Marile minciuni

Plasa deasă de minciuni care a sufocat România în ultimii ani a fost una dintre cauzele votului de protest din noiembrie. Statul prădător, ale cărui fețe publice sunt Marcel Ciolacu și Klaus Iohannis, și-a mințit constant și cinic cetățenii, iar ultima dovadă e recunoașterea publică a mutării de voturi de la Ciolacu la George Simion. Comedia auto-suspendării lui Crin Antonescu din calitatea de candidat face și ea parte din butaforia asta mincinoasă, pentru că motivele invocate de fostul pucist sunt ridicole.

Adăugați și acuzația gravă, dar nedovedită a implicării Rusiei în alegeri și aveți imaginea unei elite politice invalidate de o problemă morală. Paradoxul e că, pentru o parte semnificativă a populației, soluția e Călin Georgescu, un autointitulat outsider care minte cu naturalețea cu care respiră.

Problema morală fundamentală e trădarea cetățenilor de către sistemul actual de putere. Cât timp rămân în funcții actorii vizibili Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu, minciuna se perpetuează. Societatea nu poate trece prin procesul normal de purificare, prin catharsis. Tensiunea crește, se acumulează, și va răbufni în moduri pe care doar le putem intui.

• Iată o scurtă listă a minciunilor care au căscat o prăpastie de neacoperit între elita politică de la putere și cetățeni.

Minciuna cu voturile PSD pentru George Simion. G4Media.ro și alte redacții au avertizat înainte de prezidențiale că există un plan al PSD de direcționare a unor voturi către George Simion pentru a-l propulsa pe acesta în turul 2, alături de Marcel Ciolacu. A recunoscut-o public Gigi Becali (candidat AUR și un soi de mentor al lui Simion), au vorbit public și lideri PNL. PSD-iștii s-au jurat că nu e real. La câteva zile după anul nou însă, Alfred Simonis a admis în premieră, chiar într-o discuție cu Marcel Ciolacu, că liderii PSD au trimis voturi la candidatul AUR: ”Îți amintești când tu spuneai la partid să nu îi dea nimeni voturi lui Simion pentru că nu suntem siguri că intrăm în turul 2? Să știi că toți i-am dat”.

Reacția lui Ciolacu? Nu a negat informația, ci a spus doar că ”îmi pare rău că în acea zi am plecat să mă văd cu fiul meu și nu am insistat și nu am stat acolo ca să nu se întâmple acest lucru”.

În mod normal, o astfel de mărturisire publică ar trebui să ducă măcar la o clarificare în interiorul PSD: cine a luat decizia să mute voturi, cine și cum a pus-o în practică, cum e posibil să vedem un astfel de malpraxis cu votul oamenilor? De asemenea, poate că instituțiile statului ar trebui să pună și ele întrebări, nu cumva a fost o fraudare a votului? Ce a vrut să spună Alfred Simonis? A fost o glumă sau, dimpotrivă, a arătat cu degetul către liderii PSD care au decis să mute voturi după bunul plac? Nu vedem nimic din toate astea. Minciuna lui Ciolacu trece fără consecințe politice.

Hopa-mitică Crin Antonescu. La final de decembrie, liderii coaliției guvernamentale PSD-PNL-UDMR l-au anunțat pe Crin Antonescu drept candidat comun la prezidențiale. Un nume care a stârnit furia unei părți semnificative a electoratului, pentru că vorbim de co-autorul puciului din 2012. E halucinant să-l prezinți drept salvatorul României europene pe omul care în 2012 vorbea de ”colonie” și cataloga sprijinul UE pentru statul de drept drept ”intervenție abuzivă”. Tot o minciună e și asta. Una prin omisiune.

A urmat un moment suprarealist: Antonescu a anunțat sâmbătă seara într-o emisiune televizată că se suspendă din calitatea de candidat, bâiguind niște scuze necredibile despre lipsa susținerii formale în cele trei partide, de parcă nu ar exista un document public semnat de șefii coaliției. Nimeni nu poate crede cu adevărat argumentele lui Crin Antonescu, toată lumea se întreabă care e adevărul.

