Marocul şi Algeria, doi ”frați inamici” în pragul crizei de nervi

Analiză a publicației COURRIER INTERNATIONAL, preluată de Rador:

Cei doi vecini din Africa de Nord au dispute în jurul Saharei Occidentale. Un teritoriu pe care Marocul doreşte să-l păstreze în întregime, acordându-i o autonomie, în vreme ce Algeria susţine mişcarea idependentistă din Sahara Occidentală.

Dacă asculţi autorităţile alegeriene şi marocane, fiecare are toate motivele să-l acuze pe celălalt de ce e mai rău. Pe 24 august 2021, cele două ţări care au aproape 1.600 de kilometri de graniţă comună, au rupt până la urmă orice relaţie diplomatică. Şi Algeria a oprit furnizarea de gaz vecinului său.

Statutul Saharei Occidentale în centrul crizei

Motivul principal al acestei dispute este statutul Saharei Occidentale. Acest imens teritoriu deşertic este revendicat de Maroc de la independenţa sa, în 1956 (era protectorat francez), dar şi de mişcarea sahariană Frontul Polisario, susţinut de Algeria, care cere independenţa.

Deoarece deşertul ascunde bogăţii imense. Potrivit site-ului Sahara Online, Sahara Occidentală, ultima colonie spaniolă din Africa, are zăcăminte de fosfat şi diverse minereuri, printre care fier.

O decolonizare neterminată

În 1974, Spania începe un proces de decolonizare şi propune un referendum de autodeterminare sub egida Naţiunilor Unite: locuitorii Saharei Occidentale trebuie să decidă dacă vor să devină independenţi sau marocani.

Dar regele Marocului, Hassan II, lansează pe 6 noiembrie 1975 „marşul verde”, care mobilizează 350.000 de voluntari civili. Spania semnează câteva zile mai târziu, pe 14, acordurile de la Madrid, care prevăd împărţirea teritoriului Saharei Occidentale între Maroc şi Mauritania.

Un an mai târziu, Frontul Polisario anunţă crearea Republicii Arabe Sahariene Democratice (RASD), care va deveni în 1982 membră a Uniunii Africane, o organizaţie care cuprinde cvasi-totalitatea ţărilor de pe continent. Or, potrivit dreptului internaţional şi ONU, Sahara rămâne un teritoriu „neautonom” şi nu va putea deveni suveran decât după ţinerea unui referendum.

Spania îşi schimbă poziţia

În decembrie 2020, aminteşte site-ul săptămânalului marocan „Tel Quel”, Donald Trump anunţa pe Twitter „recunoaşterea” de către Statele Unite a „suveranităţii” Marocului asupra Saharei.

În martie în acest an, Madridul decidea, într-o bruscă schimbare faţă de poziţia sa obişnuită (sprijin pentru un referendum), să aprobe proiectul marocan de autonomie a teritoriului saharian, în interiorul regatului. De îndată, Algeria decidea „să procedeze la suspendarea ‘imediată’ a unui tratat de prietenie” care o lega de Madrid, calificând în acelaşi timp acest reviriment drept „inacceptabil”, notează cotidianul algerian „L’Expression”.

O fractură durabilă?

Africa de Nord nu scapă de liniile de fractură mondiale accentuate de războiul din Ucraina. În iunie, manevre militare în regiunea marocană Agadîr a asociat diferite ţări, printre care Marocul, Statele Unite şi, pentru prima dată, Israelul. Algeria şi tradiţionalul său aliat rus urmează să facă manevre militare împreună în toamnă, relatează instituții de presă algeriene şi ruseşti. (Traducere Rador: Gabriela Sîrbu)