Mărturii teribile ale unui soldat rus care a luptat în Ucraina: Nu văd dreptate în acest război / Ca niște sălbatici, am mâncat tot ce era acolo: ovăz, terci, gem, miere, cafea… Nu ne păsa de nimic, fusesem deja împinși la limită

Un soldat rus a acceptat să discute cu reporterii The Guardian despre războiul din Ucraina, devenind astfel una dintre rarele voci care se pronunță public împotriva războiului din Ucraina. „Nu văd dreptate în acest război. Nu văd adevărul aici”, a spus el.

Pavel Filatiev a fugit din Rusia la începutul acestei săptămâni, după ce a publicat un document de 141 de pagini care oferă o relatare zi de zi a perioadei în care a luptat ca parte a unei unități de parașutiști.

În cele din urmă a fost evacuat din conflict după ce a fost rănit și a contractat o infecție la ochi. El spune că, până atunci, a decis că trebuie să expună putregaiul din centrul invaziei.

„Stăteam sub focul artileriei lângă Nikolaev”, a spus el.

„În acel moment deja mă gândeam că suntem aici doar pentru a face prostii, la ce naiba avem nevoie de acest război? Și chiar am avut acest gând: „Doamne, dacă voi supraviețui, atunci voi face tot ce pot pentru a opri asta”.”

Fostul parașutist a înțeles că risca închisoarea, că va fi numit trădător și că va fi evitat de foștii săi camarazi de arme. Propria sa mamă îl îndemnase să fugă din Rusia cât mai putea.

„Nu văd dreptate în acest război. Nu văd adevărul aici”, a spus el la o masă dintr-o cafenea ascunsă în districtul financiar al Moscovei. Era prima dată când stătea față în față cu un jurnalist de când se întorsese din războiul din Ucraina.

„Nu mi-e teamă să lupt în război. Dar am nevoie să simt dreptate, să înțeleg că ceea ce fac este corect. Și cred că totul eșuează nu doar pentru că guvernul a furat totul, ci și pentru că noi, rușii, nu simțim că ceea ce facem este corect.”

În urmă cu două săptămâni, Filatiev a intrat pe pagina sa de socializare VKontakte și a publicat un document-bombă de 141 de pagini: o descriere zi de zi a modului în care unitatea sa de parașutiști a fost trimisă în Ucraina continentală din Crimeea, a intrat în Herson și a capturat portul maritim și s-a adăpostit sub focul artileriei grele timp de mai bine de o lună lângă Nikolaev – și apoi cum a fost în cele din urmă rănit și evacuat din conflict cu o infecție la ochi.

A petrecut 45 de zile scriindu-și memoriile din timpul conflictului, încălcând o omerta în baza căreia până și cuvântul război a fost interzis în public. „Pur și simplu nu mai pot să tac, chiar dacă știu că probabil nu voi schimba nimic și poate că am acționat prostește pentru a mă băga în atâtea probleme”, spune Filatiev, cu degetele tremurându-i din cauza stresului în timp ce își aprinde o altă țigară.

Cartea sa de memorii, ZOV, poartă numele marcajelor tactice pictate pe vehiculele armatei ruse, care au fost adoptate ca simbol pro-război în Rusia. Până în prezent, nu a existat o relatare mai detaliată și voluntară din partea unui soldat rus care a participat la invazia Ucrainei. Extrase au fost publicate în presa independentă din Rusia, în timp ce Filatiev a apărut prin intermediul unei înregistrări video pentru un interviu televizat la TV Rain.

„Este foarte important că cineva a devenit primul care a vorbit”, a declarat Vladimir Osechkin, șeful rețelei pentru drepturile omului Gulagu.net, care l-a ajutat pe Filatiev să părăsească Rusia la începutul acestei săptămâni. Acest lucru l-a făcut, de asemenea, pe Filatiev primul soldat cunoscut care a fugit din Rusia din cauza opoziției față de război. „Și se deschide o cutie a Pandorei”.

Filatiev, care a servit în regimentul 56 de asalt aerian al Gărzilor cu baza în Crimeea, a descris cum unitatea sa epuizată și slab echipată a luat cu asalt Ucraina continentală în spatele unei grindini de focuri de rachete la sfârșitul lunii februarie, fără prea multe elemente de logistică sau obiective concrete și fără să aibă nicio idee despre motivul pentru care avea loc războiul. „Mi-a luat săptămâni întregi să înțeleg că nu era niciun război pe teritoriul rusesc și că noi doar atacasem Ucraina”, a spus el.

