Mai mulți cercetători denunță ”cenzura” serviciului secret al Poliției, temutul Doi și-un sfert, în gestionarea arhivelor. Mihai Demetriade: Obsesia culturii secretului este parte din ADN-ul unor societăți militarizate

Mai mulți cercetători români acuză Ministerul Afacerilor Interne și serviciul secret DIPI (cunoscut drept Doi și-un sfert) că interzic accesul istoricilor la toate documentele de arhivă marcate drept Secrete, indiferent de data lor. Un alt istoric susține că DIICOT anchetează doi cercetători și doi arhivari pentru că ar fi publicat documente secrete din perioada comunistă, dar și a imperiului austro-ungar.

Reacția cercetătorilor a venit după ce reprezentanții Arhivelor Naționale ale României au postat pe contul oficial de facebook un anunț potrivit căruia unele documente nu pot fi cercetate. ”Ca urmare a necesității verificării prealabile a conținutului unităților arhivistice solicitate la sala de studiu, în vederea asigurării respectării măsurilor cu privire la protecția informațiilor clasificate, vă informăm că există posibilitatea apariției unor întârzieri în onorarea cu promptitudine a comenzilor și chiar posibilitatea ca unele unități arhivistice solicitate să nu poată fi date spre cercetare”, se arată în comunicatul Arhivelor Naționale, o instituție aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

Istoricul Mihai Demetriade, cercetător la Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a criticat în termeni duri decizia Arhivelor Naționale.

”DGPI, organul de informații și contrainformații al MI are drept de cenzură asupra documentelor istorice, unul pe care și-l exercită de ani buni. Anunțul ANR nu e o noutate, apărând acum pe fondul unei discuții extinse privind cenzurarea arhivelor istorice. Dar practicile de tipul ăsta curg nestingherite din illo tempore … Nu e deloc clar cum, cu ce instrumente sintetice, un organ de poliție (finalmente) își poate exercita o acțiune atât de ingrată. Cum stabilește onor DGPI ce este și ce nu este de „siguranță națională” din vasta materie istorică? Obsesia culturii secretului este parte din ADN-ul unor societăți militarizate, care confundă interesat autoritatea epistemică cu aia deontică. În loc să traverseze cu responsabilitate travaliul cunoașterii și al asumării, Poliția vrea să ne servească adevărul sanitizat, vindecat de probleme și neajunsuri”, a scris Demetriade pe Facebook.

El a mai spus că decizia reprezintă ”o imensă rușine care nici măcar nu mai maschează instincte nedemocratice, ci le exhibă cu mândrie”.

Un alt istoric, Dumitru Lăcătușu, a reacționat și el, calificând deciziile drept ”cenzură” și ”abuz”.

”Arhivele Nationale nu vor mai aduce la sala de studiu niciun dosar care contine documente clasificate. Ahivele Nationale au ales sa se conformeze dispozitiilor serviciului secret al MAI, infamul “doi s-un sfert”, impunandu-se si mai mult controlul serviciilor secrete asupra Arhivelor, ceea ce transforma Arhivele intr-o simpla anexa a serviciilor, iar pe arhivisti in simpli executanti ai unor dispozitii abuzive si ilegale. Practic, arhivele iau la puricat toate dosarele cerute, iar acele dosare care contin documente clasificate nu mai ajung la sala de studiu. Cercetatorii nu vor mai putea cerceta nici dosarele studiate anterior, inclusiv dosarele de la sectiile CC al PCR, ceea ce reprezinta o incalcare grosolana a reglementarilor internationale in vigoare si un abuz”, a scris Dumitru Lăcătușu pe Facebook.

Cu câteva zile în urmă, istoricul Mircea Stănescu a susținut într-un articol pe blogul propriu că ”începând din 2020, patru persoane din provincie, doi arhiviști (ai Arhivelor Naționale) și doi istorici – unul dintre aceștia și membru al Comisiei „Tismăneanu“ –, sunt anchetate de DIICOT – crima organizată și terorism! – pentru că au avut acces, au citat, au publicat documente ștanțate cu „secret“ din perioada comunistă (cele pe care mai sus pomeniții le distrug pe furiș), dar și a lui Franz Josef ori Maria Tereza”.

El a refuzat să le dea numele, dar a adăugat că ”operațiunea s-a desfășurat cu tot tacâmul de rigoare: percheziții domiciliare, ridicare de hard-uri, CD-uri, volume de documente, fotocopii. Astfel, arhiviștii și istoricii au ajuns criminali de Stat”. (Foto: CNSAS)