#MediciBuni – Dr. Sergiu Straticiuc, MedLife Iași: Displazia de șold este una dintre cele mai frecvente probleme musculoscheletale apărute la nou-născuți. Dacă nu este identificată la timp, poate duce la un handicap de mers, picioare inegale sau chiar deformări ale coloanei vertebrale”

În primele luni de viață, nou-născuții trec printr-o serie de investigații medicale de rutină, menite să asigure o dezvoltare sănătoasă și să depisteze eventualele probleme congenitale. Aceste controale sunt esențiale pentru identificarea timpurie a unor afecțiuni care, dacă nu sunt tratate corespunzător, pot afecta sănătatea pe termen lung. Printre investigațiile importante se numără testele de screening pentru auz, evaluările metabolice și monitorizarea dezvoltării musculoscheletale.

Un test crucial în acest context este ecografia de șold, folosită pentru a identifica displazia de dezvoltare a șoldului la bebeluși. Aceasta reprezintă o metodă sigură și neinvazivă, recomandată pentru depistarea timpurie a problemelor articulare, prevenind astfel complicații grave care pot afecta mersul și mobilitatea copilului în anii ce urmează. Detectarea precoce a displaziei de șold duce la un prognostic mai bun al copilului, fără a fi necesară intervenția chirugicală.

În plus, părinții trebuie să conștientizeze că în unele țări, precum Austria, ecografia de șold este obligatorie la bebeluși, această metodă de screening scoțând în evidență importanța depistării din timp a unor probleme ce țin de dezvoltarea articulației șoldului. Dacă nu este identificată sau tratată la timp, displazia (sau luxația) de șold va duce la un handicap de mers în copilărie. Ulterior, în viața de adult, persoana va avea un mers șchiopătat, „pe vârfuri”, va avea picioarele inegale, chiar deformări ale coloanei vertebrale.

Despre cât de importanți sunt medicii buni în diagnosticarea precisă a luxației congenitale de șold pe baza ecografiei, precum și rolul lor în comunicarea cu părinții, am discutat cu dr. Sergiu Straticiuc, medic primar, specialitatea Chirurgie pediatrică și Ortopedie pediatrică, cu competențe în Ecografie pediatrică, la Hyperclinica MedLife Iași.

Ceea ce trebuie să rețină părinții este că ecografia de șold la bebeluș este recomandată pentru a verifica dacă șoldurile acestuia se dezvoltă normal după naștere. Luxația (displazia) de dezvoltare a șoldului este una dintre cele mai frecvente probleme musculoscheletale apărute la nou-născuți. Ea mai este cunoscută și sub denumirea de displazie congenitală de șold, dar ceea ce trebuie să reținem este că aceasta este o boală legată de dezvoltare**. Există sugari care se nasc având ambele șolduri normale și care dezvoltă ulterior displazie. Pe de altă parte, există și sugari care se nasc cu displazie a șoldului care se rezolvă spontan (trece de la sine) sau care se corectează după un tratament relativ simplu, după cum ne explică dr. Sergiu Straticiuc.

A învățat chiar de la „părintele” ecografiei de șold

Medicul lucrează în cadrul Hyperclinicii MedLife Iași și efectuează în special ecografii de șold. De ce? Pentru că „intră în metoda de diagnostic pentru luxația congenitală de șold”. Medicul a efectuat mai multe cursuri în acest domeniu, care i s-au părut la acea vreme extrem de interesante – și nu regretă că a ales să se pregătească în ecografia de șold la pacientul pediatric. „Am învățat de la doctorul care a inventat-o, de la doctorul Reinhard Graf, în Austria. (Profesorul Graf este supranumit și „părintele” ecografiei de șold – n.red.) Dumnealui a condus cel mai bine cursurile respective.”

