Marko Attila, fostul deputat UDMR care s-a întors în România după ce a fost achitat: Am plecat în Ungaria nu pentru că eram vinovat, ci de teama injustiţiei

Fostul deputat UDMR şi secretar de stat pentru minorităţi Marko Attila, care s-a reîntors recent în ţară după ce a fost achitat de instanţă în dosarul retrocedărilor ANRP, a declarat luni că a plecat în Ungaria în urmă cu aproape opt ani şi jumătate nu pentru că era vinovat, ci de teama „injustiţiei”, relatează Agerpres.

Acesta a afirmat, în cadrul unei conferinţe de presă, că în trei dintre cele cinci dosare în care a fost inculpat de DNA a fost achitat, iar alte două au fost clasate.

„Opt ani şi jumătate sunt ceva ani pierduţi, pe care, bineînţeles, nimeni nu-i va plăti niciodată, dar nici nu ţin să îmi plătească cineva anii ăştia, pentru că n-are rost să mă mai cert cu nimeni. Au fost în total cinci cazuri, cinci cauze din dosare celebre de restituiri, de despăgubiri de ANRP, celebrele cazuri Bica, de exemplu, dacă vă aduceţi aminte sau cazul Horia Georgescu. Foarte important este, însă, faptul că am fost achitat în toate aceste cazuri şi achitat nu pentru că nu aş fi comis vreo faptă penală, ci pentru că nu a existat fapta în sine”, a declarat Marko Attila.

Acesta a mai spus că, din fericire, în România mai sunt judecători „care decid după lege”, dar în multe cazuri dreptatea ţine de „noroc şi de judecător”.

„Din păcate, eu încă simt că justiţia în România depinde foarte mult de noroc şi de persoana judecătorului. Din păcate, aşa este. Şi, din păcate, până ce instanţele nu vor rămâne doar la lege, vor exista asemenea cazuri în care oamenii trebuie să plece. Nu de frica unei fapte pe care eventual a comis-o, ci de frica injustiţiei. De ce am plecat? Pentru că într-o democraţie şi un stat de drept nimeni nu are voie să facă o secundă de puşcărie pentru ceva ce nu a făcut. Eu aş fi stat vreo trei-patru luni în arest preventiv, pentru că asta a fost de fapt. N-am avut eu condamnări definitive deloc, dimpotrivă, am avut achitări definitive pe linie, dar în perioada aia nefastă a justiţiei aş fi făcut trei-patru luni de arest preventiv, cum au făcut şi alţi colegi de-ai mei pe vremea aceea. Ei au şi primit despăgubiri serioase de la stat pentru lunile de puşcărie făcute degeaba”, a mai spus Marko Attila.

Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, care este şi liderul organizaţiei judeţene a UDMR, a declarat, în cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, că Marko Attila a „plătit crunt pentru jocurile de culise ale statului duplicitar”.

„De la bun început nu numai că am spus, am şi crezut că Marko Attila este nevinovat. O să îl integrăm (pe Marko Attila, n.red.) şi fizic în activitatea noastră de aici din Transilvania, asta însemnând şi UDMR Covasna şi, probabil, şi în ceea ce înseamnă UDMR, centrul nostru de la Cluj, deci la nivel naţional”, a declarat Tamas Sandor.

Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, a catalogat reîntâlnirea cu Marko Attila ca fiind un „moment istoric” şi a evidenţiat că acesta nu a fugit din ţară pentru a scăpa de o condamnare la închisoare.

„Noi am spus din primul moment că Marko Attila este nevinovat şi ştiam că va veni momentul când şi alţii vor spune acest lucru, dar nu am crezut că va trebui să aşteptăm 8 ani şi jumătate de la momentul plecării lui din ţară sau, dacă vreţi, 15 ani de la momentul când a început toată nebunia asta. Aşa că e un moment important şi un moment fericit pentru noi, că este aici cu noi şi construim viitorul împreună”, a declarat primarul Antal Arpad.

Marko Attila, fost membru al comisiei Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP), a fost condamnat în anul 2014, împreună cu ceilalţi membri ai comisiei, la trei ani de închisoare cu suspendare în dosarul în care s-a hotărât restituirea Colegiului Szekely Miko din Sfântu Gheorghe.

Ulterior, acesta a plecat în Ungaria după ce a fost pus sub acuzare de DNA, în baza principiului răspunderii colective, în alte cinci dosare de restituire şi despăgubiri.

Joia trecută, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-a achitat, printr-o sentinţă definitivă, în ultimul dosar, în care fusese condamnat în primă instanţă de Curtea de Apel Bucureşti la o pedeapsă cumulativă de cinci ani de închisoare cu executare pentru abuz în serviciu.