Mâncare puțină, bătaie și păduchi: Ce spun ostaticii israelieni eliberați după ce s-au aflat în captivitatea teroriștilor Hamas / Israelul transmite că 137 de ostatici se mai află în Gaza în captivitate

Ținuți în întuneric. Forțați să stea în tăcere. Hrăniți câte puțin. Aceste informații dar și altele mai înfiorătoare încep să arate cum supraviețuiesc ostaticii în captivitatea teroriștilor Hamas, relatează CNN.

Aproximativ 240 de persoane, de la copii la octogenari, au fost luate ostatice în timpul atacului teroriștilor Hamas asupra Israelului, din 7 octombrie. Zeci de persoane au fost eliberate, dar multe altele sunt în continuare date dispărute, despre care se presupune că sunt deținute de organizația teroristă palestiniană și de alte grupări din Gaza.

Crucea Roșie și alte grupuri umanitare nu au fost autorizate să viziteze ostaticii. Prin urmare, rudele și întreaga lume stă în așteptarea mărturiilor celor care au fost eliberați pentru a afla ce se întâmplă cu cei dragi ai lor care sunt încă reținuți în Gaza: dacă au fost văzuți, dacă sunt vii sau morți.

Detaliile de mai jos au fost compilate din comentariile făcute de ostaticii eliberați în fața familiilor lor, a celor care îi îngrijesc și, uneori, a reporterilor.

În conformitate cu termenii acordului dintre Israel și Hamas, majoritatea celor eliberați sunt femei, copii și lucrători străini. Până vineri, doar un singur bărbat israelian adult – care avea și cetățenie rusă – fusese eliberat și niciun membru al armatei israeliene. Se crede că ostaticii sunt răspândiți în mai multe locații și se află în mâinile unor grupuri diferite. Se pare deja că nu toți ostaticii au fost tratați în același mod; povestea fiecărei noi persoane recuperate va contribui la deslușirea întregii situații.

Adina Moshe a fost târâtă din camera ei sigură de acasă din Israel și dusă în Gaza, forțată să intre în tuneluri săpate adânc sub pământ, a declarat nepotul ei, Eyal Nouri.

„Au dus-o în interiorul tunelurilor… ea mergea, cu picioarele goale în noroiul din tuneluri”, a declarat el pentru CNN despre primele ore de captivitate. „Era foarte greu să respire. Au mărșăluit [timp de] ore întregi în tuneluri”.

Moshe a spus că mătușa sa a fost ținută într-o cameră subterană în care luminile erau aprinse doar două ore pe zi. Întunericul era la propriu, dar și la figurat, a spus Nouri. Privați de orice informație, celelalte simțuri și imaginația lor au devenit mai ascuțite.

„Nu știau nimic despre ceea ce se întâmpla deasupra”, a spus Nouri. „Au auzit doar bombardamentele neîntrerupte până cu o zi înainte de eliberarea lor. Dintr-o dată, a fost o liniște uimitoare și au știut că se va întâmpla ceva, dar nu știau ce”.

Rețeaua de tuneluri de sub enclava construită în Gaza descrisă de Adina Moshe se potrivea cu mărturia lui Yocheved Lifshitz, o bunică în vârstă de 85 de ani eliberată la începutul conflictului, în afara termenilor armistițiului.

Timp de câteva săptămâni, Thomas Hand a presupus că și fiica sa cea mică se afla în adâncul pământului. „Este mai mult ca sigur că se află într-un tunel undeva sub Gaza”, a declarat Hand pentru CNN, după ce a aflat că Emily, odată declarată moartă, se credea că este ostatică.

„Este ziua ei de naștere pe 17 [noiembrie]. Ea va împlini 9 ani”, a spus el. „Ea nici măcar nu va ști ce zi este. Nu va ști că este ziua ei de naștere. Nu va fi niciun tort de aniversare. Nici o petrecere, nici prieteni. Va fi doar pietrificată într-un tunel sub Gaza. Asta este ziua ei de naștere”.

