Mercenarii Rusiei. Ce sunt și cum acționează micile armate private comandate de Moscova. ”Cazul Wagner” sau cum a decăzut cea mai mare companie rusă de securitate

Companiile private de securitate reprezintă, de câțiva ani, instrumentul cu care Rusia intervine în zonele de conflict, încercând să păstreze, în același timp, aparența că nu o face. Sau, mai bine zis, posibilitatea de a nega în mod plauzibil implicarea în operațiuni militare desfășurate peste graniță.

S-a întâmplat în Ucraina, în Siria, în Libia, dar și în alte locuri. Există mai multe companii private de acest fel, pe care Moscova le controlează cultivând o concurență între ele, pentru a le împiedica să devină prea puternice.

Implicarea masivă în Siria, de exemplu, a fost considerată la nivel diplomatic drept o încercare a Moscovei de a-și restabili influența în Orientul Mijlociu. În același timp, cu ajutorul acestui tip de organizații de forță, Rusia a căutat oportunități în Libia, după vidul de putere lăsat de Gaddafi.

Una dintre cele mai puternice companii de acest fel a fost Wagner Group. După zece ani în care a purtat războaie secrete în numele Kremlinului, din Ucraina, în Siria și până în Republica Centrafricană, se pare că firma a picat în dizgrație.

Potivit jurnaliștilor de la Foreign Policy, Wagner a dus unele dintre cele mai grele lupte din estul Ucrainei și Siria, înainte să facă o mare greșeală: au atacat pozițiile armatei americane din nord-estul Siriei, în februarie 2018. Deși părea vârful de lance al politicii externe agresive a Rusiei, publicația citată remarcă faptul că ”Wagner ar putea să fie de fapt mai puțin influent decât pare”.

La această concluzie a contribuit și o investigație a ziarului Novaya Gazeta, care a arătat trei contractori militari ruși au fost uciși în Siria, în vară, dar aceștia nu erau angajați ai Wagner ci ai unui competitor rus al companiei: Shield. Prezența lor în centrul deșertului sirian care părea controlat doar de Wagner, zonă importantă pentru operațiunile companiei în 2016 și 2017 (când au capturat și recapturat câteva teritorii), a ridicat semne de întrebare.

Un alt ziar online rus, Meduza, a scris că în urma unei discuții cu un mercenar rus din Venezuela, a reieșit că prezența angajaților Wagner, despre care se credea că au fost trimiși în țară pentru a-l proteja pe președintele Maduro, erau de fapt doar niște agenți de pază care trebuiau să păzească o clădire de birouri din Caracas. Foreign Policy citează Meduza, dar și alte surse, și arată că Wagner nu a jucat un rol politic în Venezuela. Mai mult, de la companie s-ar fi produs o ”hemoragie” de specialiști spre concurență: Shield și Patriot.

Greșeala principală, care a determinat Kremlinul să taie aripile celui mai util aliat în luptele din Ucraina, pare a fi o confruntare directă cu trupele americane staționate în Siria. S-a întâmplat în 7 februarie 2018, când aproximativ 600 de mercenari ai Wagner au atacat, cu tancuri și artilerie, o poziție a Forțelor Democratice Siriene, o miliție kurdă protejată de SUA pentru rolul ei în luptele cu Statul Islamic.

Ce nu știau rușii era că miliția avea posibilitatea să ceară suport aerian din partea SUA. Presa a descris pe larg incidentul. În timpul celor patru ore de asalt, artileria americană, loviturile aeriene, elicopterele și chiar armele mai puternice, de genul AC-130, i-au măcelărit. Bilanțul estimat a fost că 300 de angajați ai Wagner au fost uciși sau răniți în confruntare. A fost prima luptă directă între forțe susținute de SUA și Rusia, de la războiul din Vietnam.

O conversație telefonică ajunsă în spațiul public a dezvăluit că omul care ar conduce Wagner, Yevgeny Prigozhin (foto stânga, alături de Putin), ar fi ordonat asaltul fără știrea Moscovei, la sugestia unor parteneri de afaceri sirieni. Dar asta a arătat totodată că șefii acestui tip de companii sunt lăsați de Moscova să aibă afaceri conduse în forță în zonele în care sunt trimiși. Astfel, Prigozhin controla la acel moment o companie de petrol și gaze care acționa în regiune. Acesta are însă afaceri de miliarde de doari în diferite domenii, de la restaurante, lanțuri de distribuție de alimente și magazine, până la educație și armată.