Datorită noțiunilor pe care le-a învățat în Austria chiar de la „părintele” ecografiei de șold, doctorul Sergiu Straticiuc se mândrește astăzi că urmează pașii exacți pentru a depista probleme de dezvoltare la șoldul micuților aduși de părinți la cabinetul său. Totuși, dragostea și pasiunea pentru ortopedia pediatrică nu s-au estompat odată cu trecerea anilor. „Într-adevăr, eu sunt de o generație oleacă mai veche. Am făcut și chirurgie pediatrică. Toți cei care sunt de generația mea, care au făcut amândouă specialitățile, ne-am orientat apoi către o anumită ramură. Eu am făcut cândva de toate, dar acum mă axez mai mult pe oase. Poate pentru că avem rezultate mai spectaculoase decât la alte specialități. Vine pacientul cu o problemă, o rezolvi și el pleacă mulțumit.”

Întrebat ce crede că ar conta mai mult în domeniul său, experiența medicului care efectuează ecografia sau aparatul (ecograful), dr. Straticiuc spune că „în primul rând, importantă e experiența. Și în al doilea rând, executarea manevrei – exact așa cum este ea indicată de cel care a inventat-o, adică de doctorul Reinhard Graf. Executarea precisă a ecografiei de șold, adică nici mai la stânga, nici mai la dreapta, nici «merge și așa».”

„Fereastra” optimă de timp

În ceea ce privește ecografia de șold, doctorul Straticiuc spune că nu ar avea aspecte deosebite pentru care să le atragă atenția părinților. „Singurul lucru pe care li l-am spus multor părinți este că în Austria este obligatoriu ca toți copiii mici să facă ecografii de șold.” Ce trebuie să rețină părinții și aparținătorii? Faptul că ecografia aceasta este bine să fie făcută în perioada de 4-6 săptămâni de la naștere (vârsta copilului să fie, deci, de o lună, aproximativ o lună și jumătate). „Dacă depistăm la acel moment o patologie sau altă problemă care ar trebui tratată, atunci putem să o tratăm conservator, cu niște hamuri pe care le poartă copilul. După vârsta de patru luni, treburile se complică, iar micul pacient se direcționează mai degrabă spre chirurgie. Totuși, dacă depistăm la timp problema, atunci copilașul poate să scape numai cu un tratament ortopedic, fără intervenții chirurgicale.”

Există o fereastră optimă de timp pentru ecografia de șold, după cum a ținut să puncteze doctorul Sergiu Straticiuc. Așadar, ecografia de șold la bebeluș se poate face începând de la 4-6 săptămâni. Totuși, după vârsta de patru luni se complică treburile: „Eu am avut situații în care am făcut și la 8 luni ecografie de șold, am făcut și la copii de 6 luni”.

Avantajul este că ecografia este o metodă extrem de simplă de diagnostic, nu doare, iar copilul nu este iradiat: „ecografia e complet nenocivă”. Asta trebuie să și rețină părinții – că ecografia de șold este o investigație neinvazivă, nedureroasă. Nu necesită o pregătire în prealabil a sugarului.

Diagnosticul de displazie de șold (congenitală sau nu) poate fi stabilit de medicul ortoped în timpul ecografiei, „dar tratamentul se schimbă radical după 4-5 luni, vârsta copilului”, a subliniat doctorul Straticiuc.

O răspundere mare pentru fiecare medic ortoped

În opinia doctorului Straticiuc, dacă această ecografie de șold este executată corect, „ea nu e complicată”. Dar în același timp, o ecografie de șold „e o răspundere pentru fiecare medic dacă greșește diagnosticul copilului”.

„Sunt foarte mulți pacienți la care se face ecografie de șold, dar, din păcate, părinții vin la alt medic pentru reconfirmare, din cauza unor diagnostice eronate la copilul lor. Și astfel constați că nu a fost făcută ecografia de șold exact după metodologia doctorului Reinhard Graf.” Așadar pot fi erori în efectuarea ecografiei de șold la bebeluș, iar „fiecare medic duce răspunderea” pentru acest lucru. „Dacă acel medic greșește și face o ecografie de șold în mod greșit, să răspundă pentru lucrul ăsta! Dacă o face corect, atunci nu are cum să greșească!”