Minciuna legată de starea economiei. Guvernul Ciolacu a creat în 2024 un dezmăț bugetar fără precedent, cu un singur scop: alegerile prezidențiale. Toată lumea cu minime cunoștințe economice a avertizat că ritmul cheltuielilor bugetare e nesustenabil și că va fi nevoie de măsuri dure de austeritate în 2025.

Marcel Ciolacu a respins violent acuzațiile, ba chiar a ajuns la comportamente de grădiniță, promițând că-și va tatua promisiunea de a nu crește TVA. Minciuna a durat până pe 30 decembrie, când același premier Marcel Ciolacu a crescut taxe și impozite și a admis că ”noi avem deja un deficit ridicat în acest an deoarece cheltuielile au fost mai mari cu 69 de miliarde de lei, adică 3,92% din PIB față de ceea ce era prevăzut în buget”.

Presupusul amestec al Rusiei în campania lui Călin Georgescu. A fost unul dintre argumentele principale pentru anularea fără precedent a alegerilor prezidențiale. La exact o lună de la decizia CCR, autoritățile statului nu au prezentat public nici o dovadă în plus față de documentele desecretizate de la CSAT. Mai mult, una dintre piste s-a evaporat după ce o investigație Snoop.ro a arătat că există de fapt o legătură între PNL și campania lui Călin Georgescu.

Fiecare zi care trece fără a proba implicarea Rusiei în alegeri convinge tot mai mulți oameni că serviciile secrete au mințit, că CCR a luat o decizie pe baza unei minciuni pentru a împiedica turul 2 al alegerilor între doi candidați care nu aparțin puterii PSD-PNL. Pentru ca încrederea în alegeri să fie restaurată, e obligatoriu să vedem cât mai rapid dovezi credibile de la instituțiile statului.

Iohannis, minciunile primordiale despre justiție și PSD. Klaus Iohannis a câștigat al doilea mandat de președinte cu două teme principale: afară cu PSD de la guvernare și sprijin pentru justiție și statul de drept. S-au dovedit două minciuni crase. În 2021 a scos USR de la guvernare și a readus PSD în executiv, iar starea justiției e jalnică: magistrați antireformiști controlează Curtea Supremă și marile instanțe, parchetele evită marile dosare de corupție și evaziune, semnalul dat de Iohannis a fost de toleranță maximă pentru marii evazioniști.

Apropo de procurori, tot o minciună ne-a servit și Alex Florența, șeful Parchetului General, care a încercat să scape de responsabilitatea eșecului și a pretins că n-are legi ca să pedepsească discursul legionar, antisemit. Ba are suficiente legi, doar cheful de lucru i-a lipsit.

Adăugați la asta și zeci de minciuni mai mărunte, precum zborurile de lux private ale lui Marcel Ciolacu, ale șefului SIE Gabriel Vlase ori plagiatul ex-premierului Nicolae Ciucă.

Toate aceste minciuni au fost posibile și pentru că mare parte a presei mainstream a tăcut pe bani mulți pompați de partide și guvern. A dispărut câinele de pază al societății. Și știm din experiența Ungariei că lipsa unei societăți civile puternice le dă politicienilor senzația că pot face orice.

Rezultatul? O avalanșă de scorneli rostogolite constant de elita politică care au distrus încrederea unei părți semnificative a cetățenilor în politicieni.

Statul lui Iohannis, Ciolacu, Crin Antonescu și al serviciilor secrete e perceput drept un ”stat prădător”, sintagmă utilizată de politologul Mehrdad Vahabi. Un stat care își însușește bunurile publice și le redistribuie în propriile sale cercuri.

Rețeta perfectă pentru un dezastru la alegerile prezidențiale din primăvară.