Mai multe situri arheologice, fortificații și așezări romane din județul Alba vor intra în patrimoniul UNESCO. Apulum, cel mai important sit inclus în dosarul „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”

Mai multe situri arheologice – fortificații și așezări romane din județul Alba, vor intra în patrimoniul UNESCO, potrivit unor informații transmise vineri de Anca Timofan (arheolog în cadrul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia), membră a Comisiei Naţionale „Limes”.

În cadrul dosarului Frontiers of the Roman Empire – Dacia, din județul Alba au fost nominalizate pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial următoarelele situri organizate în cadrul a două sectoare:

SECTOR 2 (Limesul vestic):

• situl Apulum (cluster): Castrul legiunii a XIII-a Gemina, Palatul Guvernatorilor, Domus I (str. Traian).
• Castrul auxiliar (ala I milliaria Batavorum, o unitate de cavalerie formată din aprox. 1000 de oameni, soldații fiind recrutați din tribul germanic al batavilor) și așezarea civilă de la Războieni-Cetate.
• Castrul (fortlet) de la Ighiu (Dealul Măgulici)
• Burgus-ul (turn roman) de la Trâmpoiele (Grohașu Mic)

SECTOR 8 (Castrele de marș din Munții Șureanu): Vârful lui Pătru, Cugir-Bătrâna, Muncelu-Lăutaorea (Pianu de Jos ), Comărnicel I, II, III, la granița dintre jud. Alba și jud. Hunedoara.

Apulum reprezintă cel mai important sit de epocă romană inclus pentru nominalizare în Lista Patrimoniului Mondial în dosarul „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”, fiind cea mai întinsă conurbaţie din provincia Dacia şi una dintre cele mai mari din tot Imperiul Roman.

Potrivit Ancăi Timofan, înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a frontierei romane este un „moment istoric” pentru Alba Iulia, pentru situl Apulum şi pentru patrimoniul de epocă romană din Alba Iulia.

”Clusterul Apulum nominalizat în UNESCO cuprinde mai multe părţi componente care reflectă aspectele şi dimensiunile sale militare, politice şi civile: Castrul legiunii a XIII-a Gemina, Palatul guvernatorilor romani şi Domus I (o reşedinţă privată romană de tip domus)”, mai precizează Anca Timofan.

Ea a menţionat că vestigiile vizibile şi vizitabile aparţin castrului legiunii a XIII-a Gemina, aflat în interiorul fortificaţiei bastionare de tip Vauban (sec. XVIII).

Alte porţiuni din incinta sudică a castrului s-au păstrat şi sunt puse în valoare în zidul corpului sudic al Palatului Principilor Transilvaniei şi în zidul Palatului Episcopal.

Via principalis (drumul care lega porţile castrului pe direcţia N-S) este în prezent conservată şi restaurată, fiind pusă în valoare pentru publicul larg.

Amplasat în Piaţa Cetăţii, Spaţiul Muzeal Principia, administrat de Muzeul Palatul Principilor Transilvaniei, este locul care păstrează in situ şi valorifică pentru public o parte din clădirea comandamentului castrului.

Zidul vestic este pus în valoare în paramentul clădirii Museikon, iar în interiorul muzeului este conservat un segment al canalului deversor de pe această latură a castrului.

„Palatul guvernatorilor (praetorium consularis) de la Apulum reprezenta sediul oficial al administraţiei. Fiind un monument unic în provincia Dacia şi unul dintre puţinele păstrate în Imperiul Roman, valorificarea lui arheologică şi turistică este extrem de necesară. În aceeaşi situaţie se află şi Domus I, casa de tip domus, cea mai mare reşedinţă privată romană cercetată în mediul urban din Dacia”, a adăugat  Anca Timofan.

Siturile romane de la Alba Iulia reprezintă cele mai importante vestigii arheologice ale fostei provincii romane Dacia, făcând parte din sistemul graniţei romane de vest, situate pe drumul imperial care străbătea provincia de la sud la nord.

