Mai multe spitale din România au achiziționat mii de teste rapide, De ce nu sunt folosite în triajul cazurilor de coronavirus chiar dacă ele au o precizie mai mică decât testele clasice?

21 spitale și o primărie de comună din România au cumpărat în ultimele două săptămâni 3.865 de teste rapide pentru coronavirus. Acestea oferă un rezultat de până la douăzeci de ori mai rapid al testării și ar putea contribui la trierea celor suspecți, cu precădere a celor aflați în puncte de trecere ale frontierei, în izolare sau în carantină. Nu contribuie, însă – pentru că instituțiile publice care le-au achiziționat nu le folosesc pe cetățenii simpli, scrie dela0.ro

Pe de altă pare, aceste teste rapide nu sunt atât de precise în primele zile de la infectare precum cele clasice. Un test rapid (diferit de cel efectuat prin metoda PCR) se poate face pe loc, în 15 minute. Rezultatele sale nu sunt 100% sigure, precum în cazul testării clasice de laborator. În cazul testului rapid rata de coincidență pozitivă este de 75%-85% în 4-10 zile de la infectare și de 90%-100% în 11-24 de zile de la infectare.

Testarea suspecților de coronavirus din România se face în momentul de față doar în condiții limitative, strict la apariția unor simptome, niciodată la cerere sau în absența unor semne certe ale bolii.

Însăși procedura de testare presupune trimiterea probelor prelevate de la pacienții testați către unul din cele șapte orașe în care se efectuează analizele necesare.

Testarea pentru coronavirus se desfășoară în București (două centre), Cluj, Timișoara, Craiova, Iași, Constanța și Brașov.

Concret, un cetățean din țară care are semnalmente de infecție cu coronavirus este propus de direcția de sănătate publică locală spre testare, în urma unei anchete epidemiologice. I se recoltează probe (la locul de izolare sau carantină), iar acestea sunt trimise către unul din cele opt laboratoare calificate, unde se efectuează propriu-zis testarea.

Aceste laboratoare dispun de aparatura specifică și personalul calificat pentru a aplica o metodă biochimică de sinteză numită reacție de polimerizare în lanț (PCR). Cu ajutorul acesteia, testul evidențiază informația genetică necesară pentru a stabili dacă se confirmă sau nu o infecție cu coronavirus.

Metoda PCR presupune însă, pe lângă necesarul de aparatură specifică și personal calificat, un timp relativ îndelungat de procesare a probelor recoltate spre testare.

Folosind această metodă – în condițiile materiale și de personal în care funcționează – Institutul Matei Balș din București (centrul-fanion în care se efectuează teste de depistare a cazurilor de coronavirus) reușește să efectueze câteva zeci de testări pe zi.

Până pe 10 martie, ora 21.55, România efectuase 1.179 de testări pentru coronavirus. Sunt testele realizate în cele 13 zile de la apariția primului caz confirmat în țară.

Spre comparație, Taiwan – care este un model global de combatere eficientă a infecțiilor cu coronavirus – avea la mijlocul lunii februarie capacitatea de a efectua 1.300 de teste în fiecare zi. Mai mult decât a putut România în două săptămâni.

Potrivit doctorului Adrian Marinescu, specialist în boli infecțioase la Institutul Național Matei Balș din București, testarea pentru coronavirus este costisitoare și îndelungată. Durează patru-cinci ore până la obținerea unui rezultat, iar centrele noastre nu pot realiza mai mult de câteva zeci de teste pe zi.

Baza materială redusă și tot mai puținii specialiști sunt primele explicații ale precarității sistemului de testare. Dar sunt și alte motive (precum timpul de testare) – iar toate la un loc duc la concluzia că, în condițiile specifice de răspândire a bolii într-o țară precum România, ar putea fi nimerită trierea epidemiologică a suspecților prin teste rapide, care să preceadă testul de laborator efectuat prin metoda PCR.

Astfel de teste sunt mult mai rapide (până la douăzeci de ori mai rapide decât testele realizate în centrele specializate), nu au nevoie de personal ultra-calificat spre a fi realizate și interpretate, costă puțin și pot fi aplicate la scară largă în punctele de trecere a frontierei sau pentru evaluarea primară a celor aflați în izolare sau carantină.

Însă, deși în ultimele două săptămâni s-au achiziționat (de către instituții publice românești) peste trei mii de teste rapide pentru depistarea infectărilor, autoritățile locale nu le folosesc în triajul epidemiologic al cazurilor de coronavirus!

De ce au fost cumpărate și de ce nu sunt folosite în cadrul procedurilor de screening epidemiologic?

În România intrată în zodia coronavirusului – cu zeci de cazuri confirmate, sute de cetățeni aflați în carantină și zeci de mii în izolare – nu te poți testa la cerere. Nu te poți testa nici dacă te-ai întors, de pildă, din Roma, Madrid sau Londra în prima săptămână din martie, nu ai simptome și nu ai avut contact conștient cu cineva infectat sau suspect.

Deși ai toate datele geografice pentru a fi suspect prin prisma rutei de călătorie, absența simptomelor (comună în infecțiile cu coronavirus în cazul persoanelor tinere și de vârstă medie) te va scoate imediat de pe lista celor propuși de direcțiile de sănătate publică spre testare.

Revenit de la Roma, Madrid sau Londra – și asimptomatic – poți circula și infecta în voie, fără ca tu sau vreo autoritate publică să suspecteze asta.

În momentul de față, testarea (prin metoda PCR) se face obligatoriu doar pentru cei care intră în carantină și pentru cei care au avut contact cu cineva infectat sau suspect. Nici măcar persoanele aflate în izolare nu sunt testate decât atunci când încep să aibă simptome clare de coronavirus. (Sursa Foto: Teletrader.com)

Citește integral pe Dela0.ro