De-a lungul carierei sale, doctorul Straticiuc spune că nu a întâlnit cazuri foarte grave la bebelușii care i-au trecut pragul cabinetului. Mai grav este, în opinia sa, faptul că deseori se confruntă cu necomplianța părinților, a aparținătorilor: „Ei nu acceptă o situație. Uneori este posibil să nu asculte indicațiile pe care le dai tu, ca medic. Iar dacă nu le ascultă și nu le respectă, atunci nu ajungi la un tratament eficace. După aceea treburile se complică și se ajunge la intervenții chirurgicale”.

Chiar dacă ecografia, ca procedură medicală, nu îi mai surprinde pe părinți, totuși medicul Straticiuc are un sfat deosebit de important pentru aparținători, pentru a preveni problemele la nivelul șoldului la bebeluș: „Ca sfat, aș zice să încercăm să eradicăm obiceiul de a înfășa copii legați la picioare, ca pe vremuri. Să zicem că părintele ajunge cu copilul la medic și că acesta îi face la o lună, o lună și jumătate, ecografia de șold. Părinții să nu lege sub nicio formă copilul! Și-acum noi le explicăm mamelor de ce să nu facă chestia asta. Asta e singura regulă de care să țină cont”.

Potrivit statisticilor, diplazia de șold apare cu o frecvență de 1 la 1.000 de nașteri***. Așadar, la nivel de conștientizare, medicul afirmă că părinții ar fi bine să fie informați, chiar dacă procentajul copiilor cu displazie de șold este unul extrem de mic: „Relativ 2% din toată populația poate să aibă luxație congenitală de șold, dar nu toți bebelușii pot să facă asta”.

Medicul Straticiuc ne-a prezentat un exemplu concret, un caz ce s-a dovedit că avea complicații: unui bebeluș i-au fost făcute ecografii de șold, iar primul medic care l-a văzut pe cel mic „i-a asigurat pe părinți că micuțul nu are absolut nimic, iar copilul a ajuns la mine în jurul vârstei de trei luni, pentru că nu li se părea părinților ceva în neregulă. Iar la vârsta de trei luni am depistat pe ambele șolduri, la ecografie, că era o problemă. Da, era o eroare medicală. De aceea am zis anterior că medicii trebuie să își asume”. Ulterior, la acel bebeluș s-a reușit, cu ghipsuri, să se pună șoldul la loc. „La unul dintre șolduri nu s-a reușit, pentru că a trecut perioada optimă], iar copilul a trebuit să fie operat”.

Fiecare părinte, fiecare aparținător ar fi tentat inițial să creadă că bebelușului său nu i se poate întâmpla o luxație de șold, că problema aceasta nu poate să apară – numai că uneori ea este congenitală (din naștere): „Sunt de acord, procentul nu e așa de mare. Și pentru ca al tău bebeluș să nu fie cu displazie de șold, recomandarea mea este să se facă la toți copiii ca metodă de screening o ecografie de șold. Astfel ai șansa de a depista mai repede mai multe luxația congenitală de șold și să nu ajungă copilul la o intervenție chirurgicală”.

Empatia, caracteristica unui medic bun

Una dintre trăsăturile unui medic bun, crede doctorul Sergiu Straticiuc, este aceea că trebuie să fie un bun comunicator. La partea de comunicare, fiecare medic, în funcție de experiența lui, trebuie să știe să vorbească cu pacientul, cu aparținătorii, și să își adapteze mesajul în funcție de persoana din fața sa, crede specialistul: „Mai sunt colegi de-ai mei care sunt cam aroganți. Iar dacă un pacient simte aroganța, prima dată el simte și o repulsie față de medicul acela. Fiecare medic acționează și comunică după metoda lui. Nu pot să vă dau o rețetă pentru a comunica eficient”.

Însă de cele mai multe ori este bine ca medicul să fie ceva mai empatic, mai ales când are de-a face cu pacienți care sunt copii: „Nu e o regulă, dar medicu] trebuie să aibă empatie față de specialitatea asta, când lucrează cu copiii. Să nu îl iei pe pacient de parcă ar fi un alt „client”, să zic așa, în ghilimele. Și să nu te porți ca la un magazin: «Am cumpărat, am vândut…»”.