Din cei peste 7.000 de kilometri ai frontierelor Imperiului Roman, frontiera romană din Dacia (Limesul Dacic) reprezintă cel mai lung sector de graniţă terestră al unei provincii, întinzându-se pe mai mult de 1.500 de kilometri.

Graniţa romană din Dacia este alcătuită din situri arheologice: fortificaţii mai mari sau mai mici, turnuri de semnalizare, aşezări civile, drumuri, instalaţii termale, valuri artificiale de pământ sau porţiuni de ziduri.

Pagina oficială „Limes – Frontierele Imperiului Roman în România” a anunţat că ICOMOS (Consiliul Internaţional pentru Monumente şi Situri) şi Secretariatul Comitetului pentru Patrimoniul Mondial au supus atenţiei Comitetului Patrimoniului Mondial înscrierea monumentului pe Lista Patrimoniului Mondial. Decizia va fi oficializată cu ocazia celei de-a 46-a ediţii a Comitetului Patrimoniului Mondial de la New Delhi, India (21-31 iulie).

Ce înseamnă limes? Termenul latin limes (pl. limites) este un concept modern care denumește sistemul defensiv existent de-a lungul granițelor Imperiului Roman.

Autorii antici, când se referă la granițe, nu înțeleg prin acest lucru o construcție (fortificații, valuri de pământ, șanțuri, etc.). Granițele erau complexe și constau în regiuni de frontieră, care formau zone de contact între culturi diverse și divergente.

Cuvântul folosit de romani pentru graniță era finis sau terminus, iar pentru o frontieră riverană ripa. Termenul limes apare prima dată la autorii antici pentru a denumi un drum militar utilizat de trupele romane în campaniile din Germania (sec. I – începutul sec. II d.Hr.).

În această perioadă, termenul limes este definit mai mult geografic, fără a se referi la anumite construcții militare defensive de graniță. În sec. II – III d.Hr. este menționat și cu sensul de regiune frontalieră delimitată.

Acum folosim termenul limes cu înțelesul de frontieră militară între două teritorii, cum începe să apară utilizat din secolul al IV-lea, când va fi asociat cu numele unor provincii, mai spune Anca Timofan.

Ministerul Culturii a inițiat și finanțat, începând cu anul 2014, Programul Național Limes, care a avut în vedere întocmirea documentaţiei privind monumentele care compun graniţa romană a provinciei Dacia.

Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei a avut o contribuție fundamentală prin echipa de specialiști implicați în realizarea, depunerea și susținerea dosarului, precum și celorlalte instituții responsabile: Institutul Național al Patrimoniului, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni și tuturor celorlalte instituții de profil din țară, care au crezut în acest proiect și au contribuit activ: Muzeul Național al Banatului, Timișoara, Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță, Caransebeș, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Muzeul Județean de Istorie și Artă, Zalău, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, Muzeul Județean Mureș, Muzeul Județean Vâlcea, Muzeul Județean Olt, Muzeul Olteniei, Muzeul Județean Argeș, Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea din București și Academia Română, prin filialele sale de la Cluj-Napoca și București.

Decizia va fi oficializată cu ocazia celei de a 46-a ediții a Comitetului Patrimoniului Mondial de la New Delhi, India (21-31 iulie 2024).

Prin înscrierea pe listele UNESCO, siturile arheologice nominalizate nu vor mai aparține doar patrimoniului nostru național, ci vor deveni bunuri culturale ale întregii umanități, pentru a rămâne moștenire generațiilor următoare, a mai precizat Timofan.

• Dr. Anca Timofan este arheolog expert, membră a Comisiei Naționale „Limes”, coordonator științific al Sectorului 2 din dosarul de nominalizare în Lista Patrimoniului Mondial. Comisia Națională „Limes”, este o comisie de specialitate cu rol științific și de coordonare, care funcționează pe lângă Ministerul Culturii.