Mesajul unei supraviețuitoare din Colectiv, după bâlbâiala din dosar: Ca un chirurg rău şi nepriceput, Justiţia îşi vede şi ea de „lucrare” şi taie – pe viu însă – din speranţa mea că se va face dreptate

Alexandra Furnea, supravieţuitoare a incendiului din clubul Colectiv, comentează, într-o postare pe Facebook, faptul că un nou termen în dosarul Colectiv a fost stabilit pentru 22 septembrie, iar concluzia textului, în care vorbeşte despre visurile ei înaintea momentului ”Colectiv” şi rememorează noaptea incendiului, este, pornind de la faptul că măsoară timpul în intervenţii chirurgicale: ”Ca un chirurg rău şi nepriceput, Justiţia îşi vede şi ea de „lucrare” şi taie – pe viu însă – din speranţa mea că se va face dreptate”.

Mesajul vine după ce Curtea de Apel București a decis, miercuri, să reunească cele două cauze din dosarul incendiului de la Colectiv, după ce cu doar două zile în urmă le-a disjuns, potrivit hotărârii instanței. Efectul deciziei e că toate dezbaterile din proces se amână pentru 22 septembrie. Cu două zile în urmă, judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti hotărâseră ca dosarul ‘Colectiv’ să fie împărţit în două, iar fostul primar al Sectorului 4 Cristian Popescu-Piedone, funcţionarii din primărie şi cei doi pompieri să fie judecaţi separat de patronii clubului, judecătorii.

• Citește și Bâlbâială în dosarul Colectiv: judecătorii reunesc cauzele la doar două zile după ce le-au disjuns

”22 septembrie, 2021. 4 operaţii. Număr anesteziile pe care le voi suferi până atunci. Nu mai măsor demult timpul în zile, luni şi ani, ci în intervenţii. Ca un chirurg rău şi nepriceput, Justiţia îşi vede şi ea de „lucrare” şi taie – pe viu însă – din speranţa mea că se va face dreptate în dosarul Colectiv. Taie şi extirpă şansa la normalitate a acestui neam”, este concluzia postării scrise pe Facebook de Alexandra Furnea.

Ea povesteşte cum incendiul din Colectiv i-a spulberat visurile.

”În lumea reală, stau singură în faţa unui laptop şi citesc acte de încheiere şi ştiri despre cele mai recente termene din faza de apel a dosarului Colectiv. Zilele de 14, 15 şi 16 iunie trebuiau să marcheze finalul calvarului acestor aproape 6 ani de bâjbâieli ale Justiţiei. Nu s-a întâmplat, ba dimpotrivă. Întâi, Curtea a propus din oficiu punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice a faptelor inculpaţilor. Apoi, nu a putut să cadă de acord cu privire la acest aspect şi a decis ceva halucinant: disjungerea dosarelor. S-au format astfel două grupe de inculpaţi – cei „de rând” (patronii şi artificierii) şi cei „premium”, a căror cauză a fost amânată pentru toamna acestui an. Mai departe, aflu că, de fapt, disjungerea nu se poate face în faza apelului şi s-a propus din nou reunirea dosarelor, după ce se hotărâse cu vehemenţă separarea lor, în ciuda obiecţiilor corecte ridicate de absolut toţi avocaţii părţilor civile şi de procurorii DNA. La ultimul termen, aberaţia disjungerii a fost înlăturată şi dosarele s-au reunit…deşi porniseră prin a fi reunite. Un nou termen în dosarul „re-reunit” va avea loc în data de 22 septembrie. Ce se va petrece atunci, doar Dumnezeu ştie”, scrie Alexandra Furnea, adăugând că cicatricile i-au devenit barometre ale stării sufleteşti.

”Număr zilele până la următoarea programare, până la uşurarea temporară pe care mi-o va aduce o nouă intervenţie”, spune ea.

În opinia sa, ”într-o lume mai apropiată de cea reală, una în care am crezut de fiecare dată când am mers la vot, de fiecare dată când am apărat Justiţia din România, de fiecare dată când am ieşit în stradă, săptămâna aceasta ar fi pus capăt unui proces care durează deja de mult prea mult timp”.

Alexandra Furnea afirmă că, ”în lumea cu adevărat reală, şedinţele din cadrul apelului pendulează între diletantism, intenţii îndoilenice, găselniţe disperate, spectacole groteşti şi vociferări jignitoare”.

„Aţi înnebunit sau ce? Am şi eu limitele mele!”, zbiară, revoltată, o judecătoare. Nu ştiu ce ar răspunde alţii, dar eu pot să-i spun, pe un ton blând şi respectuos, că da, am înnebunit. S-a întâmplat când mi s-au topit ochelarii în palme, în timp ce ardeam într-un club care trebuia să fie sigur. S-a întâmplat când ţipetele prietenilor mei au fost înghiţite de vaierul flăcărilor. S-a întâmplat când am văzut zeci de tineri răniţi, unii inconştienţi, alţii în agonie, întinşi pe asfaltul din faţa Colectivului, aşteptând o salvare care nu mai venea. S-a întâmplat când am căzut pe bordură, lângă băiatul fără păr şi fără pleoape, care se uita în gol, de nerecunoscut, incapabil să clipească”, îşi aminteşte ea noaptea incendiului.

sursa: News.ro

sursa foto: Facebook\ Alexandra Furnea