Incidentul din Siria a avut mai multe urmări. Prima a fost că mulți dintre angajații companiei și-au pierdut încrederea în capacitățile strategice și de informații ale Wagner și au decis să plece la concurență. A doua a fost aceea că Moscova a strâns controlul asupra acestor companii, mai bine zis asupra operațiunilor lor armate.

Le-a luat o săptămână oficialilor de la Kremlin să ofere câteva explicații: ”e posibil să fi fost cetățeni ai Federației Ruse care nu au legătură cu forțele rusești staționate în Siria”.

Bell, un ziar de investigații din Rusia, a detaliat însă scandalul de culise. Șefii Ministerului Rus al Apărării ar fi fost extrem de surprinși de atac. Prigozhin a fost chemat la ordin și a fost obligat să se umilească în fața acestora și obligat să promită că nu va repeta acest tip de incidente.

Operațiunile principale ale companiei au fost mutate în Sudanul de Sud și în Mozambic, o mișcare calificată de Foreign Policy drept ”aproape patetică”.

Foreign Policy:

• ”Să antrenezi câțiva militari în Africa Centrală și să licitezi pentru contracte de securitate este departe de a avea primul plan în asalturile susținute de forțele aeriene rusești în conflicte civile majore și sensibile din punct de vedere strategic, din Orientul Mijlociu”.
• ”Pe termen scurt, decăderea Wagner are puține consecințe pentru Kremlin, care nu are nevoie presantă în prezent de o forță militară profesionistă de acest fel”.

Kremlinul a stabilit reguli stricte în domeniul firmelor private de securitate, pentru a-și menține în primul rând monopolul asupra forțelor armate, dar pe de altă parte, au declarat analiști ruși, pentru că acestea ar putea deveni mai rapid riscuri de securitate în fața unui opozant bogat al Rusiei, serviciilor lor fiind totuși de vânzare.

”Cazul Wagner” este relevant pentru modul în care funcționează aceste firme, aparent independente. Compania a ajuns să dețină 5.000 de angajați, tancuri, artilerie și alte arme grele, transformându-se în cea mai mare forță din punct de vedere al capacității de luptă din Federația Rusă, în afara chiar a Armatei Ruse.

Wagner nu este însă singura companie de acest fel. Shield, Vega, RSB-group și Patriot sunt alte asemenea mici armate private, gata să lupte neoficial în numele unei țări precum Rusia, acolo unde aceasta nu-și permite să o facă deschis.

De multe ori, acestea își găsesc clienți locali pentru diferite operațiuni care să le finanțeze staționarea în zonă, însă doar dintre cei agreați de Moscova.

RSB-group, spre exemplu, a trimis contractori în estul Libiei. Într-un inerviu pentru Reuters, Oleg Krinitsyn, propriatarul companiei, a spus că a trimis oameni acolo pentru a curăța minele lăsate în urmă de rebeli dintr-o zonă industrială. A refuzat însă să spune cine a fost angajatorul.

• Întrebat dacă misiunea sa a avut binecuvântarea Moscovei, Krinitsyn a spus că nu lucrează cu Ministerul Apărării din Rusia, dar că s-a consulat cu cel de Externe. (Reuters).
• Mercenarii RSB-group nu au luat parte la lupte, a spus șeful lor, dar erau pregătiți să riposteze în cazul unui atac. ”Dacă suntem atacați, normal că intrăm în luptă pentru a ne apăra viețile și pe cele ale clienților noștri. Potrivit științei militare, un contraatac trebuie să urmeze unui atac. Asta înseamnă că ar trebui să ne distrugem inamicii”. (Reuters)

Cine sunt mercenarii. Companiile de acest fel nu dezvăluie date din trecutul angajaților lor. Totuși, este de notorietate că aceștia sunt veterani ai forțelor speciale sau oameni căliți în unitățile militare ale Armatei Ruse. Sunt în general profesioniști capabili să îndeplinească misiuni complexe.

