Mărirea lui Ciolacu / Ce vrea liderul PSD?

Odată cu primirea aranjată de Benjamin Netanyahu la Ierusalim, liderul PSD, Marcel Ciolacu, devine primul lider politic (șef de stat sau de guvern) care ajunge în Israel după atacurile Hamas. Președintele american, Joe Biden, este în drum spre. Nu este deloc puțin lucru pentru o țară cu o diplomatie modestă precum România, dar care a avut pe vremea lui Ceaușescu ambiția de a juca rolul de mediator între palestinieni și israelieni. Acest rol îl joacă subteran mai degrabă instituțiile de forță, serviciile secrete, mai puțin diplomatia.

N-ar fi exclus ca și vizita lui Marcel Ciolacu, o lovitură de imagine în plan extern, să fie rezultatul acestui avantaj competitiv pe care îl are România în comparație cu alte țări occidentale. Și după 90, Bucureștiul a păstrat relații bune atât cu autoritatea palestiniană, cât și cu Israelul. De câte ori un șef de stat român a vizitat Tel Aviv-ul sau Ierusalimul și-a pus pe agendă în paralel și întâlniri la Ramallah fără să supere niciuna dintre cele două tabere aflate pe picior de război.

Care a fost cu adevărat rolul vizitei lui Marcel Ciolacu, însoțit la Ierusalim de ministrul apărării și de cel de externe, nu vom afla poate prea curând. Însă această vizită, pe lângă importanța ei în lumea diplomației, indică și ambiții politice majore din partea unui politician care a crescut mult.

Dintr-un modest lider PSD venit din provincie, de la Buzău, cu un CV destul de sărac și o educație pe măsură, Ciolacu a ajuns unul dintre cei mai puternici și abili lideri pe care i-a avut Partidul Social Democrat. Să nu uităm că nu mai departe de acum patru-cinci ani, Ciolacu era marginal în PSD, într-un soi de dizidență internă discretă împotriva lui Liviu Dragnea, alături de care s-a aflat totuși în aceeași barcă, la propriu, pe lacul Belina, în calitate de vâslaș.

În primăvara lui 2017, Dragnea posta pe Facebook următorul mesaj: ‘În acest sfârșit de săptămână, l-am învățat pe Sorin să pescuiască. Marea ruptură între Parlament și Guvern a avut loc: eu am prins 17 știuci și el 9. Eu cred că e foarte bine pentru un începător care nu pusese niciodată mâna pe o lansetă! La vâsle, un ecologist: Marcel Ciolacu.’

Trei ani mai târziu, în primăvara lui 2020, Ciolacu avea să ajungă președintele PSD după ce Dragnea a fost condamnat în dosarul angajărilor fictive, iar Viorica Dăncilă a pierdut alegerile prezidențiale. De atunci, liderul PSD a evoluat enorm ca om politic. Azi, în calitate de premier, a ajuns să domine spațiul mediatic bine consiliat atât de colaboratorii săi mai tineri, cât și de o companie americană de consultanță.

De când a fost instalat premier, Ciolacu este într-o continuă campanie, la turație maximă, de parcă alegerile parlamentare și cele prezidențiale vor avea loc săptămâna viitoare. În ultimele săptămâni, premierul comite toate gesturile specifice unui viitor candidat la prezidențiale, cu toate că oficial neagă că ar fi interesat de Cotroceni. E suficient să aruncați o privire pe pagina lui de Facebook, imaginile spun totul: vizite în piețe, băi de mulțime, cumpărături în supermarket, mâncător de pufuleți, de hamburgeri etc.

De ce investește atât de mult Marcel Ciolacu în propria imagine? Pentru că anul viitor vor avea loc patru șiruri de alegeri, pentru că are avantajul vizibilității oferite de funcția de premier și pentru că adversarii săi politici îi lasă spații libere astfel încât ocupă tot terenul. Asta vor răspunde consilierii săi. Numai că nu am cunoscut nici un politician care, odată ajuns într-o poziție importantă, cum este cea de premier, să nu-și dorească dorească toată puterea, mai ales dacă ea se arată atât de ușor de luat.

Cu vizita în Israel premierul intră din nou pe terenul președintelui Klaus Iohannis, politica externă, semnalizând în acest fel că este capabil să reprezinte, la o adică, România în afara țării în calitate de șef de guvern sau, de ce nu, de stat. Așa a făcut-o și pe tema Schengen, când a anunțat că e gata să dea Austria în judecată – poziție complet diferită de cea a pacifistului Iohannis.

Totuși, apetitul său pentru politică externă se lovește de o mică problemă pe care nu o va mai putea ascunde la nesfârșit: nu vorbește nici o limbă străină.

În acest moment, tot sistemul de putere din România pare încolonat în spatele lui Marcel Ciolacu și lucrează pentru el. Acum, lasă impresia de atotputernic, capabil să treacă peste scandaluri răsunătoare cu protagoniști PSD (explozia de la Crevedia, arestarea liderului CJ Vaslui, Dumitru Buzatu și a primarului PSD din Mioveni acuzați de corupție) fără costuri electorale majore.

Cumpărată în mare parte cu milioane de euro lunar din banii primiți de partid drept subvenție de la buget, protecția mediatică de care beneficiază îl ajută să guverneze fără mari dureri de cap.

Numai că Marcel Ciolacu vinde o imagine în mare măsură trucată. PSD-ul său, chiar dacă nu se vede la fel de rău ca înainte, este tot PSD, cu aceiași baroni locali veșnic flămânzi, politicieni versați în rele, organizați în vaste rețele de corupție.

S-au schimbat câțiva lideri la vârf, s-au cumințit puțin în Parlament pe tema justiției, dar partidul e cam același ca pe vremea lui Dragnea. În materie de corupție, populism, etatism și reflexe anti-reformiste încă nu-i întrece nimeni. Concurează intens doar cu AUR, pe care-l potențează în mod deliberat pentru a se prezenta în oglindă drept varianta frecventabilă.

Totuși, ca premier încă n-a trecut iarna și nu știm cum va ieși ca politician după alte câteva luni de guvernare complicată. Criza deficitului bugetar nu e rezolvată, ci doar amânată, iar cheltuielile în anul electoral 2024 vor crește, la presiunea baronilor. Apoi, România s-a dovedit a fi mereu țara lebedelor negre.

Marcel Ciolacu pare acum cel mai bun dintr-o garnitură de politicieni mediocri sau foarte slabi. Vulnerabilitățile sale par mai degrabă nu atât la el, cât la câteva persoane din cercul intim.

Dacă nu va încerca să sară mult peste umbra sa, ar putea rămâne un lider politic important în istoria PSD. Îl va împinge pe Nicolae Ciucă să candideze la președinție, cu sprijinul PSD și se va mulțumi cu funcția de premier după 2024? Va ataca alegerile parlamentare și pe cele prezidențiale în tandem cu liberalii? Mai ia în calcul varianta candidaturii la primăria Capitalei? Posibil să nu se fi decis, să investească în mai multe variante și să hotărască mai încolo, în funcție de evoluțiile politice.

În tot cazul, este încă prea tânăr ca politician să-și imagineze ieșirea la pensie după 2024.

Nu este foarte clar ce-și dorește acum liderul PSD, deși tot comportamentul său arată că se pregătește intens pentru o candidatură. Dacă nu acum, când toate astrele par aliniate, atunci când?