Metastaza presei. Cazul Elon Musk la Bran demonstrează o vulnerabilitate fără precedent pentru România

Presa e considerată câinele de pază al unei societăți. Latră când miroase ilegalități, vânează hoți, sapă după probe. În România însă, cea mai mare parte a presei românești arată ca o creatură fără colți de care își bate joc stăpânul din acte, adică mogulul cuplat la politicieni ori servicii. Cazul falsei descălecări a lui Elon Musk la Bran se adaugă la lungul șir de erori și/sau deformări ale realității care indică deprofesionalizarea pe scară largă a presei. E un proces început sub presiunea acelorași patroni care au transformat presa în ciomag, iar pe mulți ziariști – în roboței obedienți cu target de știri la hectar.

Informații false apar zilnic în fițuici online sau televiziuni de cartier, ca să nu mai vorbim de rețelele sociale. Dar ce s-a întâmplat în week-end-ul trecut a probat un eșec la scară al presei, abdicarea de la regulile primordiale ale meseriei. Știrea falsă publicată de fițuica fără date de identificare mediaflux.ro despre Elon Musk a fost preluată fulgerător de aproape toată presa din România, chiar dacă nu a existat nici o confirmare. Și nu doar atât. Cel mai grav e că au persistat în eroare, au refuzat să accepte greșeala și să corecteze informația inițială, cu o singură excepție.

Doar câteva instituții de presă, printre care și G4Media, au rezistat presiunii, instinctului de haită, și nu au publicat știrea falsă. Doar cine a trecut printr-o redacție știe cum te ard broboanele de sudoare pe șina spinării când iei decizia de a nu publica o informație ce pare veridică doar prin repetarea ei la nesfârșit de restul redacțiilor. Îți trebuie nervi, curaj și profesionalism ca să iei decizia corectă.

Aproape tot restul presei generaliste – site-uri, televiziuni, ziare – a preluat informația și a înflorit-o în funcție de inspirație, creativitate și lipsă de discernământ. Doar Libertatea și-a cerut până acum scuze cititorilor, o formă de normalitate pe care și noi, la G4Media, am practicat-o de fiecare dată în rarele cazuri când am publicat informații eronate. Restul presei însă a trecut peste eveniment ca și cum n-ar fi existat falsul pe care l-au difuzat până la îngrețoșare. De la Digi24 cel ”premium” (mai puțin site-ul Digi24.ro) la Antena 3 proaspăt încuscrită cu CNN, de la sordida România TV la zeci de site-uri, nimeni nu a recunoscut în fața audienței că a greșit.

Minciuna inițială e acoperită de o tăcere la fel de vinovată.

Efectul acestui comportament, de două ori greșit, asupra credibilității presei în ansamblu este incalculabil. Teoretic, milioane de români au descoperit că sursele lor de informare sunt de fapt surse de dezinformare. De manipulare. De minciună. În loc de ziariști bravi care se bat pentru adevăr, au descoperit o masă amorfă de scriitori SF fără responsabilitate pentru ce le iese pe gură sau din taste.

Pe ce informații se mai pot baza cetățenii atunci când iau decizia de vot? Cine mai servește interesul public? Cine se mai bate pentru ei, cetățenii, cu nedreptățile, cu ilegalitățile, cu legile strâmbe? Cine le mai poate explica diferențele, nuanțele din programele electorale ale partidelor? Ce încredere mai pot avea cetățenii într-o presă care se comportă hoțește?

De fapt, fake-ul Elon Musk e doar un simptom al unei boli mult mai grave. Mare parte din presa românească e în metastază. De bună-voie, patronii de presă au intrat în mecanismul care omoară rapid și fără greș jurnalismul: primesc zeci de milioane de euro de la guvern, PSD, PNL și UDMR.

Am scris pe larg și eu, și Dan Tăpălagă despre cumpărarea presei la kilogram de către politicienii care vor să-și asigure liniștea, un fenomen documentat de ziaristul Cristian Andrei de la Europa Liberă.

Efectele imediate al acestui troc sunt deprofesionalizarea și autocenzura. Sute de ziariști s-au învățat să tacă pentru a nu-și periclita jobul. Nu mai pun întrebări la conferințe, nu propun subiecte de investigații în redacție, nu-și contrazic șefii corupți. S-au învățat să trăiască în compromis, în minciună. Nu toți, desigur, o mână de oameni chiar din aceste redacții mituite se încăpățânează sa-și facă datoria.

Marile televiziuni și trusturi mistifică adevărul zilnic de doi ani. Ignoră subiectele care ar putea dăuna președintelui Iohannis, PSD și PNL. Se fac că nu văd scandalul BMW-urilor cumpărate de Poliție de la prietenul președintelui, acoperă dezastrul din justiție cu fum, nu scot o vorbă despre situația critică din educație, neglijează scandalul banilor de la PSD distribuiți de firmele apropiate chiar de PSD.

Eșecul cvasi-colectiv din cazul Elon Musk e efectul logic, așteptat, al acestui cancer aproape generalizat din presă. Mare parte a presei și-a pierdut banalul reflex de a verifica temeinic o informație, de a săpa până la epuizare după confirmări. Când presa are ciolanul asigurat zilnic de politicieni, ce rost mai are să alerge după un oscior?

Modelul de business al presei online, dependentă aproape 100% de cantitate și nu de calitate, e un factor agravant. Dar asta e un alt subiect ce merită tratat separat.

Starea amorfă în care a ajuns mare parte din presa centrală e perfectă pentru politicieni. Dar e o amenințare existențială pentru societate. O țară fără ziariști e la fel de bolnavă ca un organism fără anticorpi. Cu războiul la graniță, România e victimă sigură pentru orice campanie sofisticată de manipulare mediatică dusă de vreun actor care vrea destabilizare în regiune.

Iar perspectiva celor patru rânduri de alegeri din 2024 e una îngrozitoare. Cea mai mare parte a publicului va fi pur și simplu privată de informațiile esențiale pe baza cărora să ia decizia de vot.

Degradarea democrației din Rusia ori Ungaria exact așa a început: cu presa. Cu cât mai slăbită e presa, cu atât mai fragilă e democrația. Iar cazul fake-ului Elon Musk în România arată o situație critică. Mai e o singură șansă. Măcar în ceasul al 13-lea trebuie trecut rapid prin Parlament proiectul de lege care limitează cheltuielile cu presa ale partidelor la maxim 30% din subvențiile primite de la buget de către partide. Proiectul AEP, susținut declarativ de liderul PSD, Marcel Ciolacu, este un mic pas înainte, dar este nevoie de transparentizarea tuturor contractelor dintre partide și presă pentru a ști exact cine ce a cumpărat.

Fiecare zi irosită ne apropie rapid de eșecul întregii societăți.