Forțele de securitate israeliene stau lângă ambulanțele care așteaptă în fața heliportului centrului medical Schneider din Tel Aviv, la 24 noiembrie 2023, pe fondul pregătirilor pentru eliberarea ostaticilor israelieni deținuți de Hamas în Gaza în schimbul prizonierilor palestinieni, mai târziu în cursul zilei. După 48 de zile de focuri de armă și bombardamente care au făcut mii de victime, un armistițiu de patru zile în războiul dintre Israel și Hamas a început la 24 noiembrie, 50 de ostatici urmând să fie eliberați în schimbul a 150 de prizonieri palestinieni.

Cine sunt ostaticii eliberați până acum în acordul Israel-Hamas?

Hand a fost luat prin surprindere după eliberare când Emily i-a spus că ea, prietena ei Hila Rotem-Shoshani și mama lui Hila, Raaya Rotem, au fost încarcerate la suprafață, într-o serie de case. Asta presupunea o serie de pericole. Pe măsură ce forțele israeliene atacau Gaza, intrând tot mai adânc în teritoriul palestinian, Rotem și fetele au fost nevoite să fugă de la o clădire la alta.

„Partea cea mai șocantă, cea mai tulburătoare a reîntâlnirii cu ea a fost că doar șoptea, nu o puteai auzi. A trebuit să-mi pun urechea pe buzele ei”, a spus Hand despre Emily. „Fusese condiționată să nu facă niciun zgomot”.

Atât Emily, cât și Hila au îndrăznit doar să șoptească, chiar și după ce s-au întors cu familiile lor. Trei zile mai târziu, Hand a spus că o putea auzi pe Emily de la aproximativ un metru distanță când vorbea, dar când plângea se îngropa sub așternuturi și era aproape tăcută.

Învățase cuvântul arab pentru „taci!”. a spus Hand. Copiilor ostatici li se permitea doar să deseneze sau să joace cărți fără să facă zgomot.

Lui Eitan Yahalomi, în vârstă de 12 ani, i s-a ordonat, de asemenea, să păstreze tăcerea, chiar și în timp ce era obligat să „vizioneze filme pe care nimeni nu ar vrea să le vadă” despre atacurile din 7 octombrie, a declarat mătușa sa, Deborah Cohen, pentru BFMTV, afiliată CNN.

Omer Lubaton Granot, care a fondat Forumul Ostatici și Familii Dispărute, a declarat că lui Eitan i s-a pus un pistol la tâmplă pentru a-l amenința să nu plângă.

„Ceea ce auzim din poveștile copiilor – realitatea dură a captivității este de necrezut”, a declarat Granot. „Surorile altor copii le-au povestit că Hamas le-a spus copiilor că întreaga lor familie a murit, că nimeni nu îi vrea înapoi, că nu au o casă unde să se ducă. Au încercat să îi sperie pe copii”.

Captivii mâncau aceeași mâncare ca și gardienii, potrivit lui Lifshitz, care a fost eliberată împreună cu vecinul ei pe 24 octombrie.

Bunica Ruth Munder a declarat pentru Canalul 13 din Israel că condițiile s-au înrăutățit pe măsură ce captivitatea a continuat și pe măsură ce menghina Israelului asupra Gaza s-a strâns. Oficialii ONU au avertizat în legătură cu „izbucniri masive de boli infecțioase și foamete” în enclavă din cauza blocadei stricte a Israelului asupra tuturor importurilor, în afară de o cantitate mică de ajutor umanitar.

Ostaticii și deținuții eliberați se pot confrunta cu efecte psihologice grave, spun experții

La început, un gardian a adus pui, orez, conserve și brânză pentru ostatici. „Când ne trezeam, aveam ceai și seara din nou ceai și dulciuri pentru copii”, a spus Munder, „până când situația economică a început să fie proastă și oamenii au început să fie înfometați”.

Adina Moshe a declarat în camera din tunel: „Au fost hrăniți doar cu orez, niște fasole din conserve, pe care au încercat să evite să o mănânce pentru a nu avea dureri de stomac”, a relatat nepotul ei.

