loc repaos.

Dar iată-l pe celălalt mare obraznic îndrăznind să deschidă gura în loc să se ascundă în gaură de șarpe pentru mituirea presei cu milioane de euro în timpul campaniei electorale din 2020.

Fostul premier, Ludovic Orban, i-a reproșat lui Nicolae Ciucă faptul că ”vorbește de funie în casa spânzuratului”. Numai că spânzuratul, adică presa, a băgat capul în ștreang sau în lesă, cum doriți, momită cu banii puși pe masă de premierul Orban.

Cât a fost Orban președinte de partid, PNL a cumpărat cu bani grei conținut editorial din subvenția primită de PNL de la bugetul de stat, la mare concurență cu PSD-ul condus de Marcel Ciolacu, după cum a dezvăluit în serial postul de Radio Europa Liberă.

Cu milioanele de euro din subvenția de la buget, marile partide au reușit să alinieze o bună parte a presei, să o încoloneze perfect așa cum nici măcar Liviu Dragnea nu reușise și să își cumpere în acest fel liniștea.

Presa este cumpărată să tacă sau să se uite în altă parte atunci când apar dezvăluiri incomode despre liderii puterii, iar acest lucru se întâmplă frecvent în România.

Este, poate, cel mai mare rău făcut presei și democrației românești în ultimii ani. Fenomenul a ajuns și în atenția organizației Reporteri Fără Frontiere, care notează în ultimul său raport: ”Utilizarea fondurilor publice pentru a cumpăra o acoperire mediatică pozitivă este o practică politică larg răspândită”.

Într-o țară în care Parchetele au paralizat complet, în care nu mai vedem nici o anchetă relevantă realizată de procurori, s-a trezit șefa Parchetului General, Gabriela Scutea să transmită ”un mesaj de susținere necondiționată a activității jurnaliștilor și libertății presei”.

”Nu de puține ori, urmare a unor astfel de materiale de presă, Ministerul Public s-a sesizat, reușind tragerea la răspundere penală a autorilor unor infracțiuni”, a mai susținut Scutea în mesajul ei.

Aș spune că realitatea este puțin pe dos: de cele mai multe ori Parchetul General nu s-a sesizat sau, mai grav, a omorât anchete. Amintesc doar dosarul filajului la jurnaliști, infirmat chiar de procurorul general Gabriela Scutea. Acțiuni concrete în sprijinul jurnaliștilor independenți, zero. Panglici pe gură, din greu.

Bun, dacă doriți să vă stricați complet ziua, luați de aici mesajul lui Dan Voiculescu. Fondatorul Antenelor n-a ratat nici acest moment pentru a susține, printre rânduri, că este un martir al libertății de exprimare. Tot aluziv, le-a mai reamintit angajaților săi că a făcut pușcărie pentru ei, nu pentru că a furat 60 de milioane de euro pe care statul român nu i-a recuperat nici azi.

”Astăzi este Ziua Mondială a Libertății Presei. În ce limite este presa liberă? Care este rolul proprietarilor, dar al jurnaliștilor? Cât de importantă este libertatea presei? Este presa câinele de pază al democrației? Sigur ar merita organizarea unor dezbateri serioase pentru a realiza un consens. Pe de altă parte, merită ca cineva să facă sacrificii pentru libertatea presei? Răspunsul meu este că, atât libertatea presei care înseamnă democrație reală, cât și adevărații jurnaliști onești, de caracter, cu demnitate, onoare si curaj, merită sacrificii mari”, a scris Voiculescu pe blog.

Cât de mult mi-aș fi dorit să tacă și el, măcar azi.

La toate întrebările simpatice de mai sus, Dan Voiculescu știe deja răspunsul: milioane de euro încasați de la guvern și din subvenția de la partide. Acesta ar fi răspunsul pe scurt. Răspunsul pe larg îl găsiți în raportul organizației Reporteri Fără Frontiere.

Așadar, mai bine tăceați, așa cum tace asurzitor toată presa cumpărată de voi. Cea mai perfidă formă de cenzură, pe care o experimentează o bună parte a presei românești, transformată în goarna puterii, este cointeresarea economică, autocenzura, abdicarea benevolă de la slujirea interesului public și angajarea în solda politicienilor.

Greu de luptat cu așa ceva, când toate părțile sunt mulțumite: politicienii își văd liniștiți de afacerile cu bani publici, câinele de pază se oprește din lătrat, ocupat cu oasele aruncate de la masa puterii.