În Ucraina, mercenarii Moscovei erau în 2014 o necunoscută. Când toată lumea se întreba cine erau luptătorii care vorbeau cu accent rusesc, aveau arme ca ale Armatei Ruse și camioane cu numere din Rusia, chiar Vladimir Putin i-a numit ”voluntari” sau membri ai unor ”grupuri de auto-apărare” organizat de localnici, care și-au cumpărat uniforme și echipament de la magazin.

• BBC a scris în 14 martie 2014 despre ei. ”Cum îi numești pe oamenii care nu sunt acolo?” s-au întrebat jurnaliștii britanici. Așa că presa le-a spus ”omuleții verzi”, din cauza uniformelor, dar și ca o aluzie la originea lor incertă.
• Strategii de comunicare ai Kremlinului, i-au denumit însă altfel: ”oamenii politicoși”. Ca să cităm din Nezavisimaya Gazeta, ”politicoșii oameni înarmați sunt acum la cârmă în Crimea”.
• Blogerul Ilya Varlamov a spus că termenul de oameni politicoși a fost inventat de specialiștii în comunicare, așa numiții ”spin-doctors” veniți de la Moscova în Crimea: ”Creează imaginea soldatului rus eliberator, îmbrăcat cu o uniformă drăguță și înarmat cu arme minunate, care a venit să apere în mod pașnic orașele și satele”.
• Novaya Gazeta a numit situația, tot în 2014, ”o mascaradă tragicomică”.

Context. Federația Rusă a început să folosească mai evident acest tip de mercenari în urmă cu aproximativ 5 ani. Institutul Varșovia, un think tank din Polonia, a realizat un raport special (Russian ”Contractors” int the Service of Kremlin” – 14 august 2019) cu privire la acest subiect, în care vorbește despre creșterea numărului de operațiuni realizate de contractori militari privați.

Institutul Varșovia:

• Cei care sunt de fapt mercenarii Moscovei îndeplinesc o serie de taskuri, cum ar fi să ofere suport separatiștilor susținuți de Moscova în Donbas (Ucraina) sau păzesc infrastructurile de petrol din Siria. De asemenea, poziția lor a fost și este folosită pentru a extinde influența Rusiei pe teren african, în același timp protejând regimurile aliate Moscovei din America Latină.
• Companiile private militare servesc ca scuză convenabilă pentru elitele de la Kremlin, care pot nega legătura cu acești contractori pentru a diminua costurile politice și reputaționale care decurg din încălcarea unor legi internaționale. Totuși, activitățile grupului Wagner în Siria (atacul supra miliției kurde și riposta americană) arată că aceste delimitări nu sunt plauzibile.
• Între aceste companii apare rivalitatea pentru controlul asupra acestui tip de operațiuni.
• Angajarea unor firme private de securitate a devenit o parte a războiului modern. Aceste companii oferă o gamă largă de servicii militare: de la combat până la training oferit forțelor locale, acțiuni de inteligence, logistică și pot oferi securitate în diferite situații.
• Trimiterea lor în locul armatei regulate în teatre de operațiuni presupune cheltuieli financiare și politice mai mici și reduce costurile diplomatice. De asemenea, ei nu trebuie să explice public pierderile umane, un cost de imagine de care politicienii se feresc.

Metoda contractorilor de securitate este folosită de mult timp și de țări precum Statele Unite, Marea Britanie, Africa de Sud sau Israel. Spre deosebire de aceste cazuri, potrivit studiului realizat de Institutul Varșovia, utilizarea lor este ilegală în Rusia, potrivit Articolului 13, Paragraful 5, al Constituției Federației Ruse și al Articolului 208 din Codul Penal.

”Dar, cu toate acestea, firmele private militare se bucură de suport neoficial din partea Kremlinului, care le tratează ca pe un instrument prin care își implementează interesele strategice, fără participarea directă a statului”, mai precizează studiul.

Citește și

Harta spionilor ruși infiltrați în Europa. Țările în care au activat rețele întregi de agenți ai Moscovei