Martin, polițistul din Munchen care a stârnit valuri de simpatie în rândul alegătorilor: Am izbucnit în plâns la final pentru că le promisesem compatrioților mei că vor ajunge să voteze și o vor face toți

Martin, polițistul cu origini românești care a fost surprins lăcrimând la Munchen, după ce românii care au stat ore în șir la coadă au fost anunțați că nu mai pot vota, a relatat pentru Pressone că întreaga situație l-a afectat.

”Am izbucnit în plâns la final pentru că le promisesem compatrioților mei că vor ajunge să voteze și o vor face toți. Le văzusem speranța, bucuria și eram încântat că noi, poliția müncheneză, puteam da o mână de ajutor. Când a trebuit să le spun că votarea a fost oprită și că nu mai pot vota m-a emoționat tristețea lor, reacția lor”, a explicat polițistul pentru Pressone.

La Munchen s-au înregistrat cele mai mari cozi din Germania, unde trăiește o comunitate de peste 700 de mii de români. Pressone scrie că polițistul s-a născut în orașul de sub Tâmpa, într-o familie de sași, Martin a venit la doi ani în Germania. Familia lui a emigrat după Revoluție, pentru că tatăl și-a dorit „mai multă democrație și mai puțină corupție”.

Fragment din declarația lui Martin pentru Pressone.ro

”Sunt în poliție din 2007. Nu mi-am închipuit niciodată că voi face altceva. Am simțit mereu nevoia să ajut oamenii și am detestat nedreptatea. După câțiva ani de experiență, am intrat în Forțele Speciale Bavareze.

Din această postură am ajuns duminică la consulatul din München alături de colegii mei. Însă doar eu aveam tabloul complet. De ce? La alegerile din 2014 așteptasem, în aceleași condiții, alături de soția mea, mai mult de 8 ore. Ea nu a mai apucat să voteze pentru că a trebuit să plece la muncă. Duminică, când mi-am dat seama că scenariul se repetă, am simțit frustrare, furie.

Știam că mulți oameni nu vor mai apuca să voteze. Eram frustrat și nervos că nu se schimbase nimic de la ultimele alegeri. Colegii m-au întrebat ce se întâmplă în România și de ce e atât de greu pentru oameni să-și poate exercita niște drepturi elementare. Le-am explicat în mare despre ce e vorba, iar multora nu le-a venit să creadă că așa ceva e posibil într-un stat democratic.

Aveam misiunea să apărăm consulatul, dar în același timp am știut că era ceva în neregulă cu modul în care autoritățile române au organizat alegerile. Neutralitatea ne-a obligat să încercăm să facem dreptate ambelor părți.

Toată situația creată m-a afectat. Am izbucnit în plâns la final pentru că le promisesem compatrioților mei că vor ajunge să voteze și o vor face toți. Le văzusem speranța, bucuria și eram încântat că noi, poliția müncheneză, puteam da o mână de ajutor. Când a trebuit să le spun că votarea a fost oprită și că nu mai pot vota m-a emoționat tristețea lor, reacția lor.

Am fost dezamăgit și trist, dar asta e de multe ori parte din job-ul meu. Apoi, oamenii aceia și-au exprimat recunoștința și aprecierea, chiar dacă erau furioși și triști. Mi-a mers direct la inimă, deși nu cred că meritam valul acesta de simpatie. Ca membru al unei unități speciale de poliție ajungi foarte rar în situația când cineva îți mulțumește. Apari de obicei în momente dificile, dramatice, explozive, unde nu vei putea mulțumi pe toată lumea.”

Citește integral pe Pressone.ro