„Mâna lui Dumnezeu”: Noi imagini din telescop surprind un fenomen cosmic rar întâlnit, la 1.300 de ani-lumină de Pământ 

Ceea ce pare a fi o mână fantomatică care se întinde prin univers spre o galaxie spirală lipsită de apărare într-o nouă imagine de telescop este un fenomen cosmic rar întâlnit, potrivit astronomilor, relatează CNN.

Camera pentru energie întunecată a surprins o imagine uimitoare a „Mâinii lui Dumnezeu”, o nebuloasă ce conține praf cosmic dens, aflată la 1.300 de ani-lumină de Pământ, în constelația Puppis. Camera este montată pe telescopul de 4 metri Víctor M. Blanco de la Observatorul interamerican Cerro Tololo din Chile.

Globulele cometare sunt un tip de globule Bok, sau nebuloase întunecate. Acești nori cosmici izolați sunt plini de gaz și praf dens, care sunt înconjurați de material fierbinte și energetic. Globulele cometare sunt unice, deoarece au cozi extinse, precum cele observate pe comete – dar acesta este singurul lucru asemănător cu o cometă la ele.

Astronomii încă nu știu cum ajung globulele cometare să existe în structuri atât de distincte. Din punct de vedere istoric, oamenilor de știință le-a fost, de asemenea, greu să detecteze norii slabi.

Noua imagine a caracteristicii strălucitoare de culoare roșie asemănătoare unei mâini o prezintă pe „CG 4”, una dintre multele globule cometare găsite în galaxia Calea Lactee. Norul răsucit pare să se îndrepte spre o galaxie spirală cunoscută sub numele de ESO 257-19 (PGC 21338). Dar galaxia se află la peste 100 de milioane de ani lumină distanță.

CG 4 are un cap principal din praf dens, care seamănă cu o mână și măsoară 1,5 ani-lumină în diametru, și are o coadă lungă care se întinde pe 8 ani-lumină. Un an-lumină reprezintă distanța pe care lumina o parcurge într-un an, care este de 9,46 trilioane de kilometri.

O descoperire celestă surprinzătoare

Astronomii au descoperit pentru prima dată globulele cometare din întâmplare în 1976, în timp ce priveau imagini captate de telescopul Schmidt în Australia. Aceste fenomene cosmice sunt greu de observat deoarece sunt incredibil de slabe, iar cozile globulelor sunt de obicei blocate de praful stelar.

Dar Dark Energy Camera are un filtru special care poate detecta strălucirea roșie incredibil de slabă emisă de hidrogenul ionizat, care este prezent în marginea exterioară și în capul CG 4. Hidrogenul produce o astfel de strălucire roșie revelatoare doar după ce este lovit de radiațiile emise de stelele masive și fierbinți din apropiere.

În timp ce radiația stelară permite ca globul cometei să fie vizibil, aceasta distruge, de asemenea, capul globului în timp. Cu toate acestea, în interiorul globului există suficient gaz și praf pentru a ajuta la nașterea mai multor stele de mărimea Soarelui nostru.

Globulele cometare pot fi găsite în toată galaxia noastră, dar cele mai multe se află în Nebuloasa Gum, un nor de gaz incandescent despre care se crede că ar fi rămășițele unei explozii stelare de acum aproximativ 1 milion de ani, care se extinde lent. Se crede că nebuloasa Gum conține 31 de globule cometare, pe lângă CG 4.

Astronomii cred că există câteva moduri în care globulele ar putea să-și constituie formele lor distinctive, asemănătoare cu cele ale cometelor.

Globulele ar fi putut fi cândva nebuloase de formă rotundă, cum ar fi emblematica Nebuloasă inelară, care au fost perturbate în timp de o supernovă – poate chiar cea care a format Nebuloasa Gum.

Dar fenomenele cosmice pot fi, de asemenea, rezultatul vânturilor și radiațiilor eliberate de stelele masive și fierbinți din apropiere.

Astronomii consideră că stelele ar putea fi cauza de bază, deoarece toate globulele cometare găsite în Nebuloasa Gum au cozi îndreptate în direcția opusă centrului nebuloasei. Iar în centrul nebuloasei se află rămășița supernovei, precum și un pulsar, sau o stea neutronică care se rotește rapid și care s-a format atunci când o stea mult mai mare s-a prăbușit și a explodat.