Marina militară chineză are un nou comandant – amiralul Hu Zhongming / China lansează echivalentul flotei Franței la fiecare patru ani

Supraveghind cei 18.000 de kilometri de coastă chineză, amiralul Hu Zhongming va putea să-și imagineze silueta celor 340 de nave de război de care este acum responsabil. Acestea sunt cu aproximativ patruzeci mai multe decât cele ale marinei americane, care rămâne totuși cea mai mare flotă din lume în ceea ce privește tonajul, potrivit ultimelor cifre din raportul anual al Pentagonului privind forțele armate ale Chinei.

La 25 decembrie, în prezența lui Xi Jinping însuși, acest ofițer de submarine experimentat, până atunci viceamiral și fin cunoscător al Mării Chinei de Sud, unde se cristalizează tensiunile dintre flotele chineză și americană, a fost promovat la cel mai înalt rang în ierarhia navală și prezentat pentru prima dată ca „comandant al Marinei Armatei Populare a Chinei (PLAN)”, după cum a relatat agenția oficială de presă Xinhua, citată de Le Figaro.

O tranziție „ordonată și așteptată”

În mod semnificativ, predecesorul său, amiralul Dong Jun, a fost, de asemenea, prezent. „Acest lucru sugerează că această tranziție a fost ordonată și așteptată”, comentează Christopher Sharman, căpitan în retragere al marinei americane, și Andrew S. Erickson, profesor la Naval War College, într-o notă a Institutului de Studii Maritime din China. Cei doi cercetători se referă la o serie de schimbări în organigrama militară chineză care au avut loc în ultimele luni într-o totală opacitate, semne ale unor seisme pe cât de discrete pe atât de puternice în cadrul aparatului de conducere comunist. În octombrie, ministrul Apărării, care dispăruse de câteva săptămâni de pe ecranul radarului, a fost demis brusc – împreună cu alți membri ai guvernului chinez – fără a fi înlocuit public pentru moment. În august, spre surprinderea tuturor, Beijingul demisese deja doi generali, comandantul forței de rachete a Armatei Populare și adjunctul său, poziții-cheie în sistemul nuclear al țării.

Prin urmare, amiralul Hu Zhongming se poate bucura de o tranziție mai pașnică, cel puțin la suprafață. Dar sarcina care îl așteaptă nu va fi una ușoară. Marinarul se află în fruntea unei flote care se extinde într-un ritm pe care nicio altă țară din lume nu îl poate egala. „Marina chineză lansează echivalentul flotei naționale franceze la fiecare patru ani”, îi plăcea să reamintească cu regularitate fostul șef de stat major al Marinei franceze (2020-2023), amiralul Pierre Vandier, în prezent general de divizie al forțelor armate franceze. În ultimii cinci ani, în cadrul PLAN au fost puse în funcțiune 30 de corvete, 2 fregate, 24 de distrugătoare, 3 nave amfibii mari, 3 portavioane și 1 portavion… Iar ritmul progresului continuă: în 2024, pe lângă un al patrulea portavion pentru elicoptere, Beijingul va inaugura Fujian, primul său portavion „adevărat”, o navă echipată cu catapulte electromagnetice, o tehnologie pe care doar americanii au reușit să o stăpânească – și de puțin timp.

Paritatea dintre China și Statele Unite în domeniul naval, care ar fi părut improbabilă chiar și la începutul anilor 2000, este acum o posibilitate pentru anii următori, cel puțin în ceea ce privește componenta de suprafață a celor două flote adverse. În ceea ce privește submarinele, dominația americană este încă puternică, chiar dacă China a dat dovadă de o anumită ambiție, deși mai recentă decât în cazul celorlalte programe pe care le-a urmărit cu vigoare în ultimii douăzeci de ani. În acest sens, poate că nu este nesemnificativ faptul că un ofițer de submarine preia astăzi conducerea PLAN. „El este bine poziționat pentru a prioritiza și a răspunde slăbiciunilor marinei chineze în războiul submarin”, scriu Christopher Sharman și Andrew S. Erickson.

Cu siguranță, China și-a extins foarte mult flota de submarine de atac cu propulsie convențională – cu aproximativ douăzeci de submarine de tip 039 A/B/C puse în funcțiune începând din 2005 – dar acestea sunt concepute în principal pentru apărarea de coastă, în ceea ce chinezii numesc „primul inel de insule” (Japonia, Taiwan, Malaezia) care înconjoară Mările Chinei de Sud și de Est. Pentru a merge mai departe, în Marea Filipinelor și, mai ales, în Oceanul Indian și Pacific, Beijingul trebuie să se bazeze pe o flotă de submarine cu propulsie nucleară încă modestă până în prezent (șase submarine balistice cu propulsie nucleară de tip 094 pentru descurajare și nouă submarine de atac, dintre care șase Type 093 relativ moderne). Din punct de vedere calitativ, acestea nu pot concura cu submarinele americane Virginia sau chiar cu navele mai vechi ale marinei americane.

„Experiența spațiilor disputate”

Pentru Beijing, accesul la apele adânci ale oceanului, unde discreția este mai la îndemână, reprezintă o provocare, deoarece bazele submarinelor nucleare chineze sunt situate pe insula Hainan din Marea Chinei de Sud. Securizarea acestei zone este o prioritate pentru China. Experiența amiralului Hu în acest domeniu este neprețuită. „El a comandat unități” în această zonă, explică Institutul de studii maritime din China. În special, noul șef al PLAN a comandat baza de submarine nr. 2, care include nave nucleare. „El are experiența spațiilor disputate”, observă cei doi cercetători, care adaugă că acesta ar putea încuraja dezvoltarea unei marine „mai agresive în activitățile din zona gri [sub pragul unui conflict deschis] sau chiar în contextul unui viitor conflict”.

Dincolo de confruntarea din Marea Chinei de Sud, toți ochii sunt ațintiți asupra insulei Taiwan, asupra căreia Beijingul dorește cu disperare să recapete controlul, fie prin negociere, fie prin forță. Într-un astfel de caz, dimensiunea navală a unui astfel de conflict ar fi predominantă, pe de o parte pentru a descuraja Statele Unite să intervină, iar pe de altă parte pentru a realiza invazia efectivă a insulei, care ar necesita resurse amfibii considerabile pentru a traversa strâmtoarea Taiwan.

Amiralul Hu s-a alăturat Marinei chineze în 1979 și a ocupat funcția de comandant al Flotei de Nord (una dintre cele trei flote chineze) și de șef al Statului Major al comandantului PLAN. În 2002, la bordul unui distrugător, a luat parte la o misiune de patru luni în jurul lumii, prima „circumnavigație” din istoria marinei chineze. Această experiență vastă se potrivește perfect cu ambiția lui Xi Jinping de a face din flota chineză o „marină globală” până în 2049, la centenarul Republicii Populare Chineze.