Mărturii din casa singurătăţii: Avea inima îngheţată, dar nu de la frig. Voia doar să mai deschidă cuiva uşa, să audă o voce, să vadă un chip

În urmă cu o săptămână o vârstnică din Constanţa a sunat la numărul unic de urgenţă.

-Sunt singură şi mi-e frig. Am să mor de frig, a  spus în telefon.

Pusă în încurcătură, dispecera a direcţionat apelul către Poliţia Locală Constanţa, iar un echipaj s-a deplasat imediat la adresa indicată. Pe poliţişti i-a întâmpinat o femeie de 83 de ani fără nici o rudă rămasă în viaţă. Cazul a ajuns pe facebook, după ce Gabriel Enache, un fost jandarm, iar acum şef de serviciu la Poliţia Locală responsabilă de cartierul Henri Coandă din Constanţa -cunoscut drept cartierul săracilor – a scris câteva rânduri despre apelul la care s-a prezentat.

Gabriel Enache e obişnuit cu actele de caritate şi e implicat în mai multe cauze umanitare la malul mării. E un om al locului cunoscut de cei mai săraci dintre săraci. El spune, pentru G4Media, însă, că  singurătatea femeii l-a marcat. Imediat, bărbatul a pornit  un joc umanitar unde şi-a atras mai mulţi colegi şi alţi „oameni de bine”, pregătiţi să ajute, fiecare, atât cât poate.

„Am văzut multe în viaţă, fel şi fel de cazuri, dar ăsta m-a rupt, vă spun. Noi am primit apelul direcţionat de la Poliţia Naţională, pentru că de cazurile sociale se ocupă, în mod obişnuit, primăria. Nu ştiam exact ce e. Ne-am dus acolo şi am văzut, cu groază, că doamna nu avea pe nimeni.  Tremura de frig, dar inima îi era îngheţată nu de la temperatura scăzută, ci de la singurătate”, explică Gabriel.

„Am discutat cu colegii şi am zis să punem mână de la mână să ajutăm cumva. Doamna are un calorifer electric, dar îl pornea foarte rar fiindcă nu îşi permite din pensie să achite facturile la electricitate. I-am cumpărat o butelie, am încercat să încălzim puţin casa, fiindcă tremura, iar a doua zi ne-am întors din nou la dânsa, iar atunci a început să plângă, că nu se gândea că mai merge cineva. I-am mai luat ceva de mâncare. Şi am vorbit cu colegii şi-am zis să achităm noi toate facturile la utilităţi, pe care le are, măcar până în vară. Încercăm să ajutăm cum putem şi am cooptat şi alte persoane mai potente financiar, care vor să-i asigure mâncare caldă în fiecare zi. Apoi mai sunt două doamne care s-au oferit să o ajute cu anumite treburi casnice, să îi mai spele nişte haine, să mai stea cu ea de vorbă”, adaugă poliţistul local.

Gabiel Enache spune că femeia ajunsese la disperare din cauza singurătăţii.

„Soţul său a murit înainte de 90, apoi şi-a pierdut fratele, apoi şi-a pierdut sora, iar ultimul a fost fiul. Singură, singură, singură. Şi de sărbători tot singură.  Ea voia mai mult ca orice să îi deschidă cuiva uşa, să audă o voce, să vadă un chip.  S-a tot scuzat că a dat acel apel, dar nu mai putea. De o săptămână am mers zilnic pe la dumneaei. E bucuroasă să vadă lume, să povestească, să vadă că nu e singură cum a tot fost. Iar asta contează atât de mult pentru ea. Suntem oameni, până la urmă, iar una dintre cele mai crunte boli e singurătatea, să ştiţi”, a mai spus Gabriel Enache.