La un moment dat, Filatiev descrie cum parașutiștii, elita armatei ruse, au capturat portul maritim din Herson și au început imediat să ia „calculatoare și orice bunuri de valoare pe care le-am putut găsi”. Apoi au răscolit bucătăriile pentru a găsi mâncare.

„Ca niște sălbatici, am mâncat tot ce era acolo: ovăz, terci, gem, miere, cafea... Nu ne păsa de nimic, fusesem deja împinși la limită. Cei mai mulți petrecuseră o lună în câmp, fără niciun fel de confort, fără un duș sau mâncare normală”.

„În ce stare sălbatică poți duce oamenii dacă nu te gândești deloc la faptul că au nevoie să doarmă, să mănânce și să se spele„, a scris el. „Tot ceea ce era în jur ne dădea un sentiment josnic; ca niște nenorociți, încercam doar să supraviețuim”.

Filatiev a tras adânc dintr-o țigară în timp ce relata povestea, uitându-se nervos în jur.

„Știu că va suna sălbatic pentru un cititor străin”, a spus el, descriind un coleg soldat care a furat un computer. „Dar [soldatul] știe că acesta valorează mai mult decât unul dintre salariile sale. Și oricum cine știe dacă va mai fi în viață mâine. Așa că îl ia. Nu încerc să justific ceea ce a făcut. Dar cred că este important să spunem de ce oamenii acționează astfel, pentru a înțelege cum să-i oprim… Ce va face o persoană în astfel de situații extreme”.

El a denunțat pe larg ceea ce a numit „degradarea” armatei, inclusiv utilizarea de truse și vehicule învechite care i-au lăsat pe soldații ruși expuși contraatacurilor ucrainene. Pușca pe care a primit-o înainte de război era ruginită și avea o curea ruptă, a spus el.

„Eram doar o țintă ideală”, a scris el, descriind călătoria spre Herson cu camioane UAZ învechite și neblindate care uneori stăteau pe loc timp de 20 de minute. „Nu era clar care era planul – ca întotdeauna, nimeni nu știa nimic”.

Filatiev descrie că unitatea sa, pe măsură ce războiul se prelungea, a fost blocată în tranșee timp de aproape o lună în apropiere de Nikolaev, sub tirul artileriei ucrainene. Acolo, un obuz i-a aruncat noroi în ochi, ceea ce a dus la o infecție care aproape l-a lăsat orb.

Pe măsură ce frustrările creșteau pe front, el a descris rapoartele despre soldații care se împușcau în mod deliberat pentru a scăpa de pe front și pentru a încasa 3 milioane de ruble (40.542 de lire sterline) drept compensație, precum și despre zvonurile despre acte de mutilare a soldaților capturați și a cadavrelor.

În interviu, el a declarat că nu a văzut personal actele de abuz efectuate în timpul războiului. Dar el a descris o cultură a furiei și a resentimentelor în armată care dărâmă fațada de sprijin total pentru război prezentată în propaganda rusă.

„Cei mai mulți oameni din armată sunt nemulțumiți de ceea ce se întâmplă acolo, sunt nemulțumiți de guvern și de comandanții lor, sunt nemulțumiți de Putin și de politica sa, sunt nemulțumiți de ministrul apărării, care nu a servit niciodată în armată”, a scris el.

De când a făcut public acest lucru, a spus el, întreaga sa unitate a întrerupt contactul cu el. Dar el credea că 20% dintre ei au susținut în mod categoric protestul său. Iar mulți alții, în conversații liniștite, îi vorbiseră despre un sentiment de respect reticent față de patriotismul ucrainenilor care luptă pentru a-și apăra propriul teritoriu. Sau se plânseseră de maltratarea de către Rusia a propriilor soldați.

„Nimeni nu tratează veteranii aici”, a spus el la un moment dat. În spitalele militare, el a descris întâlniri cu soldați nemulțumiți, inclusiv cu marinari răniți de pe crucișătorul Moskva, scufundat de rachete ucrainene în aprilie. Și, în ZOV, el a afirmat că „există mormane de morți, ale căror rude nu au primit despăgubiri”, coroborând rapoartele mass-media despre soldați răniți care așteaptă luni de zile pentru plăți.

Planul inițial al lui Filatiev era să își publice memoriile și să se predea imediat la poliție. Dar activistul Osechkin i-a spus să se mai gândească, îndemnându-l în același timp să fugă din țară în mod repetat. Până săptămâna aceasta, el a refuzat să facă acest lucru.