Emily Hand i-a spus tatălui ei că întotdeauna luau micul dejun și uneori prânzul sau masa de seară. Ea a spus că îi era atât de foame încât a învățat să îi placă pâinea simplă cu ulei de măsline. De când a fost eliberată, ea a vrut să mănânce „ca un cal”, a spus tatăl ei, dar deocamdată restricționează consumul până când stomacul ei micșorat își revine.

Este o poveste asemănătoare pentru alți foști prizonieri, a căror pierdere în greutate și paloare au zguduit rudele care i-au primit acasă.

Uthai Saengnuan, fost prizonier thailandez, a declarat că preocuparea sa se referă la compatrioții săi aflați încă în captivitate.

Rănile fizice și psihice

Eitan, în vârstă de 12 ani, a fost bătut când a ajuns în Gaza, a mai spus mătușa sa. „Poate că am fost naivă, dar am crezut că va fi bine tratat. Dar nu, sunt niște monștri”, a spus ea despre răpitorii săi din Hamas.

Emily Hand a declarat că nu a fost lovită, iar tatăl ei a spus că a crezut că vocile aspre au fost suficiente pentru a o determina să facă ceea ce se dorea.

Când prietena ei Hila vorbește despre captivitatea ei, este ca și cum ar descrie o scenă dintr-un film pe care l-a văzut, nu ceva prin care a trecut ea însăși, a declarat unchiul ei Yair Rotem pentru CNN.

„Este puțin distantă acum, este puțin rece”, a spus el. „Vorbește despre lucruri care s-au întâmplat ca și cum ar fi la persoana a treia, ca și cum i s-ar fi întâmplat altcuiva.

Tatăl unui ostatic thailandez care a vorbit cu fiul său după ce a fost eliberat a spus că acesta părea sănătos și bine dispus. „A suferit din cauza insectelor care l-au mușcat în timpul captivității”, a declarat Chumpron Jirachart, tatăl lui Manee Jirachart, pentru CNN.

Thomas Hand a spus că și Emily a suferit mușcături de insecte. „Capul ei este plin de păduchi, absolut plin de păduchi. Nu am văzut atâția în viața mea”.

El a spus că el și fiica sa mai mare au lucrat în tandem cu piepteni. „Doar o singură trecere și piaptănul era plin, plin de mici creaturi negre”.

Elma Avraham, în vârstă de 84 de ani, era grav bolnavă când s-a întors din Gaza, având nevoie mai întâi de un ventilator în timp ce se lupta să supraviețuiască în spital.

Dr. Hagai Levine, șeful echipei medicale pentru Forumul ostaticilor și al familiilor dispărute, a declarat că trupul ei și-a spus propria poveste sfâșietoare.

„Se poate vedea pe corpul ei că a fost târâtă dintr-un loc în altul, că a fost încătușată”, a spus el. „Ea are răni din cauza faptului că nu i-au fost tratate nevoile de bază”.

Primii pași spre recuperare

Reabilitarea va dura ceva timp. Potrivit experților, foștii deținuți pot suferi o serie de efecte psihologice stratificate, inclusiv anxietate, depresie, dezorientare, suferință, stres post-traumatic și vinovăție de supraviețuitor.

Mulți ostatici și-au pierdut casele în atacurile din 7 octombrie; pe măsură ce se întorc, unii dintre ei află, de asemenea, câți dintre prietenii și rudele lor au fost uciși.

Dar Dr. Efrat Bron-Harlev, director executiv al Centrului Medical Schneider pentru Copii din Israel, unde unii dintre ostatici au fost tratați după ce au fost eliberați, a declarat că ceea ce a văzut personalul până acum îi face să fie optimiști.

„Am auzit de la mulți dintre copii și femei relatări inimaginabile, unele dintre ele cu adevărat suprarealiste. Am auzit povești, care sunt greu de crezut pentru noi, ca medici și ca îngrijitori, că pot exista”, a spus Bron-Harlev.

Dar pacienții lor au fost puternici și determinați.

„În ultimele cinci zile, am întâlnit copii care inițial erau retrași și pierduți, iar după o zi sau două, deja alergau prin secție, se jucau și râdeau.”

Israelul a declarat vineri că, în opinia sa, 137 de ostatici luați în captivitate la 7 octombrie au rămas în Gaza.