Meloni luptă pentru o vicepreședinție în UE / Ce șanse are premierul italian după ce grupul său politic a ajuns pe locul trei / Cum se împart funcțiile de top din UE

Șefii de stat și de guvern ai Celor 27 se vor întâlni din nou joi și vineri la Bruxelles pentru a ajunge la un acord care să permită reînnoirea conducerii comunitare. Deși negocierile de lunea trecută s-au dovedit în cele din urmă a fi mai complicate decât se anticipa inițial, obiectivul rămâne acela de a se ajunge săptămâna viitoare la un fum alb, astfel încât candidatura președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să poată fi supusă votului Parlamentul European în sesiunea plenară care începe pe 16 iulie. Favoriții rămân aceiaşi: Antonio Costa ar urma să preia președinția Consiliului, iar prim-ministrul Estoniei, Kaja Kallas, îl va înlocui pe Josep Borrell drept reprezentant al diplomației comunitare, potrivit Rador Radio România.

Ascensiunea extremei drepte în Franța și Germania – care a împiedicat orice tentativă de revoltă a lui Emmanuel Macron împotriva lui Von der Leyen – și situația internațională complicată din cauza războiului din Ucraina și posibila întoarcere a lui Donald Trump la Casa Albă fac imperativ ca misterul privind demnitățile să fie rezolvat cât mai curând posibil și fără prea multe drame.

Toate privirile vor fi ațintite asupra premierului italian, Giorgia Meloni, marea câștigătoare a alegerilor europene și gazda ultimului G7, care însă a fost ignorată în întâlnirile informale dintre diferiți lideri, deoarece partidul ei nu face parte din marile familii politice europene.

Deși Von der Leyen a complimentat-o pe Meloni în timpul campaniei electorale, subliniind angajamentul său anti-Vladimir Putin și profilul său pro-european, după ce a cunoscut rezultatul alegerilor a dat prioritate alianței cu socialiștii și liberalii și reeditarea actualei coaliții centriste. Cancelarul Olaf Scholz a avertizat deja, la intrarea luni la summit, că orice alianță cu partide considerate de extremă dreaptă ar însemna un „nu” din partea socialiștilor, așa că șansele ca Roma să reușească să-și plaseze unul dintre oameni în fruntea comunității par aproape inexistente.

Asta nu înseamnă că Meloni nu se va lupta săptămâna aceasta pentru ca Italia să câștige o vicepreședinție sau o vicepreședinție executivă în cadrul următoarei organigrame a Comisiei Europene care va fi dezvăluită în septembrie, dacă totul se va întâmpla conform planului. Se presupune că, pentru a promova examenul de cameră, Meloni va alege un profil tehnocrat, departe de controversă, ca aspirant.

Puterea lui Meloni se bazează și pe rezultatele bune ale grupului de care aparține în camera europeană, Conservatorii și Reformiștii (ECR), forța care îi reunește pe conservatorii polonezi din Lege și Justiție (PiS) și Vox din Spania. După ultimele alegeri acest grup i-a depășit pe liberalii din Renew, forța politică a lui Macron. Cea mai semnificativă apariţie a fost cea a partidului Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), forță politică naționalistă care are ca prioritate „unificarea întregului popor român” și se opune minorității maghiare din țară. Acest lucru exclude posibilitatea ca Fidesz, partidul premierului ungar Viktor Orban, exclus din Partidul Popular European, să ajungă să facă parte din ECR.

În orice caz, liberalii cad pe locul patru și trebuie să facă față și contradicțiilor lor interne. Deși în timpul campaniei electorale expulzarea Partidului Popular Olandez pentru Libertate și Democrație a fost anunțată după ce convenise cu extrema dreaptă a lui Geert Wilders să formeze un guvern în Țările de Jos, până acum acest pas nu s-a făcut. Plecarea ANO, partidul lui Andrej Babis, fost prim-ministru al Cehiei, i-a făcut pe liberali şi să piardă șapte locuri.

Nu contează doar rolul lui Meloni și căderea liberalilor. Negocierile asupra conducerii comunitare depind și de atitudinea Partidului Popular European, cel mai votat la ultimele alegeri. Popularii nu se mulţumesc doar cu președinția Comisiei Europene pentru germana Von der Leyen și cea a Camerei Europene pentru malteza Roberta Metsola, ci vor mai mult.

„În ce privește responsabilitățile, cred că trebuie să ai o perspectivă mai largă asupra posturilor. De exemplu, Banca Europeană de Investiții este ocupată de un socialist spaniol, pentru secretarul general al NATO liberalii au prezentat un liberal olandez și pentru Consiliul Europei, instituția-gardian a valorilor noastre fundamentale, Renew (liberalii) l-a propus pe Didier Reynders. Partidul Popular European va ține cont de toate acestea la masa negocierilor. Trebuie să ne amintim că Partidul Popular European este clar câștigătorul, în timp ce liberalii și Verzii sunt clar învinși, iar socialiștii nu au reușit să câștige față de 2019”, a spus președintele Partidului Popular European, Manfred Weber, într-un interviu cu ziarul LA RAZÓN și alte mass-media europene chiar înainte de summitul de lunea trecută. Mark Rutte și-a asigurat poziția de succesor al lui Jens Stoltenberg în fruntea Alianței și se așteaptă să se clarifice viitorul lui Reynders, marţi.

