Marele câștigător

Cu ochii țintă pe partide, la procente lor, la primăriile și la consiliile județene câștigate de PNL, PSD și USRPLUS, aproape că ne-a scăpat ce era mai important. A trecut mai puțin observat un câștig care nu poate fi nici măsurat cu șublerul votului, nici cântărit cu precizie, dar l-ați simțit cu siguranță mulți dintre voi după 27 septembrie.

Renașterea speranței. Acesta este marele câștig al tuturor. Este prima dată când generația celor tineri și foarte tineri se vede reprezentată politic. Generația noastră, a celor care am tot așteptat, ne-am bucurat și am disperat în ultimele trei decenii, primește iarăși vești bune și motive de optimism. La orizont licărește o geană de lumină. O injecție de speranță vitală pentru mersul înainte.

Chiar ei, cei foarte tineri, au dovedit la Timișoara și la București că un sistem aparent osificat se poate schimba din temelii. A fost o mică revoluție a votului, o demostrație a miracolului posibil. Avem cu toții astăzi toate motivele să credem că nu este chiar totul pierdut. Avem, în sfârșit motive să rămânem, nu doar să plecăm. Sunt multe de reclădit, începând cu încrederea în politică și politicieni.

România a înregistrat după 2012 mari regrese politice și democratice. Am ajuns în ultima etapă a regimului Dragnea în plutonul țărilor problemă din UE, la pachet cu Ungaria și Polonia. Au fost șapte ani de guvernări pesediste  obsedate de tema anihilării justiției, șapte de ani de îndepărtare treptată de valorile occidentale și de scufundare lentă într-un regim izolaționist și autocratic de tip Orban sau Erdogan.

Am scos pe jumătate capul de sub apă după alegerile prezidențiale din 2019. După încă un an de la îndepărtarea PSD de la putere, respirăm parcă alt aer. Avem o șansă unică să clădim cel puțin un ciclu electoral, fără să mai asistăm disperați la distrugeri cu premeditare.

Putem, în sfârșit, să construim și să reformăm pe bune, nu să ne ocupăm în fiecare zi cu stingerea incendiilor provocate de o mână de politicieni dispuși să dea foc la toată casa pentru a-și salva pielea.

Cheia salvării statului de drept în România, așa cum remarcă primul raport realizat de Comisia Europeană, a fost reacția viguroasă a societății civile, protestele din 2017 și de câte ori a fost cazul.

Voi, cu implicarea voastră directă, în stradă, ați salvat la limită România de pe buza prăpastiei și tot voi, cu votul vostru de la europarlamentare, prezidențiale și de la locale ați redat României speranța și fața europeană de azi. Cât de importat este că n-ați obosit, n-ați abandonat pe drum și ați crezut până la capăt în puterea voastră.

Nu știu exact cine sunteți voi, dar știu sigur că această bucată de Românie a început să facă masă critică și poate să schimbe cursul istoriei. Vom respira cu adevărat liber dacă peste câteva luni, după alegerile generale, această generație a schimbării va fi cît mai corect reprezentată în Parlament.

Aceasta este în fond, frumusețea unei democrații funcționale: sistemul are capacitate de regenerare, chiar și în momente critice când totul pare pierdut. Puterea votului bate forța propagandei mincinoase. Acest adevăr etern l-am trăit din nou, din fericire, foarte recent.

Iată de ce avem nevoie de instituții puternice, de justiție scoasă de sub control politic, de magistrați independenți, de presă liberă și puternică, de partide reformate și criterii de integritate în politică. Ele compun, toate la un loc, premisele însănătoșirii, condiția esențială a unui stat puternic.

Pentru toate acestea merită să continuăm lupta.

Sunt relativ aproape de noi câteva exemple de satrapii, dictaturi osificate sau democrații eșuate, în care speranța abia mai pâlpâie (Rusia, Belarus, Ungaria, Turcia), dar până și acolo va licări într-o bună zi geana de lumină pe care o vedem noi azi.

De data asta, voi sunteți marele câștigător. Ceilați au pierdut.

Dar, nu uitați: bătălia pentru democrație se duce în fiecare zi, chiar și atunci când războiul pare, pentru moment, câștigat.