„Așa am plecat, merg în America, și cine sunt eu acolo? Ce ar trebui să fac?”, a spus el. „Dacă nici măcar nu este nevoie de mine în propria mea țară, atunci cine are nevoie de mine acolo?”.

Acesta a fost motivul pentru care, timp de două săptămâni, Filatiev a stat în fiecare noapte într-un hotel diferit și a trăit dintr-un rucsac negru greu pe care îl purta cu el, încercând să fie cu un pas înaintea poliției. Chiar și atunci, recunoaște el, nu ar fi trebuit să fie greu de găsit.

The Guardian nu a reușit să verifice independent toate detaliile poveștii lui Filatiev, dar acesta a furnizat documente și fotografii care arată că a fost parașutist în regimentul 56 aeropurtat staționat în Crimeea, că a fost spitalizat cu o rană la ochi suferită în timp ce „îndeplinea sarcini speciale în Ucraina” în aprilie și că a scris direct la Kremlin cu plângerile sale despre război înainte de a face public acest lucru.

Născut într-o familie de militari în orașul Volgodonsk din sudul țării, Filatiev, în vârstă de 34 de ani, și-a petrecut o mare parte din primii 20 de ani în armată. După ce a servit în Cecenia la sfârșitul anilor 2000, a petrecut aproape un deceniu ca dresor de cai, lucrând pentru compania rusă producătoare de carne Miratorg și pentru clienți bogați înainte de a se reînrola în 2021 din motive financiare, a declarat el.

Acum este un om schimbat. A rămas puternic și articulat, dar războiul și stresul și-au pus amprenta asupra lui. Obrajii lui cicatrizați sunt acoperiți de o barbă veche de două săptămâni. Încă nu vede bine cu ochiul drept. Și râde cu amărăciune de faptul că trebuie să se plângă de armata rusă unui jurnalist străin și că „vin să vorbesc cu tine precum cu un preot la o bere”.

„Se spune că eroismul unora este vina altora”, a spus el. „Suntem în secolul XXI, am început acest război idiot și, din nou, le cerem soldaților să facă fapte eroice, să se sacrifice”.

Mai presus de toate, se întreba de ce era încă liber. Auzise că unitatea sa se pregătea să-l acuze de dezertare, o acuzație care l-ar putea trimite în închisoare pentru mulți ani. Și totuși, nu s-a întâmplat nimic.

„Nu înțeleg de ce nu m-au prins încă”, spune el la întâlnirea într-o gară din Moscova. „Am spus mai mult decât oricine în ultimele șase luni. Poate că nu știu ce să facă cu mine.”

Este un mister pe care s-ar putea să nu-l rezolve niciodată. Filatiev a fugit din țară pe o rută nedeclarată undeva după sâmbătă seara, când s-a îndreptat spre un hostel unde să își petreacă noaptea. Două zile mai târziu, Osechkin a anunțat că Filatiev a reușit să fugă din Rusia „înainte de a fi arestat”. Încă nu este clar dacă acesta a fost sau nu acuzat oficial de vreo infracțiune în Rusia.

„De ce ar trebui să fug din țara mea doar pentru că am spus adevărul despre ceea ce acești ticăloși au transformat armata noastră”, a scris Filatiev într-un mesaj pe Telegram. „Sunt copleșit de emoții că a trebuit să-mi părăsesc țara”.

El rămâne unul dintre puținii soldați ruși care au vorbit în mod public despre război, deși după luni de zile de chinuri pentru a face acest lucru fără a-și încălca serviciul. „Oamenii mă întreabă de ce nu mi-am aruncat arma”, a spus el. „Ei bine, eu sunt împotriva acestui război, dar nu sunt general, nu sunt ministrul apărării, nu sunt Putin – nu știu cum să opresc asta. Nu aș fi schimbat nimic pentru a deveni un laș, să arunc arma și să-mi abandonez camarazii”.

Stând de-a lungul străzilor aglomerate ale Moscovei, probabil pentru ultima dată, el a spus că speră că totul se va sfârși după proteste populare ca în timpul războiului din Vietnam. Dar, deocamdată, a spus el, acest lucru părea departe.

„Sunt pur și simplu îngrozit de ceea ce se va întâmpla în continuare”, a spus el, imaginându-și Rusia luptând pentru o victorie totală, în ciuda costurilor teribile. „Ce vom plăti pentru asta? Cine va rămâne în țara noastră?”.