Mario Vargas Llosa anunță că se apropie de finalul carierei literare

Cel mai cunoscut scriitor în viaţă din Peru, Mario Vargas Llosa, laureat al premiului Nobel, a anunţat că cele şapte decenii de carieră literară se apropie de sfârşit, scrie The Guardian, preluat de News.ro.

Într-un post-scriptum la noua carte, „Le dedico mi silencio” (I Give You My Silence), romancierul în vârstă de 87 de ani scrie: „Cred că am terminat această carte. Acum aş vrea să scriu un eseu despre Jean-Paul Sartre, care mi-a fost profesor în tinereţe. Va fi ultimul lucru pe care îl voi scrie”.

„Le dedico mi silencio” a fost descrisă ca o scrisoare de dragoste către Peru şi către muzica criolla, amestecul distinctiv al ţării de valsuri europene cu influenţe afro-peruviene şi andine.

În interviurile acordate joi presei spaniole, scriitorul a declarat că, deşi simte că nu mai are suficient timp la dispoziţie pentru a livra un al 21-lea roman, speră să continue să scrie şi este hotărât să îşi termine eseul despre Sartre.

„Am 87 de ani şi, deşi sunt un optimist, nu cred că voi trăi suficient de mult pentru a lucra la un nou roman, mai ales că îmi ia trei sau patru ani să scriu unul”, a declarat el pentru La Vanguardia. „Dar nu voi înceta niciodată să lucrez şi sper că voi avea puterea de a continua până la sfârşit”.

Vargas Llosa, care locuieşte la Madrid şi are dublă cetăţenie peruană şi spaniolă, este ultimul supravieţuitor al fenomenului literar latino-american cunoscut sub numele de el boom, explozia culturală din anii 1960 şi 1970 care a făcut cunoscute în lume scrierile lui Gabriel García Márquez, Carlos Fuentes, Julio Cortázar şi mulţi alţii.

De la publicarea în 1963 a primei sale cărţi, „La ciudad y los perros” – în care a folosit brutala academie militară din Lima, pe care o urmase la începutul anilor 1950, ca microcosmos al unui Peru afectat de diviziuni rasiale, socio-economice şi geografice – Vargas Llosa a făcut o cronică a uzurilor şi abuzurilor puterii, fie ea politică, militară, rasială, economică, socială sau sexuală.

Vargas Llosa a mai spus că, deşi interesul „bârfelor” pentru lucrurile sale private – nu în ultimul rând pentru relaţia sa recentă de şapte ani cu mondenul Isabel Preysler – a pătruns în viaţa sa, nu a fost „deranjat sau jignit de acest lucru”.

„Lucrul important pentru mine vor fi întotdeauna romanele şi eseurile, cultura şi ideile liberale pe care mi-am petrecut ani de zile apărându-le”, a declarat el unui grup de jurnalişti. „Oamenii care au clare aceste priorităţi nu acordă atenţie prostiilor pe care anumite elemente ale presei le scriu despre viaţa mea şi care sunt adesea inventate”.

Scriitorul, care a fost învins în 1990 de Alberto Fujimori în tentativa sa de a deveni preşedinte al Peru, a rămas deschis în ceea ce priveşte politica.

În urmă cu doi ani, el a susţinut-o cu reticenţă pe Keiko Fujimori – fiica fostului său adversar căzut în dizgraţie, autoritar şi în prezent încarcerat – în efortul eşuat al acesteia de a deveni următorul preşedinte al Peru, spunând că ea era „răul cel mai mic” în comparaţie cu rivalul său, liderul sindical şi profesorul Pedro Castillo, de extremă stânga, dar conservator din punct de vedere social.

În perioada premergătoare alegerilor generale din Brazilia de anul trecut, el şi-a exprimat preferinţa pentru Jair Bolsonaro în detrimentul lui Luiz Inácio Lula da Silva.

„Cazul Bolsonaro este unul foarte dificil”, a spus el. „Păcăleala lui Bolsonaro este foarte greu de acceptat pentru un liberal. Dar acum, între Bolsonaro şi Lula, bineînţeles că îl prefer pe Bolsonaro. Chiar şi cu prostiile lui Bolsonaro, el nu este Lula”.

Acordându-i lui Vargas Llosa premiul Nobel pentru literatură în 2010, comitetul a declarat că l-a ales pe scriitor „pentru cartografierea structurilor de putere şi pentru imaginile sale tranşante despre rezistenţa, revolta şi înfrângerea individului”.