La scurt timp după acest interviu s-a aflat că popularii europeni au cerut împărțirea mandatului președintelui Consiliului European, de doi ani și jumătate, pentru a-și plasa propriul candidat în partea a doua a mandatului. Socialiștii acuză Partidul Popular de aroganță. O opțiune e ca europenii populari să îi permită lui Costa președinția completă și, în schimb, să o lase pe Metsola să rămână în funcție cinci ani, în ciuda faptului că există o regulă nescrisă ca această funcție să fie deținută sub forma a două mandate împărțite între cele două partide principale.

Meloni îl „întrece” pe Macron în Parlamentul European: ECR are 83 de locuri

Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni are acum mai mulți europarlamentari decât liberalii de la Renew Europe. Numai că provocarea pentru locul trei în Parlamentul European, după Partidul Popular și Socialiști, nu s-a încheiat.

ECR tocmai a primit cinci noi membri ai Alianței pentru Unirea Românilor, un partid radical de dreapta bazat pe patru puncte cheie: familie, națiune, credință și libertate și care aspiră la reunirea României cu Moldova.

Cu această ultimă intrare, numărul deputaților grupului se ridică la 83, dintre care aproximativ zece provin din partide care intră pentru prima dată în Camera Europeană. Conservatorii și reformiștii europeni ar putea crește și mai mult, explică pentru Euronews copreședintele lor, Nicola Procaccini, europarlamentar al Fraților Italiei.

„Discutăm cu alte partide, nu pot să spun care, dar suntem optimiști”. Următorii care s-ar putea alătura ar putea fi cei șase deputați ai partidului de dreapta radical Konfederacja, în timp ce poarta pare închisă pentru maghiarii din Fidesz, în condițiile în care fiecare nou partid care aderă la ECR trebuie să semneze o declarație de sprijin pentru Ucraina împotriva invaziei ruse, iar poziţiile naţionaliste ale AUR sunt considerate anti-maghiare de către Fidesz.

„Nu vom împărți niciodată un grup cu un astfel de partid: aici nu negociem”, a scris Máté Kocsis, liderul grupului parlamentar Fidesz.

Între timp, Renew Europe a primit un nou deputat, Yvan Verougstraete, de la partidul belgian francofon Les Engagés, care la rândul său s-a alăturat Partidului Democrat European, unul dintre membrii familiei liberale, abandonând Partidul Popular.

Președintele Renew Europe, Valérie Hayer, a declarat jurnaliștilor că grupul se îndreaptă spre includerea de noi membri, iar Sandro Gozi – la fel ca Hayer, unul dintre candidații principali ai Renew Europe la alegerile europene – susține că „maratonul” pentru locul trei de-abia a început.

Practic, liberalii urmăresc să-i includă mai presus de toate pe cei cinci deputați ai partidului paneuropean Volt, trei aleși în Germania și doi în Olanda. Însă decizia de a se alătura, sau nu grupului, va fi luată de cei aproximativ 24 de mii de membri ai partidului, care vor vota în următoarele zile destinația propriilor europarlamentari, alegând între Renew și grupul Verzilor/Ale.

Liberalii nu vor expulza delegația de patru europarlamentari din partidul olandez VVD, cea a fostului premier Mark Rutte, chiar dacă participarea acestuia la un guvern cu dreapta radicală a Partidului Libertății nu a fost apreciată de aliații săi europeni.

Dincolo de aritmetica parlamentară, care contează mai ales pentru repartizarea posturilor de președinte al comisiilor Camerei Europene, dimensiunea grupurilor parlamentare are o pondere politică semnificativă, dar limitată.

Potrivit unor surse europene, premierul italian Giorgia Meloni și-a exprimat exasperarea în cadrul ultimului summit informal al șefilor de stat și de guvern cu privire la excluderea reprezentanților ECR din așa-numitele „slujbe de vârf”, funcții de vârf ale instituțiilor din UE, atribuită în mod tradițional candidaților care reprezintă cele mai puternice grupuri politice după alegerile europene.

Însă, după cum explică Sandro Gozi pentru Euronews, a fi al treilea sau al patrulea grup în Parlamentul European nu contează deloc în atribuirea acestor roluri. ECR nu va fi inclusă în distribuție, pur și simplu pentru că nu face parte din majoritatea care se formează în Parlament între Partidul Popular European, Socialiști și Democrați și Renew Europe.

„Primele poziții se vor baza pe această alianță, și nu pe alte grupuri care nu aparțin acestei alianțe”. Cursa pentru locul trei în Parlamentul European riscă să acorde doar o medalie simbolică.

Sursa: Euronews/ LA RAZON / Rador Radio România / Traducerea: Cătălina Păunel