Marea fofilare

Planeta Ciucă s-a oprit brusc din mișcarea de rotație odată cu greva profesorilor. De luni încoace, jumătate din Românie a plonjat în haos. Părinții nu mai știu ce să facă cu copiii lor, copiii nu mai fac școală aproape deloc după săptămâni de chiul legalizat (săptămâna altfel, săptămâna verde, minivacante de paște și alte sărbători creștine), iar profesorii nu mai vor să se întoarcă la clase pe salarii de mizerie.

Este una dintre cele mai grave crize sociale după pandemie, criza prețurilor la energie și inflație. Greva profesorilor afectează categorii largi de populație. Viitorul copiilor, educația lor, reprezintă pentru orice familie o prioritate și o temă sensibilă. Nivelul de tensiune socială este amplificat de riscul ca greva generală din educație, prima din ultimii 18 ani, să contamineze alte categorii de bugetari nemulțumiți de salarizare (funcționari, sănătate).

Or, Guvernul Ciucă era până mai ieri pe altă planetă, cufundat în negocierile pentru ministere și împărțeala funcțiilor după rotativă. Nu mai departe de vinerea trecută, liderii PNL, PSD și UDMR se arătau mai preocupați de viitorul lor decât de viitorul copiilor și profesorilor din această țară.

Cum au gestionat criza marii bărbați de stat ai României? Rupt de realitate, președintele Klaus Iohannis le-a cerut, miercuri, liderilor coaliției să încheie rapid târguiala pe funcții și a aruncat pisica moartă de la liberali în curtea pesediștilor. În ton cu Cotroceniul, ministrul educației le-a arătat ușa liderilor sindicali veniți să o întrebe de bani, invitându-i politicos să cânte la masa pesedistului de la Ministerul Muncii. Noua lege a salarizării este treaba domnului Budăi, dar iată că ministrul muncii joacă și el în cu totul alt film.

Când toată lumea se aștepta să vină cu soluții pentru profesori, Budăi a prezentat victorios rezultatul negocierilor cu Comisia Europeană pe tema pensiilor speciale: pensionare la 65 de ani pentru toată lumea. De pe altă planetă. În mod normal, o astfel de veste proastă trântită pe masă peste noapte, în pragul unei greve generale în învățământ, unde destule cadre didactice sunt femei, ar fi aruncat în aer România, așa cum s-a întâmplat în Franța. Numai că România nu e Franța. Știrea n-a produs nici cea mai vagă reacție în societate.

Pesediștii ar putea răsufla pe moment ușurați. Meteoritul încă nu i-a lovit.

Printr-o mutare abilă, anunțând că suspendă negocierile politice pe tema rotativei pentru a se dedica dialogului cu sindicatele, Marcel Ciolacu a aruncat pisica moartă înapoi în curtea liberalilor. A pozat în liderul politic responsabil pentru care problemele din educație sunt mai importante decât poziția lui de viitor premier.

Mutarea i-a lăsat pe liberali în offside, iar premierul Ciucă a părut el de această dată de pe altă planetă. Vrând-nevrând, șeful PNL a trebuit să se așeze duminică la masa negocierilor cu liderii sindicali. Guvernul le-a oferit profesorilor două bonusuri de câte o mie de lei pe an, adică mai puțin de 200 de lei pe lună în plus la salariu. Foarte puțin în raport cu rata inflației care a mușcat din niște salarii oricum mici. Un profesor debutant ia în mână circa 2400 de lei pe lună.

Greva generală a început luni, în murmurele dezaprobatoare ale premierului Ciucă. Nu s-a abținut să le transmită sindicaliștilor că nu și-au putut găsi un moment mai prost pentru proteste. Apoi i-a chemat pe reprezentanții părinților și elevilor la Guvern într-un gest cam neinspirat de a-i învrăjbi cu profesorii.

Mesajul a fost iarăși că pe șeful guvernului îl interesează mai mult jocurile de putere decât rezolvarea crizei din învățământ, spre deosebire de liderul PSD care a jucat cartea responsabilității, apoi s-a extras tiptil din peisaj și a lăsat preluarea funcție de premier pentru mai târziu, după furtună.

Nicolae Ciucă ar fi urmat să demisioneze vineri, pe 26 mai. Suspendarea negocierilor pe rotativă pune sub semnul întrebării acest plan. De unde se întrevedea o rotativă liniștită, fără mari trepidații, Ciucă se vede în situația de a-și încheia mandatul cu un mare miting de protest sub ferestrele Palatului Victoria anunțat pentru joi de sindicaliști.

Marcel Ciolacu nu pare că se mai grăbește la Palatul Victoria, unde-l vor aștepta din primele zile cohorte de sindicaliști din învățământ din alte sectoare bugetare cu mâna întinsă și cu vuvuzelele pregătite de proteste.

Chiar dacă s-a oprit brusc din mișcarea de rotație, planeta Ciucă se învârte mai departe bezmetic în jurul Soarelui de la Cotroceni, de unde nu vine niciun semn de viață, nici o idee, nicio lumină. Cine-și imagina că apogeul proiectului României educate, marele proiect prezidențial care încă se chinuie să treacă de Parlament, va fi o grevă generală în educație care amenință să blocheze anul școlar?

Un dezastru de proporții cosmice, cât o gaură neagră care riscă să înghită planeta Ciucă. Deja i-a dereglat mișcarea de rotație, iar în curând riscă să dispară și să târască în neant coaliția. Va încerca Marcel Ciolacu să se salveze lăsându-l pe Ciucă să se descurce cu grevele din învățământ, cu cele din sănătate și altele care vor mai veni sau va accepta mandatul de premier kamikaze de la Regele Soare?

Deocamdată am asistat cu toții la marea fofilare, dar adevărații lideri politici, marii oamenii de stat, iau în piept crizele, cum a procedat Macron în Franța, nu fug de ele, caută soluții și le impun cu riscul de a pierde puncte și de a deveni nepopulari dacă deciziile lor sunt în interesul general al societății.

Dacă aveau curaj, liderii PSD și PNL anunțau tăierea pensiilor speciale și mutarea banilor economisiți la majorarea salariilor profesorilor, își asumau totul prin decizie politică așa cum au procedat cu medicii în urmă cu câțiva ani pentru a nu risca implozia sistemului sanitar.

În loc să-și asume reforme, decizii și să treacă la acțiune, generalul din premierul Ciucă și-a luat pe post de scut părinții și elevii în marea bătălie cu sindicatele. Mare strateg militar. Glorios final.