Merită România să intre în Schengen? Riscurile unei decizii negociate politic

Politicienii români de la putere și opoziție și-au dat mâna în aceste zile în Parlamentul European pentru a contracara un posibil pericol: opoziția Olandei la acceptarea României în spațiul Schengen. Dacă premierul Mark Rutte va spune pas, planul președintelui Klaus Iohannis de a marca o mare victorie politică, poate cea mai mare a mandatului său, va fi pus în paranteză cel puțin un an de zile.

Niciodată România n-a avut șanse reale mai mari ca acum de a intra în Schengen și de a scăpa astfel de complexul de țară UE second-hand. Statele cheie, Germania și Franța, par să-și fi dat acordul, condițiile tehnice sunt îndeplinite de ani de zile, președinția cehă a UE este complet favorabilă. Mai e și războiul din Ucraina, cu fluxurile de refugiați, un argument suplimentar să se întărească controlul la granița estică a Uniunii.

Dacă s-ar întâmpla cumva ca România și Bulgaria să fie ținute din nou la ușă, în schimb Croația să fie acceptată în club, urmând ca la începutul anului viitor să bifeze și trecerea la moneda euro, umilința ar fi cu atât mai mare pentru București.

Doi europarlamentari români influenți în grupul PPE, Siegfried Mureșan și Rareș Bogdan, au pledat, miercuri, cauza României în plenul Parlamentului European reunit la Strasbourg, chiar dacă temele grele lansate de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în discursul său despre starea Uniunii, nu prea aveau legătură cu extinderea Schengen.

În intervenția lui Rareș Bogdan s-a simțit chiar o amenințare voalată. Olandei i s-a transmis printre rânduri că s-ar putea trezi, la o adică, cu probleme pe lanțul de aprovizionare dacă va îndrăzni într-adevăr să pună tălpi aderării României la Schengen. ”În numele solidarității, camioanele și trenurile încărcate cu grâne din Ucraina ce urmează să ajungă în țările vestice traversează România zilnic, iar în sens invers traversează camioanele și trenurile cu ajutoare pentru poporul ucrainean”, a spus Bogdan în pledoaria sa pentru Schengen.

Chiar și opoziția, europarlamentarii USR și cei din REPER, partidul lui Cioloș, fac lobby pe lângă Mark Rutte, colegul lor de grup politic în Renew, dar și pe lângă Comisie, pentru atingerea obiectivului de țară, aderarea la Schengen. Mobilizare generală, așadar, pentru clasicul de acum interes național.

Comisia Europeană însăși s-a cam săturat de bătaia de cap numită România. Are deja suficient de multe crize în derulare de gestionat: Polonia și Ungaria, războiul din Ucraina, prețurile la energie, costul crescut al vieții în general în toate statele membre, ascensiunea extremei drepte, astfel încât o problemă în minus i-ar face pe toți birocrații de la Bruxelles să răsufle ușurați.

Prin urmare, chiar așa! De ce să nu fie primită România în Schengen?

Poate că din punct de vedere tehnic este perfect pregătită, iar prin vămile românești nu mai trece nici musca (în afară de tone de țigări de contrabandă trimise cu drone sau avioane din Ucraina sau Moldova care trec ca în brânză pe sub radar). Poate că din calcule geostrategice este mai bine ca România să intre în Schengen pentru a întări pe cât posibil granița estică.

Nu merită românii totuși să scape de umilința de a aștepta la cozi înainte de a intra pe teritoriul altor state membre UE, deși libera circulație este un drept câștigat încă de la aderare, din 2007? Câți bani să mai piardă firmele de transport românești așteptând ore și zile întregi  în vămile de la granița cu Ungaria în drumul lor spre vest?

La toate aceste întrebări răspunsul este unul singur: la 15 ani de la integrare, România merită să fie primită în clubul Schengen și să nu mai fie tratată ca o țară de mâna a doua.

Dar merită puterea politică de la București un asemenea premiu din partea Bruxellesului? Merită să cauționeze Comisia Europeană regresele evidente înregistrate de România în ultimii ani în domeniul justiției? Are ce căuta în clubul statelor civilizate o țară cu dezechilibre democratice tot mai mari, cu o presă cumpărată aproape integral cu milioane de euro cash de partidele politice?

Care este problema, veți spune, din moment ce țări cu derapaje democratic mai mari, ca Polonia, Ungaria sau Malta, sunt bine merci în Schengen. Numai că acestea au intrat în Schengen în 2007, iar degradarea lor a avut loc ulterior.

Ar fi o eroare ca România să fie premiată din moment ce ea nu se află prea departe de Ungaria și Polonia. Cele două țări sunt azi pedepsite cu tăieri de fonduri și alte proceduri de sancționare de către Bruxelles. Puterea de la București nu se abține să torpileze justiția nici măcar acum, când știe că un asemenea gest ar putea periclita șansele României de a scăpa de MCV și de a intra în Schengen.

Cu acordul tacit al liberalilor și al social-democraților, UDMR a depus un amendament la legile justiției care aruncă în aer două parchete specializate, DNA și DIICOT, unul menit să combată corupția la nivel înalt, celălalt crima organizată. Ambele fenomene infracționale se mențin la cote înalte în România.

Dacă amendamentul  depus de UDMR va fi votat în Comisia Specială privind legile justiției, iar procurorii de la cele două structuri vor avea nevoie de grad de Înaltă Curte, atunci dezastrul va fi complet: 70% din procurorii DNA și DIICOT pleacă acasă, dosarele făcute de ei trebuie reluate de la capăt, iar activitatea celor două structuri se blochează pe termen lung. Ar fi un fel de OUG 13 împachetat altfel, lovitura politică de grație pe care nici cei mai mari dușmani ai justiției, în frunte cu Drangea, n-au reușit să i-o aplice.

Își permite UE să premieze un stat care aruncă în aer statul de drept, făcând scăpate peste noapte armate de corupți și rețele de crimă organizată? Ce sens mai au atunci promisiunile Ursulei von der Leyen făcute în plenul Parlamentul European, unde a anunțat că anul viitor Comisia va prezenta măsuri de actualizare a cadrului legislativ pentru combaterea corupției. ”Vom ridica standardele privind infracțiuni precum îmbogățirea ilicită, traficul de influență și abuzul de putere, dincolo de infracțiunile mai clasice, cum ar fi mita”, a mai spus Ursula von der Leyen în discursul său despre starea Uniunii ținut la Strasbourg.

Vom vedea dacă România reușește să înduplece Olanda și să obțină astfel cale liberă pentru intrarea în spațiul Schengen. În luna octombrie este așeptată o misiune de evaluare tehnică a Comisiei Europene, care va ajunge pe masa Consiliului European, urmând ca statele membre să ia o decizie în luna decembrie în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI). Mai este, așadar, timp pentru ca Bruxelles-ul să-și utilizeze influența pentru a tempera elanul distructiv al coaliției PSD-PNL-UDMR.

Ar fi însă o eroare cu efecte distrugătoare pe termen lung dacă UE va lua o decizie cu ochii închiși, negociată politic. Polonia și Ungaria sunt azi țările-problemă din UE, două ”autocrații electorale” fără nicio legătură cu valorile europene, tocmai pentru că n-au fost sancționate la timp, iar liderii lor și-au negociat ani de zile liniștea la Bruxelles. Va repeta UE greșelile din trecut și cu România?

Corespondență de la Strasbourg